n-o sa ma injure copilul!?
Raspunsuri - Pagina 2
aschiutza spune:
In Germania nu neaparat drogurile sunt problema, mai degraba violenta tinerilor si cazurile atit de dese aci ca dispar copiii de linga casa lor fara urma.... Dar probleme sunt peste tot si aci si in Romania, depinde de voi foarte mult de cum il cresteti in respect pt ceilalti si pt cultura si de ce grupuri de prieteni isi va alege. Daca voi ii veti da valori bune de mic, nu aveti de ce regreta unde sunteti mai ales daca aveti minimul cu ce sa-l cresteti. Si pe aici sunt tineri prost crescuti care nu stiu sa cedeze locul in autobuz sau mizgalesc cu vopsele si spreiuri peste tot. Scoala in Germania are ceva dezavantaje, tocmai pt copii care nu stiu limba germana cind intra in sistem, pt ca risca sa ramina in urma si in loc sa prinda loc la Gymnasium, sa fie dati la cine stie ce scoala reala sau profesionala.
Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar
ocebine spune:
Toate bune si frumoase sfaturile pe ca le dati Lui Astrid, dar voi contati pe faptul ca totul ramine constant in RO si spre mai bine cind in realitate nu exista absolut nici o certitudine despre ziua de miine. Legile se schimba de la o zi la alta, mergem cu pasi rapizi catre un alt gen de dictatura, drogurile sint si la noi in floare (nu bagati capul in nisip, sint o realitate) si cel mai important posibilitatile de viitor sint mici.
Mi se pare un pic egoist daca ai posibilitatea de a oferi copilului ceva mai bun sa dai inapoi. Toti vrem cel mai bun pentru copilul nostru. Este o incercare, bineinteles, nimic nu este garantat. Nu judecati doar prin experienta primei generatii din emigrare, aceasta generatie de obicei este "de sacrificiu". Nu aveti idee cite persoane cunoaste mama mea (provenite din Europa de Est: Albania, fosta Iugoslavie, Bulgaria) care parintii au fost ceva nu spectaculos dar ai caror copii sint acum avocati, doctori, oameni de afaceri...oameni de mari succes.
Kehleyr are dreptate cu privire la ce inoculezi in copil. Trebuie sa ai un echilibru si sa iei ce-i mai bun de la ambele culturi. Daca noi turnam in capul copiilor nostri constant negativism: "Uite si pe prostii astia de americani, canadieni, nemti, samd) si aratam doar parti rele, atunci normal ca vom avea copii la fel de negativi si neadaptati. Adaptarea nu inseamna sa uiti de unde ai venit ci sa fii in stare sa absorbi si sa functionezi intr-o societate punindu-te in valoare tocmai prin bogatia de a cunoaste inca un mod de viata.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick+Dulce.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex+telefon.jpg
AlbaIulia spune:
Astrid,
intr-adevar depinde de educatia ce i-o dati copilului. Daca tot timpul veti vorbi numai cu regret de faptul ca nu plecati sau ca nu ati plecat, acest lucru se va transmite si urmasului care va fi convins ca ar fi putut avea o viata super in alta tara, mult, mult mai buna decat cea din Romania.
Trebuie inteles ca fiecare tara, dar absolut fiecare tara are si aspecte pozitive si negative. Pot spune asta ptr. ca am trait in Europa de vest unde am avut job bun si totusi am plecat si lucuiesc in America de Nord din criterii ce ni s-au parut mai importante.
Daca fetitza mea va dori vreodata sa locuiasca in Romania sau alta tara va fi libera sa o faca, in acest moment noi locuim aici pentru ca noi consideram ca in prezent aici este cel mai bine pentru familia noastra. Si asta trebuie explicat copilului. Cei care decideti sinteti voi parintii.
Si intr-adevar am intalnit destui care spun "pai eu daca eram in locul lui X, faceam asa sau pe dincolo". Pai de ce n-au facut-o ei, in aceasta privinta nu se dau sfaturi ptr. ca nimeni nu are dreptul sa hotarasca pentru voi. Am intalnit oameni care s-au realizat in vest, dar am intalnit si oameni care au plecat zic ei "pentru copii" care aveau situatie deasupra mediei in Romania dar la limita existentei in vest. Nu au fost fericiti nici in Romania si erau foarte nefericiti, depresivi in afara tarii.
Success
http://community.webshots.com/user/albaiulia101
Ela76 spune:
Astrid, eu nu as pleca din tara mea. Am avut ocazia sa calatoresc destul de mult, sa vad destule locuri si sa cunosc multi oameni din diverse tari. De fiecare data, dupa un timp, mi se facea dor sa ma intorc acasa. Aici, acasa, cu mizeriile si haosul, cum zici tu. Pentru ca orice as face, tot strain sunt in alta tara. Acasa pentru mine e in Romania, cu rudele si prietenii mei. Eu cred ca tara asta se poate schimba prin noi, chiar prin felul cum o privim. Din pacate, multa lume vorbeste urat de Romania si unii romani din diaspora pe care i-am cunoscut chiar se fereau sa spuna ca sunt romani (si asta mi se pare trist).
Si sa nu credeti ca ma dau banii afara din casa, caci am un loc de munca de la care primesc mai putin de salariul mediu pe tara, avem si rate la banci, insa consider ca traim decent.
Stiu ca va fi greu, dar doresc sa imi cresc fetita aici, sa ajunga sa faca parte dintr-o generatie mandra de tara ei.
Am vrut doar sa-mi spun si eu parerea, nu-i condamn in nici un fel pe cei care sunt/vor sa plece in strainatate. Le respect alegerea. Atat ca nu as vrea sa-si vorbeasca tara de rau... 
Si eu sunt de acord cu rationamentul lui Nikomiko si in plus, cred ca nu veti fi acuzati de copilul vostru ca nu ati plecat din tara, atata timp cat stie ca il iubiti si ca faceti tot ce va sta in putinta pentru binele lui.
Astrid, decizia va apartine! Succes! 
Ela si 
Cristina (21.04.2004)
Albumele noastre
vikinga spune:
Numai si numai din punctul asta de vedere, adica daca oferim mai multe sanse copilului in alta tara, da eu cred ca e mai bine pentru el aici. Ma gindesc oarecum, ca daca as fi ramas in Ro tare m-ar fi durut sufletul sa-mi vad copilul negasindu-si locul acolo si spunind "sorry mama eu vreau sa emigrez, cred ca mi-ar fi mai bine". Mai bine eu, ajunge zapaceala si stresul nostru. Foarte bine a spus cineva mai sus ca noi, emigrantii de azi suntem oarecum generatia de sacrificiu, dar copii nascuti de noi au sanse egale cu nemtii, americani,,etc sa reuseasca la fel de bine in viata. Dar asta nu inseamna ca nu cred in sansa Romaniei. Cred ca in timp va fi bine si la noi si poate toata discutia nu are nici un rost.Sa spui ca nu e bine in alte tari din cauza drogurilor, e un motiv absolut pueril. Daca tu ca persoana(nu ma refer la tine Astrid) care traiesti in Ro ai auzit de droguri doar la tv mai ales in filmele americane, ei bine eu te asigur ca nu e deloc asa. Acum nu vb de discutiile in presa despre lumea vipurilor "contaminata" din Ro(dar care, atentie!, constitue un exemplu negativ pentru ceilalti tineri), ci vorbesc de grupuri de tineri, chiar dintr-un oars normal de provincie ca atitea altele, cu studii superioare chiar si care cunosteau lumea drogurilor foarte bine. Da poate nu consumau droguri scumpe ca si cocaina dar nu uitati ecstasy-ul e ieftin si la noi si oriunde.Si vorbind de Germania, Astrid iti spun ca da e bine sa incerci alta sansa in viata, dar nu trai acum cu nemultumirea ca nu ai facut-o. Nicaieri nimic nu e usor si simplu. Sunt prea multe de zis si depinde excat de experienta fiecaruia de viata, daca a fost mai mult sau mai putin norocos. Asa ca bucara-te de ce ai, ca aveti o famile frumoasa, ca sunteti sanatosi ca asta conteaza pina la urma cel mai mult in viata oriunde te-ai afla in lumea asta.Vikinga& bb Aldo http://community.webshots.com/user/vikinga109
geut spune:
Vikinga, am spus ca aici nu se consuma droguri in aceeasi masura ca-n Occident. Sunt sigura ca ai inteles ce-am vrut sa spun.
Ocebine, si la noi in tara din generatii de oameni fara pregatire se nasc doctori, avocati, etc. Si lasa-ne atata speranta, sa credem ca va fi mai bine aici, macar cand vor fi copiii mari.
Parerea mea e ca daca Dumnezeu voia sa traiesc in alta tara, m-as fi nascut acolo.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-am nascut pe strada, n-am trait la orfelinat, printre tigani, si ca parintii m-au ajutat sa ajung OM in viata.
Mik spune:
Astrid si celelalte fete,
De ce sa nu incercam sa ne punem un pic in locul copiilor nostri ?
Mai bine spus : care din noi a reprosat ceva parintilor, de genul de ce te-ai maritat cu cutare sau de ce nu "v-ati carat in State" ?
Eu ma fac ca glumesc, dar vorbesc serios. Sigur ca toate lumea alege ceva la un moment dat si ca o buna parte din ceea ce se intimpla e legat de acea alegere, dar putem sa le punem pe seama unei sigure alegeri ?
Mik.
aschiutza spune:
Nimeni nu poate sa-ti dea certitudinea ca unui copil ii va merge mai bine in afara decit in Romania. Nu e vorba numai de bani, ci si de prezenta familiei, cit timp le mai ramine parintilor pt el (ca la inceputuri in alta tara timpul pt familie e foarte scazut ). Peste tot exista pericole pt copil si peste tot in lumea civilizata un copil va avea sanse sa se ridice asupra nivelului familiei daca o va vrea.
Eu nu le-am reprosat niciodata alor mei ca nu au plecat din tara...pt ca ei se simteau bine in tara. Daca ar fi plecat din tara si ar fi fost nefericiti, crede cineva ca as fi fost fericita?
Asa ca sfatul meu Astrid este: daca voi va doriti pt voi sa plecati din tara, plecati! Daca pe voi personal nu va incinta ideea de a pleca, dar ati face compromisul numai de dragul copilului, ginditi-va bine de tot: stresul si nemultumirea voastra se va reflecta asupra lui. Eu cred ca nu e bine sa plecati numai la gindul ca lui sa-i fie bine ci doar cind veti fi convinsi ca si voi amindoi va doriti asta si sunteti gata sa o luati de la inceput cu toate incepind de la casa, prieteni, alta limba, alt serviciu.
Cred ca m-am exprimat foarte incilcit...sper sa se poata intelege ce am vrut sa scriu.
Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar
vikinga spune:
Da da Geut am inteles bine ce ai spus, e adevarat ca acum nu se consuma la fel de multe droguri in ro ca afara. Eu am vrut numai sa spun ca daca acum in romania se poate procura cu asa o mare usurinta droguri, unele fiid ieftine chiar si pentru romania, tineri aparent normali chiar o fac de atitia ani de zile, numarul lor fiind in crestere(si zic asta din experienta mea proprie, nu din ziare) doar am vrut sa arat ca poate exista un pericol la fel de mare ca afara in viitor. Nu stii cum e ca din pacate dupa revolutie s-au imitat cu precadere lucrurile rele de afara. Pentru ca acum vorbim despre generatia de tineri ce va veni in 20 de ani, ma gindesc ca e timp destul ca drogurile sa devina o problema la fel de mare ca si in occident.Eu una cred in sansa Romaniei, sunt sigura ca daca as fi ramas acolo tot as fi reusit sa faca fata intr-un fel, sa fiu fericita, sa am o viata frumoasa, sa am sperante. Intr-adevar acum totul e mult mai greu in tara decit aici de ex. Parerea mea. Dar asta nu inseamna ca pe viitor nu va fi mai bine!Aschiutza spune bine ca daca plecati din tara, plecati pentru voi, adica daca simtiti si va doriti lucrul asta. Un lucru este clar peste tot exista avantaje si dezavantaje. Acum fiecare cum crede ca e mai bine pt el. Nu poate exista un tipar valabil pentru noi toti.Vikinga& bb Aldo http://community.webshots.com/user/vikinga109
Donia spune:
Candva in perioada interbelica, multi oameni din satul in care era nascut tatal meu au plecat in SUA, asa incat satului i se spunea Mica America. Bunicul meu a avut si el sansa sa plece, insa a preferat sa ramana acasa, printre ai lui. Cat am fost copil, in perioada lui Ceausescu, mereu am regretat ca nu a ales si bunicul meu sa emigreze - desigur, la vremea aia era tanar si increzator si nu putea sa prevada ce va fi in Romania.
Cand am mai crescut, tata mi-a povestit ca prin anii '50 in satul lui s-ar fi putut baga gaz. Pretul era echivalent cu cel al unei perechi de boi pentru fiecare familie. Multi si-ar fi permis, pentru ca era o zona buna, cu oameni destul de avuti, dar oamenii au zis ca asa cum s-au descurcat parintii lor, asa se pot descurca si ei. Iar am stat sa ma intreb de ce s-au opus oamenii progresului, doar in virtutea inertiei, pentru ca 50 de ani mai tarziu inca ardeau lemne pentru gatit si incalzit.
Bineinteles ca nu l-am injurat pe bunicul, nici pe ceilalti oameni din sat, dar... am putut sa vad, in timp, ce efecte au avut deciziile lor.
Parintii mei s-au nascut la tara, dar au ales sa plece la oras, sa-si continue scoala - au trait greu, au muncit si au mers la scoala in acelasi timp... cand auzeam povestile despre lipsurile pe care le-au indurat, mi se parea o binecuvantare rationalizarea din timpul comunismului.
Si probabil ca le-as fi reprosat toata viata daca nu ar fi ales orasul in locul satului, asa cum au facut si altii pe vremea lor.
Gandindu-ma la toate astea mi-a fost mai usor sa iau decizia de a pleca in alta tara - si nu am facut-o doar pentru copilul meu, ci si pentru mine. Decat sa stau toata viata sa ma intreb cum ar fi fost daca..., mai bine imi iau viata in maini si incerc sa fac mai mult pentru mine si ai mei. Imi pare rau doar ca nu am plecat imediat dupa revolutie, am preferat sa stau in sanul cald al familiei si sa visez la un nou viitor de aur.. si asa am pierdut 14 ani degeaba...