Socrii va ajuta?
Raspunsuri - Pagina 5
Iris2002 spune:
In primul rind nu sunt de acord ca socrii sau parintii trebuie sa ne ajute, ci ca noi trebuie sa incercam sa ii ajutam, ca doar ei ne-au crescut, nu? Acum e rindul nostru.
Parintii sotului meu, doar tatal acum ca pe draga de Ma am pierdut-o anul acesta, sunt minunati. Fara sa le-o cerem ne-au facut de multe ori servicii si i-am rasplatit mereu cu mici cadouri si vacante(facute in patru sau sase, cind parintii mei erau aici).
Ai mei vin si ei din Romania incarcati cu cadouri desi i-am implorat/amenintat sa nu o faca, dar asa sunt ei.
E lege ca cinam la Pa (tatal sotului meu) o data pe saptamina, si de cind Ma nu mai e, doar el ia cina o data pe saptamina la noi. Imi e tare drag, cum si Ma imi e in suflet, si nu as schimba momentele acestea cu nimic pe lume - e familia noastra draga, daca noi nu suntem uniti si nu ne iubim, cine sa o faca?
Pa e la fel de atent si saritor si cu ceilalti copii ai lui (inca un baiat si o fata - sau ar trebui sa spun un barbat si o femeie ca sunt adulti). Uneori mi se pare ca ei chiar profita de Pa, (zugraveste el in timp ce ginerele sta la televizor sau cumnata e acasa dar tot Pa trebuie sa ia copilasii de la scoala si sa ii duca la scoala). Insa e tatal lor, nu ma lasa inima sa comentez. E un om - painea lui Dumnezeu - asa a fost si Ma.
Ma repet, cred, insa noi din principiu nu cerem ajutorul. Cind ni se ofera si chiar e necesar, il acceptam. Dar nu lasam sa treaca neobservata recunostinta noastra. Nici parintii mei si nici socrii nu au avut o viata usoara, au muncit din greu si acum sunt pensionari. Cum sa mai pretind eu ceva de la ei?
Anculina spune:
Da!!!!!!
Suntem casatoriti de 3 ani si impreuna de 6.Cand am facut nunta,socrul meu era mare patron de cluburi si restaurante in Bucuresti iar noi ne-am facut nunta singuri la un restaurant din orasul parintilor mei,pt ca la socrul meu era "ocupat" cu alta nunta.Si tot pt ca era "ocupat" cu alta nunta,nu a venit deloc la nunta noastra.Iar soacra ( ei sunt divortati ) a venit vineri seara, foaaaaaarte obosita,de parca facuse vreo 10 oale de sarmale, si-a urmarit telenovela preferata, a dormit in cea mai buna camera, a doua zi a asistat apatica la toate chestiile ce tin de nunta si la 20.00 a plecat de la restaurant acasa( la ai mei ) sa se culce, ca era obosita.A doua zi a plecat in zori la gara si a disparut ca o naluca. A! Venise cu 500.000 la ea si a plecat cu ei intregi!
Acum stam in Bucuresti, suntem super-realizati,pe picioarele noastre, avem ap. de 4 camere super-utilat, mobilat, masina, copil, am obtinut tot ce am vrut de la viata,multumim lui Dumnezeu, si nu numai ca nu am primit nimic de la socri,dar ne-au si sabotat relatia la greu!
Incearca sa privesti lucrurile ca Denasi ai sa vezi ce satisfactie o sa ai cand n-o sa mai ai nevoie de NIMIC de la ei si o sa poti sa le raspunzi cu aceeasi moneda!
amik spune:
buna!
noi suntem fericitii posesori ai unor parinti de mili...arde!!!!
si acum,ca e vorba de socrii,va spun sincer ca ii iubesc enorm.m-am atasat de ei cand nici nu le eram inca nora,mi-au parut niste oameni absolut deosebiti si nu m-am inselat.soacra mea imi este in primul rand prietena si asta ma bucura enorm.stiu ca ma pot baza pe ea oricand,stiu ca are cine sa ma asculte si sa ma sfatuiasca.si,culmea e,ca asa de mult ii seman!ca gandire,ca sentimente...ca gelozie!
e inutil sa spun cat de mult ne ajuta!o fac intotdeauna cu placere si dragoste,fara sa astepte nimic in schimb,pur altruist.si asta avem de invatat de la ei.mie imi vine sa plang de fiecare data cand imi dovedesc cat de sensibili si atenti sunt la grijile sau dorintele noastre.va dau un exemplu:am apucat sa o intreb pe soacra mea ce capac de wc mai bun exista-ca ea se pricepe la de toate.eee,a doua zi a venit socrul meu cu capacul cumparat!in ce piveste grija pentru copil,iarasi nu stiu ce as putea spune intai.o adora si drept urmare nu se pune problema sa nu ne ajute cu ea.sunt oameni sensibili,oameni care au pus copilul pe primul plan.le spun "mami" si "tati",dar pentru ca asa simt,nu din alte motive.imi sunt teribil de dragi,uneori parca ar fi parintii mei si nu ai lui razvan-el e mai retinut,mai rece...-imi vine sa ii pup mereu si sa ii imbratisez cu dor...nu mai scriu ca mi se aglomereaza atatea idei in cap de nici nu mai stiu de mine si m-am mai si emotionat!
pupici.
Alexandra mare si Alexandra mica(10 iulie 2003)
http://community.webshots.com/user/alexandracojocaru
ja spune:
Sa-mi spun si eu parerea...
Sunt norocoasa unor perechi de parinti si socrii minunati,care ne-au ajutat la inceputuri cu tot....dar nu cred ca as fi considerat obligatia lor acest lucru,puteau sa n-o faca
Cat despre soacra...cand era copila la bunica la tara tot timpul imi zicea: "pune mana si fa...nu stiu ce ...ca te mariti maine poimaine si dai de-o soacrea.."( pe ea biata achinuit-o soacra ).Si azi am o soacra care s-a dat peste cap sa avem casa noasta de la inceput sa nu fie discutii si daca ma cheama la masa nu ma lasa sa spal nici vasele .
Dar uneori parca n-as vrea atat ajutor (de ambele parti),ca parca tot copii suntem si nu ne-am lovit de greutati si o sa vina vremea sa ii sprijinim noi........si-om fi atunci in stare?