Socrii va ajuta?

Cum se poarta cu voi? Sunt "disponibili" atunci cand le cereti ajutorul, cand aveti nevoie de ceva?
Va intreb fiindca sunt plina de nervi ... maine mergem la o nunta si cum noi n-avem masina am indraznit sa cerem socrilor una din masini (au fiecare cate una)... nunta e in otopeni si e foarte incomod... ma rog, am vb cu ei de sapt trecuta, sa ii rugam sa ne imprumute o masina.
Acum tocmai am aflat ca nu ne pot da nici una, invocand tot felul de motive trase de par... nu e prima data cand ne lovim de un refuz (alta data, ne-au refuzat ca se duceau la tara la niste prieteni la gratar... noi vroiam sa fugim un week-end la mare).
Ma deranjeaza foarte tare situatia asta si faptul ca se poarta cu noi ca si cum am fi niste prieteni de-ai lor si nu copii lor
Ai mei, daca sun sa le spun ca am nevoie de masina nu se mai duc nicaieri, merg cu metroul, numai ca sa ne ajute...

Imi vine sa plang de nervi

Ancuss

Lauraa spune:

Sigur ca nu le intra in obligatie.... Soacra mea daca face ceva pt. noi trebuie sa fie rasplatita,nu iarta nimic. Dar mai bine asa decat sa ne scoata apoi okii..

Mama de Lara, 10 Mai 2004

ancasoare spune:

lauraa, stiu ca nu le intra in obligatie... dar nu pot sa nu fac comparatie cu parintii mei care si-ar da si camasa de pe ei pt noi doi!

Poate am rabufnit eu acum, dat fiind faptul ca am acumulat mai multe nemultumiri, dar vad si eu ca nu-s proasta ... in vara cand noi am avut concediu si am stat acasa, ca bani oha, i-am cerut 1 milion si i-a spus ca n-are sa-i dea decat 500 mii iar dupa cateva zile apare cu telefon de 400 euro ( si minte ca nu l-a cumparat, ca l-a primit!)

Sa nu te apuce bazdacii??

Ancuss

Dena spune:

Vezi tu ancasoare, stiu ca acasa parintii si socrii se implica de obicei mult in viata copiilor lor dupa casatorie. Asta cred ca se intampla in primul rand pt ca acolo e destul de greu, uneori chiar imposibil ca tinerii casatoriti sa isi poata face o baza materiala necesara traiului decent al unei familii bazandu-se numai pe venitul lor. De aceea apare acest compromis de a te lasa ajutat de parinti, care isi aroga pe acest motiv niste atributiuni scandaloase la un moment dat. Ajungi ca om matur si cu proprii copii sa te porti tu insuti/insati ca un copil...ti se spune ce si cum si cand sa faci, ce sa cumperi si la ce pret...ti se da ajutor conditionat etcetc...
Asta insa nu este o relatie normala parinti-copii dupa ce copii ,casatoriti sau nu, au atins o anumita varsta si sunt independenti. E adevarat ca e mai greu la inceput pt ca nu poti avea dintr-o data acumularea materiala pe care parintii o au dupa o viata.
Parintii nu au nici o obligatie pt copii din acest punct...cum si copii au viata lor independenta si nu au obligatii pt parinti (asa cum isi inchipuie majoritatea parintilor din Rom) Sigur ca daca parintii nu au o situatie stabila pana la o anumita varsta (ceea ce mi se pare anormal) te implici la un moment dat cand le este mai greu si suplinesti nevoile lor financiare (pt medicamente, doctori, si persoana insotitoare si de ingrijire) dar asta nu inseamna ca lasi toata viata ta balta (serviciu, copii, viata personala etc) si te transformi tu in persoana insotitoare de care au nevoie. Parintii mei spre ex nu concep ideea ca batranii spre sfarsitul vietii se retrag in casele de batrani si sunt depusi la capela cand mor...aici asa este si mi se pare cel mai decent cu putinta. Ma rog cu casa de batrani se poate rezolva daca platesti o insotitoare permanenta care sa locuiasca cu batranii pana se duc. Pare trist si chiar este trist, dar realmente nu ai cum sa iti lasi serviciul si copii si casa si partenerul de viata si sa te transformi(uneori pt ani de zile) intr-o asistenta.
Scuze...am deviat de la subiect... ideea e ca de fapt nu ar trebui sa fi suparata ca socrii tai nu te ajuta uneori cand ai nevoie. Ar putea sa o faca, dar daca nu o fac e alegerea lor , nu au nici o obligatie si tu trebuie in cazul acesta, impreuna cu sotul tau, sa gasesti o solutie la problema in cauza.
Sa stii ca si eu ma suparam la inceput ca socrii mei nu l-au ajutat pe feciorul lor (nici vorba de noi amandoi) cand era inca ft tanar si avea nevoie macar de un sfat. Nu are de la ei nici macar o fotografie. Mi-a luat timp sa inteleg cum stau lucurile.
Suntem in relatii decente cu ei,dar nu mai mult...(desi ai sa razi, dar ei asteapta enorm de la noi, nu cer , insa o sugereaza evident).
Timpul sau viata intr-o alta societate sau amandoua m-au ajutat sa inteleg cum stau de fapt lucurile.
Nu e nimic de suparare. Daca ti-ar fi promis si nu s-ar fi tinut de cuvant atunci ar fi fost altceva!



Denisa si bebica din burtica - 32 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

ancasoare spune:

Dena, tu ai dreptate, insa noi suntem pe picioarele noastre si pot sa numar pe degetele de la o mana de cate ori am cerut ajutor. Poate ca reactionez asa fiindca fac comparatie cu parintii mei...

Ancuss

Androix spune:

Nu mai fii amarita! Mai bine fa ca mine ca noi nici macar nu aveam cui cere o masina de imprumut, dar pana la urma ne-am chinuit noi si ne-am cumparat un harb de dacie la mana a doua, vorba vine ca o alint e Jaguarul meu Si uite asa nu mai am nevoie nici de prieteni, nici de nimeni.

Andreea
Life it's like a box of chocolates. You never know what you gonna get!

Corina spune:

Imi pare rau cind aud asa ceva!Socrii mei ne ajuta cu orice,cu bani ,imi tin fetita de cite ori am nevoie.Ne-au facut cadou o masina acum doi ani,pe care am vindut-o si ne-am cumparat una mai mare si mai scumpa.
Cind ne-am cumparat casa ,ne-au dat si ei bani ,o suma la care nu ne asteptam si nici macar nu stiam ca exista.Nu mai vorbesc de mobila ,jucarii si haine pentru Anna.
Din pacate mama mea nu ma poate ajuta cu nimic,din contra eu sint cea care o ajuta din cind in cind,e pensionara cu 3 milioane de lei pensie.Mai mult de jumatate se duc pe medicamente.
Va pup si va doresc la toate socrii ca ai mei.

Corina si Anna nazdravana!!

AlbaIulia spune:

Depinde la ce fel de ajutor te referi tu ancasoare,

Eu de la socrii nu am asteptat vreodata vreun ajutor. Mai mult m-au ajutat strainii decat ei cu regret trebuie sa spun.

Iar cand a fost vorba de ajutor am adus-o pe soacra (pe socru l-am pierdut) sa stea cu bebelina cand era mica si nu ma incumetam sa o dau la cresa, apai a stiut sa ne chinuie cat a putut de i-a ajuns si sotzului. Nu are rost sa spun ce a facut si cum s-a comportat, poate intr-un alt topic, sotzul zice ca si-a cerut scuze cand a plecat, eu n-am auzit vreo scuza vreodata de la ea. Dar e trist daca de la familie nu poti avea nici un sprijin.



AlbaIulia

Dena spune:

quote:

---

Originally posted by ancasoare

lauraa, stiu ca nu le intra in obligatie... dar nu pot sa nu fac comparatie cu parintii mei care si-ar da si camasa de pe ei pt noi doi!

Poate am rabufnit eu acum, dat fiind faptul ca am acumulat mai multe nemultumiri, dar vad si eu ca nu-s proasta ... in vara cand noi am avut concediu si am stat acasa, ca bani oha, i-am cerut 1 milion si i-a spus ca n-are sa-i dea decat 500 mii iar dupa cateva zile apare cu telefon de 400 euro ( si minte ca nu l-a cumparat, ca l-a primit!)

Sa nu te apuce bazdacii??

Ancuss

---

Anca te inteleg.
Si parintii mei sunt tot asa si acum daca nu avem nevoie de ajutorul lor se simt indepartati, jigniti, inutili si sufera si mie imi face rau asta... e greu sa ii fac sa inteleaga ca nu e normala atitudinea lor... ca intr-o societate normala fiecare traieste in locul lui pt el, iar martirismul doare. Ei au facut toata viata si fac in continuare eforturi sa adune ceva si se priveaza de lucuri uneori elementare pt ca pt ei e natura firii ...asa au pomenit ei ... si nu stiu sa traiasca altfel. Acasa ...copii accepta cu naturalete orice ajutor din partea parintilor ca pe ceva ce li se cuvine pt ca in majoritate nu au alternativa si mai mult decat orice eu cred ca nu exista mentalitatea ca nu trebuie sa ai totul , ca daca ai avut acasa la parinti de toate pana la 20 si ceva 30 de ani si dintr-o data nu mai ai e ceva normal. De fapt si aici este o greseala...cand copii locuiesc cu parintii pana la varste mai inaintate si apare un spirit ...(as zice tribal ,dar o sa imi sari in cap, asa ca ramanem la puncte ) se considera ca in comuna primitiva (sau ca in epoca in care ne-am format) Parintii continua la nersfarsit sa te trateze ca pe un copil, iar copilul se complace in situatie.
Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteleasa.
E doar parerea mea si nu vreau sa o impun, ci doar sa o expun.


Denisa si bebica din burtica - 32 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

aschiutza spune:

Eu am cu socrii mei o relatie foarte buna. Daca am nevoie de o informatie, si slava Domnului in jungla informatiei de aici ai nevoie de un om cu experienta, ii sunam si ii intrebam. Si cind am avut temperatura de 40 ° C si a doua zi sotul meu trebuia sa plece in delegatie, s-au oferit si m-au luat la ei acasa si ingrijit (ca eu de tuse sau temperatura de abia ma tineam pe picioare) o saptamina pina m-am facut bine.
Iar noi le udam florile cind pleaca sau avem grija de pisica.
In schimb nu ne deranjam daca nu e cazul si nici nu sunt din aia care sa-si bage nasul unde nu trebuie,hehe! Venim la ei invitati la o cafea, ii invitam si noi pe la noi acasa, dar nu ne-am trezit vreoadata ca vin neinvitati (ar fi de jale la cum arata de obicei la noi in casa) .



Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

energy spune:

soacra mea este f. dragutza, chiar daca are un program incarcat ma mai "salveaza" din cand in cand. Socru n-am.

poze la http://community.webshots.com/user/energy1602
"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"