ABUZUL DOMESTIC

Theodora spune:

quote:

---

Originally posted by Bic



Theodora , imi pare rau sa aud prin ce ai trecut. Groaznic. bine ca ai scapat. Sper ca am inteles bine.

---

"I will hold Christmas in my heart, and try to keep it all the year." - Charles Dickens.
POZELE NOASTRE: aici Poze noi!!! www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33733" target="_blank">GEMENII
KALA CHRISTUGHENA! Theodora,Alexandros & Yannis

Alyssa spune:

Theodora, imi pare bine ca ti-ai postat povestea aici! Stiu ca e greu sa vorbesti de asta, sa iti aduci aminte, sa iti deschizi sufletul dupa atita timp si din cauza asta apreciez faptul ca ti-ai impartasit povestea trista cu noi!
Esti exemplu ca se poate trece peste abuz si linistea sufleteasca se poate regasi in timp! Ma bucur pentru tine ca ai pus capat acelei relatii care te distrugea si ca ai o familie frumoasa acum! Esti o femeie minunata!...

La inceput am spus ca ar fi bine sa scriem pur informativ cu numere de telefon, asociatii de ajutor etc... Dar si povestile voastre impartasite sint de ajutor unei persoane care este in relatie abuziva. De ce? Pentru ca ea va vedea ca nu e singura, ca ceea ce i se intimpla ei se intimpla sau s-a mai intimplat si altor femei si ca nu e singura in situatia in care se afla.

Parerea mea personala este ca un cuplu care este caracterizat de o situatie abuziva are nevoie de un ajutor de specialitate! Un "social worker", un psiholog sau consilier matrimonial este in masura sa dea indicatiile speciale cuplului respectiv. Daaar... Ca sa se intimple asta amindoi trebuie sa fie in egala masura interesati in repararea relatiei, amindoi trebuie sa isi dea seama ca ceva nu e "normal"... Si asta e cam greu cind ai de-a face cu un "mucho man" care arata cu degetul...

Nu, nu cred ca re-educarea partenerului sau pedepsirea lui o sa dea rezultate! E o copilarie daca credeti ca asta va merge! Pe ce imi bazez logica?... Abuzul intr-o relatie este lupta pentru putere asupra celeilalte persoane. Superioritate. Mentala, emotionala, fizica, sexuala! Lasa ca vede ea sau el cine este nasu'!!! Intr-o relatie normala asa ceva nu exista! Cei doi sint egali, nu copii care se joaca in balansoar! Eu sus, tu jos...tu jos eu sus!... nu merge asa! Asta e cercul vicios al abuzului, mecanismul care alimenteaza negativitate intr-o relatie abuziva!

Roxi, imi pare rau sa-ti spun asta, dar aveti nevoie de ajutor din parte unui consilier matrimonial si al unui psihiatru amindoi.
Ceea ce descri tu mai sus este perioada dupa o cearta sau o despartire care se numeste "luna de miere falsa" in termeni psihologici. Nu dureaza! Si episodul care va urma va fi mai violent ca inainte!!! Ai grija ca te joci cu focul! Ciocolata aia care il faci sa ti-o aduca in miez de noapte pentru ca vrei sa ii arati ca esti stapina ai sa o platesti cu virf si indesat mai tirziu! Schimbarea puterii de la unul la altul nu este raspunsul!!! Impartirea ei egala intre voi inseamna o relatie normala... Daca vreti sa reparati relatia dintre voi faceti-o responsabil si cu cap sub indrumari de specialitate!

Imi pare rau daca am ofensat pe cineva, nu sint de specialitate nici eu, imi exprim parerea in prisma unei femei care a trecut printr-o relatie abuziva si care s-a documentat in privinta acestui fenomen negativ al societatii...

Asi vrea din tot sufletul sa va spun ca exista o formula magica la problema!... Ma doare sufletul cind vad cite femei trec sau au trecut prin situatii similare! Raspunsul sta in educarea lumii in privinta abuzului si corectarea lui prin documentare...
A venit timpul sa stergem din vocabularul nostru expresii ca cele "imi port crucea grea"... " altu' mai bun de unde"..." imi merit soarta"...
Educati-va copiii prin expemplul vostru!

Roxy Trixy spune:

Alyssa eu nu ma simt ofensata de ce ai scris aici, ba chiar iti multumesc pentru gandurile bune!

La noi nu e vorba de un razboi al puterii, sau nu incercam sa va demonstrez eu acum ce fel joaca el dupa cum ii cant eu. Dar nu toate cuplurile si casniciile trebuie sa se destrame pentru ca unul o ia pe aratura, si de cele mai multe ori unul din parteneri chiar o ia pe aratura! In alte topicuri am vazut sfaturi cum sa stai si sa taci si sa induri si sa inghiti, dar eu nu sunt de acord cu asa ceva pentru ca in felul acesta mai mult ii permiti celuilalt sa se poarte rau. Idee e ca trebuie sa te impui si tu ca persoana, sa impui respect

Cu siguranta ca daca relatia mea va lua iar o intorsatura urata, primul lucru pe care il vom face va fi apelarea la un consilier, insa in cazul meu nu e vorba de acea impacare! Ca noi ne-am mai impacat si stiu sa fac diferenta intre ce a fost si ce este acum. Deja a trecut destul timp de la acel "inceput", si ce ma bucura cel mai tare si mai tare e ca el a renuntat la prietenii lui buni care ne faceau numai rau, ei! au disparut din peisaj personajele astea. Si pe langa asta sunt si alte masuri pe care el le-a luat chiar fara sa ii cer eu asta si il vad ca acum este dedicat 100% familiei si asta nu poate decat sa ma bucure.

Eu una nu sunt o visatoare, sunt destul de bine infipta cu picioarele pe pamant, tot ce este posibil sa mearga rau... dar am mai spus, ma chinuia atat de tare vinovatia fata de copilul meu incat nu puteam pune capul pe perna noaptea, chiar daca restul lucrurilor erau ok, asa ca de dragul ei macar am hotarat sa mai fac o incercare, dar asta nu inseamna ca nu imi voi folosi tot armamentul din dotare ca sa iasa asa cum vreau eu!

http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta

ionela-roxana spune:

Uite acum dupa doua zile de la scriertea mesajului precedent parca nu recunosc starea care ma cuprins cand am scris acel mesaj.
Nu este situatia dramatica,se intampla cate ceva la o perioada de timp dar nu zilnic,sunt mici certuri care se ivesc din nimicuri si atunci se declanseaza cearta.
Cand sotul meu incepe sa-si dea drumul la "arsenal" eu nu zic absolut nimnic sa-l jignesc sau asa ceva,ii spun foarte calm sa inceteze ca nu permit asa ceva.Atunci se enerveaza si zice si mai multe.......
Apoi se potoleste si gata.Pe mine ma face sa cred ca mult din comportamentul lui se datoreaza serviciului,are o functie de conducere si e foarte solicitat.
Se pare ca stresul mare de la servici va disparea cel tarziu la inceputul anului asa ca de atunci vom vedea ce va fii.
Oricum balta nu voi lasa ce am inceput,vreau sa-l fac sa realizeze ca nu procedeaza bine iar daca reusesc asta vom apela la un consilier .
Nici macar nu stiu,unde se gaseste asa ceva?

Va pup pe toate si multa fericire!

Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela

aysha spune:

Alyssa,
mi se ridica parul in cap gindindu-ma ca o femeie incaseaza lovituri fizice sau/si psihice de la un barbat. Desi "barbat" e incorect spus, ca barbatul e un om, iar cel care loveste este un animal.
Cu mina pe inima va spun ca daca mi s-ar intimpla asa m-as bate parte in parte cu el. Si l-as blestema sa .... i se rupa.... odoarele.
Lasind gluma, este INACCEPTABIL ca o femeie sa fie nevoita sa suporte asa ceva. Da-l in pastele masii de barbat ca decit sa ma schilodeasca,nu numai fizic,mai bine singura.
Rommi au vorba, "de ce sa plinga mama, cind poa' sa plinga ma-ta"
Fetelor, cu patima va spun, nu ii lasati sa ajunga la abuz.
Daca n-aveti unde merge, veniti fetelor la mine,ca un pat si un castron de mincare o-i gasi.
Pupici cu lipici

Mik spune:

Aysha, ar fi bine daca toate cele supuse abuzului ar putea gindi la fel.

Lucrurile, din pacate, incep sa se degradeze insidios, putin cite putin pina se ajunga la lovituri si la lucruri mai grave.
Cred ca ar trebui inteles cind incepe abuzul, de obicei ti se spun mici fraze care te fac sa te pui in dubiu si sfirsesti prin a te indoi complet si definitiv de tine insati. Chiar daca fizic nu ti se intimpla nimic. Si asta e foarte grav si, din pacate, se vindeca foarte greu ! mie mi-au trebuit ani ca sa ma vindec de cei 20 si de abuz.


Mik.

emaaimee spune:

Fetelor va sustin indiferent de ce hotarari luati,aveti grija de voi.
Vreau doar sa povestesc amintirile mele din copilarie!
Imi aduc aminte de disputele domestice:batai-"tata" o batea pe mama,mama fuge prin casa,bruta arunca cu ce gaseste-vaza,etc,ea o are pe cea mica in brate si imi spune mie fugi,iesim pe scara,bruata incuie usa,plangem toate ca suntem afara,fericite totusi ca mama nu a mai incasat-o de data asta.Vine vecina si ne ia la ea.Eventual se trezeste din betie si intram in casa,calm prea mult calm.O perioada de liniste si iari si iar.Venea bunicul,tatal brutei(care a avut acelasi comportament)beau impreuna,il instiga si ala,pleca, si sa te tii iar.Pe noi nu ne-a batut.Imi aduc aminte ca ne cumpara tot ce vroiam si ce nu vroiam,nu ne-a lipsit nimic daca ne-am lua dupa rude.Va spun sincer ca mi-am dorit sa moara(si eram mica-asta vroiam eu de la mosul).Am remuscari si acum.Am mai crescut cu frica in suflet.Eram in clasa a8a,ditamai domnisoara(deja 1.73-tin sa mentionez ca am fost nesigura pe mine,timida,nu vorbeam cu baietii,ma inroseam cand vobeam cu cineva strain,chiar de aceasi sex,nu e de mirare comportamentul meu in mediul De box in care am crescut)-bruta acum ma facea "curva"si alte injurii.Mama nu ma credea sau in denial nu vroia sa ma creada.Si deja o aparam pe mama de ceva vreme,nu mai putea sa o bata.La o altercatie a aruncat resoul pe mine sa ma arda,nu a reusit a stricat covorul persan nou(hahaha),spunea ca ma omoara,el m-a facut el ma omoara o data a sarit cu cutitul(scuzati cacofonia) la mine,i-am spus ca daca face asta el ajunce la inchisoare si mama scapa de el.Ultima incercare de a o bate pe mama tot atunci in cls a 8a a fost,dar l-am batut eu,adica i-am luat sucitorul din mana,i-am tras una,l-am zgariat pe fata s i a ramas socat cand i-am spus chemam pe cei de la dezalcolizare si nu il mai primim in casa.Ma rog la Dumnezeu sa ma ierte si acum pentru ce am facut.Dar tot raul a fost spre bine,relativ.Bruta tot cu mama e(ei mereu i-a fost de gura lumii,cum sa divorteze,2 copii etc.-in mare parte mama ei a influentat-o cu prejudecati de genul asta).De atunci nu a mai dat niciodata in mama.Eu am fost tot timpulcatalogata cu epitete care mai de care mai neortodoxe. Mi-a stiut de frica,am un gust amar cand ma gandesc la asta.Dar sora mea nu a ramas atat de traumatizata ca mine,e mai sociablia . Si acum mai are episoade(care se rezuma la baut,bolborosit singur,jigniri la adresa rudelor din partea mamei-cu care ne-am inteles intotdeauna mai bine,pt ca el refuza sa tina legatura cu rudele lui,se cearta,noi mediem conflictele-Aceste episoade(cateva zile,o sapt.)le va alege in zile strategice de Craciun,Revelion,zile de nastere si nu va vorbi cu familia.Intotdeauna mi-am dorit ca mama sa divorteze,poate ca aveam o copilarie mai linstita,am invidiat-o pe verisoara mea,mama ei a avut curajul,cu toate ca e sora cu mama.Imi iubesc mama foarte multsi i-am spus-o si ei,iar ea la ransul ei ne spune te iubesc acum.Cat despre tata,incerc sa nu-l mai urasc,dar nu pot sa-l iert si nici sa-l iubesc. Uram barbatii,nu am avut prieteni decat tarziu la 20 de ani.Si acum sunt casatorita de 5 ani jum(prieteni cu un an jum inainte de nunta)cu cel mai bun sot din lume care ne iubestetare si eu mult de tot.

Viovio spune:

Fetelor,
Interesant subiect si foarte multe raspunsuri pentru el.Era bine ca la aceasta discutie sa nu avem ce sa spunem,sa nu existe atitea abuzuri si noi sa nu fim nevoite sa trecem prin ele.
am o casnicie fericita in care nu au loc abuzuri de nici un fel.Asta nu inseamna ca nu am avut si eu parte de "perioada neagra".Nu s-a "lasat" cu violenta pentru ca(de fel)sunt o "scorpie" cind sunt calcata pe coada.Recunosc ca si cei 7 ani de karate si 1 de box m-ar fi ajutat sa ripostez de pe picior de egalitate...Totul a fost din vina mea pentru ca aceasta relatie a fost o ambitie de-a mea la care nu voiam sa renunt.O timpenie...Intr-o zi mi-am dat seama ca tot mie imi fac rau si am plecat fara sa privesc in urma...Dupa o saptamina mi-am cunoscut sotul si de atunci am o viata de vis ceea ce va doresc fiecareia dintre voi...
Dar nu despre asta voiam sa povestesc...
Ci sa va spun povestea prietenei mele,pe care am trait-o alaturi de ea dar in care nu am putut sa intervin in nici un fel.Si cu cit am incercat mai mult sa o ajut cu atit am fost mai indepartata.
Ea l-a cunoscut pe el,in scoala generala si l-a iubit ani la rind fara sa tina cont ca in viata ei "ea" ar fi trebuit sa fie cea mai importanta persoana.
Eram in primul an de liceu cind am cunoscut-o eu.Am ramas uimita de restrictiile care ii erau impuse.(Eu abia acceptam restrictiile impuse de mama.)Ea nu avea voie sa poarte fusta scurta sau bluza decoltata,nu avea voie sa salute "baietii"din bloc,nu avea voie sa cumpere de la anumite magazine(pentru ca acolo vinzatorii erau barbati sau lucrau mamele unor baieti pe care ea ii cunostea...),nu avea voie sa se fardeze,sa se intilneasca cu prietenele.Fiecare "abatere" era pedepsita cu palme si amenintarea ca il va pierde pentru totdeauna.Si nu am inteles nici azi de ce ea considera asta o mare nenorocire cind despartirea de el ar fi ajutat-o sa duca o viata normala.
Au crescut iar "apucaturile" lui au devenit tot mai violente,pretentiile tot mai mari si iubirea ei din ce in ce mai aprinsa.
La 16 ani ea facea un copil pe care el il vede prima oara dupa 3 luni de la nastere.Care crede-ti ca a fost "cadoul " lui pentru ea?O bataie buna si cu motiv intemeiat:copilul avea ochii albastrii iar ei doi(parintii adica),caprui.Nu a contat ca tatal ei si bunica lui aveau ochii albastii,nici ca doctora copilului l-a asigurat ca in aceste conditii copilul are cu cine sa semene.In viata lor acesta a devenit un permanent motiv pentru "bataie"
Dupa ce s-a angajat a mai aparut un motiv,colegii de serviciu...
Nu era saptamina sa nu vina batuta inventind scuze ridicole(am cazut de pe scaun,pe scari,m-am lovit de coltul la mobila sau cind deschideam fereastra...)
Dar si ea avea un nou motiv sa indure...copilul(sa nu creasca fara tata).
Asa a fost viata ei inca vreo 2 ani si cind noi credeam ca ea se va satura de atitea batai,a venit "bomba".Ei doi se casatoreau...Era sfirsitul lui decembrie.
In februarie anul urmator,dupa o bataie zdravana pe motiv ca a spus "buna seara"soferului care ne aducea cu masina acasa de la serviciu(lucram pina noaptea tirziu si aveam transportul asigurat),un om cu parul alb si cu copil de 35 de ani,ea incepe actiunea de divort si se muta cu copilul la parintii ei.
termen de finalizare al divortului...octombrie acelasi an.
Incepe sa duca o viata normala si chiar isi gaseste un iubit care ii propune sa se casatoreasca si sa-i infieze copilul...Si noi toti cei care o cunosteam ne bucuram pentru ea.
Cu citeva zile inainte de infatisarea de la tribunal cei doi se impaca.merg impreuna la tribunal,ea intra in sala,iese cu decizia de divort in mina,se intorc acasa,ea isi ia copilul si se muta inapoi la el.
Nu s-a schimbat nimic.a aparut insa un alt motiv de bataie,cit timp au fost despartiti il inselase cu altul...
Pina intr-o zi,cind EL s-a saturat de ea si a plecat la alta...
Ea a suferit ca l-a pierdut,dar a supravietuit datorita copilului pe care trebuia sa il ingrijasca si pe care il iubea foarte mult.
Acum are un sot care o iubeste mai mult decit orice pe lume,are toate conditiile unei vieti indestulate,copilul are 12 ani e frumos si destept...
Dar ea nu e fericita...
isi inseala sotul pe unde apuca si plinge dupa "marea ei dragoste"...
In toata povestea asta voi cine crede-ti ca e vinovat...?
A-ti mai auzit asa ceva????



Violeta mami de printesa Cristiana Bianca
http://pg.photos.yahoo.com/ph/violeta_avon/my_photos

Mik spune:

Viovio, bravo ca stii sa te aperi !

Despre prietena ta, eu cred ca e foarte fragila psihologic (a fost fragila cind era cu primul, s-a fragilizat si mai tare dupa despartire).


Mik.

casandra spune:

Draga Vivio, m-a impresionat povestea prietenei tale. Avand in vedere ca primul a facut parte din viata ei atatia ani, si l-a intalnit atat de devreme, e normal sa isi lase urme adanci in sufletul ei, indiferent de cat de urat s-a purtat cu ea. Fata asta are nevoi de un psiholog care sa o ajute sa se descopere, sa se inteleaga, sa se iubeasca. Singura nu poate...