ABUZUL DOMESTIC

HelleneC spune:

Buna fetelor. Arzator subiectul asta! V-am citit mesajele, povestile si mi-am amintit de ce am intalnit in cariera mea de "social worker" si cum ma dadeam de ceasul mortii ca nu gaseam nimic legal sa ajut femeile care ajungeau la mine, abuzate (fizic, psihic, sexual, etc.) si nu aveam un loc in care sa le trimit, unde sa gaseasca adapost pentru o vreme, ajutor juridic si o viata fara grija bataii de "toate zilele". Am avut cazuri care ajungeau la noi disperate, venind de la politie, unde in afara de o amenda (acum cativa ani) nimic nu prea puteau face. Cate femei au ajuns sa bantuie noaptea pe strazi, la vecini, rude, cu copii dupa ele, ca un Mascul neimplinit si frustrat avea chef sa se simta mai cornut la el acasa. M-a infuriat rau tot timpul ignoranta celor care puteau sa faca ceva pentru ele (ma gandesc la politicieni) si care au taraganat si legea in parlament pana... Oricum la mine, in Suceava, INCA nu este un adapost, si chiar astazi vorbeam cu colegele mele ca ar trebui sa cautam o sursa de finantare pentru un proiect de asa natura. Este un domeniu inca "virgin" pentru multe localitati, si asta pentru ca nu a fost implicare din mai toate partile. Eu si altii ca mine eram prea tineri cand vorbeam de chestiile astea, si cata vreme nu era ceva sa fie in avantajul celor de "sus", eram pusi la colt, si pedepsiti ca vorbim prea mult si ne bagam nasul unde nu ne e treaba. Cam asta e atitudinea REALA a celor care ne conduc, ca uneori mai sforaie cate o chestie in sensul asta... M-am lamurit: e electorala, ca doar tot nu fac nimic. Trebuie sa vina mereu strainii sa ne ridice centre moderne pentru copii, sa ajute ei persoanele defavorizate si... sa ne rezolve problemele. M-am bucurat sa vad ca totusi sunt cateva centre in tara, insa numarati si voi locurile si ganditi-va cate centre mai sunt necesare si cate legi schimbate pana sa ajungem la ceva care sa apere intr-adevar interesele femeilor si copiilor abuzati!
Va pup si... celor care treceti prin asemenea situatii, luptati pana la capat, pentru ca o viata aveti si nu se merita sa va lasati calcate in picioare de niste brute!
Elena &George & huzband

capraru

piciulici spune:

Ma bucur ca exista acest subiect, cred ca este foarte important. Eu am o relatie foarte frumoasa cu sotul meu, insa vreau sa va spun ceva despre cum este sa fii copil intr-o familie in care tatal este abuziv: este groaznic. Iti este frica sa recunosti ca ai facut o prostie si incepi sa minti, intri in defensiva indiferent daca ai sau nu dreptate, incerci sa fii cat mai sters, ca nu cumva sa deranjezi, crezi ca intr-adevar esti asa cum ti se spune ca esti: in special proasta!!! Nu stii niciodata la ce sa te astepti: pentru acelasi lucru poti lua una dupa ceafa (sau mult mai rau) sau se poate lasa cu rasete complice. Cel mai mare soc l-am avut cand mi-am dat seama ca nu doar noi, copiii, am fost abuzati, ci si mama noastra. Ea a ramas in aceasta relatie pentru ca nu prea avea unde sa se duca si fiindca credea ca e mai bine pentru noi. A divortat abia de curand. Acum eu va spun asa: PENTRU COPIL E MAI BINE SA TRAIASCA CU UN SINGUR PARINTE, DECAT INTR-O FAMILIE IN CARE ESTE ABUZAT!
Frica mea cea mai mare este sa nu devin la randul meu abuziva, mai ales ca am tot auzit si citit ca de obicei "abuzatorii" au fost la randul lor abuzati. Si de aceea mi-e cam frica sa am copii, desi imi doresc asta din tot sufletul si imi place foarte mult sa-mi petrec cat mai mult timp cu copiii. Daca intr-o zi o sa ma enerveze prea tare si o sa-mi zgaltai copilul sa nu mai planga? Si daca asta va fi doar inceputul? Daca intr-o buna zi va veni cu o nota proasta acasa si ii voi spune ca era de asteptat, doar e un dobitoc? Stiu ca nu e bine si ca dupa ce ma voi calma, sau chiar in timp ce voi face asta imi voi da seama ca am gresit. Dar daca il zgaltai prea tare si pateste ceva? Sau daca incepe sa ii fie frica de mine? Sau daca va incepe sa creada ca e un neispravit? Nu stiu daca s-ar putea repara. Copiii au acel dar de a-ti oferi neconditionat iubirea lor iar daca un adult pe care il iubesti se poarta cu tine urat vei crede ca asta meriti.

Bic spune:

piciulici
Eu ca un ne-expert ce sint imi dau totusi cu parerea. Ma indoiesc ca tu vei face aceeasi greseala ca si tatal tau. Chiar daca ai avea tendinte sa abuzezi la rindul tau, esti deja cu un pas mai departe: iti dai seama ce rau e.
Copii abuzati pot deveni, la maturitate, atit abuzatori, cit si noi victime ale abuzului. Cum tu spui ca ai o relatie normala cu sotul tau, inseamna ca ori ai scapat, ori stii foarte bine sa te controlezi, stii sa recunosti abuzul, ceea ce e foarte bine.

Nu te ingrijora, ca o sa-ti vina si dorinta de a face copii. Si daca nu-ti vine, asta e. Nu e obligatoriu ca toata lumea sa aiba copii (chiar daca sintem pe desprecopii.com)

Mik spune:

Piciulici,

Aici in Fr a fost publicata o statistica interesanta : 80% din copiii abuzati au devenit parintzi model. Deci n-are de ce sa-ti fie frica !

Mik.

piciulici spune:

quote:

---

Originally posted by Bic

piciulici
Eu ca un ne-expert ce sint imi dau totusi cu parerea. Ma indoiesc ca tu vei face aceeasi greseala ca si tatal tau. Chiar daca ai avea tendinte sa abuzezi la rindul tau, esti deja cu un pas mai departe: iti dai seama ce rau e.
Copii abuzati pot deveni, la maturitate, atit abuzatori, cit si noi victime ale abuzului. Cum tu spui ca ai o relatie normala cu sotul tau, inseamna ca ori ai scapat, ori stii foarte bine sa te controlezi, stii sa recunosti abuzul, ceea ce e foarte bine.

Nu te ingrijora, ca o sa-ti vina si dorinta de a face copii. Si daca nu-ti vine, asta e. Nu e obligatoriu ca toata lumea sa aiba copii (chiar daca sintem pe desprecopii.com)

---

Problema e ca dorinta exista si e foarte puternica. Doar ca din cand in cand ma apuca si ma gandesc ca poate n-o sa fiu o mama buna. Si atunci imi aduc aminte si de treaba asta.

Mik, multumesc, parca m-am mai linistit un pic.

Theodora spune:

Am trait si eu in o astfel de inchisoare 8 ani!!!
Am crezut ca am uitat si ca totul e departe,ingropat in trecutul meu,ca poate totul a fost un vis,a se citi un cosmar,si acum s-a terminat!
Dar lacrimile care acum curg din ochii mei cind va scriu acest mesaj din suflet,bataile inimii care e gata sa imi iasa din piept,tremurul miinilor pe taste care ma impiedica sa scriu ...ma aduce la realitate... A FOST ADEVARAT SI NU AM UITAT!!! Nu voi uita niciodata!!!
Aveam 18 ani si l-am cunoscut pe marele EL!!! M a credeam norocoasa,am sters-o si de acsa,asa de indragostita eram! A fost frumos 1 an si apoi au inceput abuzurile!
Eu cred ca am trait cite putin din toate,ma lovea,ma jignea,ma umilea,ma injosea!
Ma lovea(palme,imi zicea "esti ca un bat daca te las eu nu se mai uita nimeni la tine,n-ai nici c** nici tite,esti ca o radiografie",ma punea sa marturisesc relatiile mele cu alti barbati,cu care sigur am fost atita timp cit el a lipsit...mincam cite o palma de cite ori ziceam ca nu l-am inselat...dupa palme interminabile...RECUNOSTEAM...si brusc isi gasea linistea! Bizar,probabil era constient de adevar,dar sigur era inca un mod sa ma calce in picioare!
EL ma inselat si mai mult mi-a transmis o boala sexuala...cred ca e lesne de inteles cine a inselat si cine a adus boala in cuplu...amanuntele mi-ar lua f mult timp!
Cind dupa multi ani m-am intilnit cu un fost prieten si am luat nr lui de tel si i-am spus partenerului meu de intilnire,pt ca il cunostea si nu vroiam sa afle pe alta cale,ma pus sa-l sun si sa-l injur si sa-i spun cuvinte pe care nu le pot scrie aici,ca sa fie sigur ca nu ma voi intilni cu el...cred ca si azi omul se gindeste ca sint o nebuna!!!
Oare cite ore am nevoie sa scot totul din mine,tot ce am ascuns atit de bine si care nu e cunoscut de nimeni,nici de familia mea...
Dupa 7 ani am hotarit ca nu se mai poate si incet incet am inceput sa am secrete fata de el,sa am prieteni pe care nu-i stia,sa fac lucruri de care nu avea habar...sa-mi fac o alta viata!
In final am facut dragoste cu alt barbat...m-am dus acasa,pt ca locuiam impreuna si i-am spus totul,ca am relatii cu alt barbat,se umfla in pene si zicea ca astea sint tricurile lui si ca nu ma crede...a vru sa facem dragoste si am refuzat...i-am spus ca dupa ce ma atins alt barbat,nu ma pot imagina din nou in bratele lui...mentionez ca muream de frica si nu stiam care va fi rezultatul si cum va reactiona,dar trebuia sa fac ceva...
M-a luat de git si a inceput sa ma stringa...sa ma stringa...sa ma stringa...incepuse toata viata sa mi se plimbe prin fata ochilor...credeam ca viata mea ia sfirsit...ii iesisera ochii din cap,arata ca un monstru,desi era un barbat frumos...si dintr-o data am gasit putere sa zimbesc iertator si sa-l mangai...A lasat mainile incet incet de pe gitul meu,s-a sculat si a plecat din casa...Am locuit impreuna inca o luna doar ca colegi de camera,apoi a plecat de unde a venit!
VA MULTUMESC PENTRU ACEST SUBIECT SI VA MULTUMESC PT CA M-ATI AJUTAT SA POT VORBI DESPRE ASTA,CHIAR SI ATIT DE PUTIN SI PE SCURT!



Theodora, Alexandros, Yannis
POZELE NOASTRE: aici www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=4480" target="_blank">Povestea-nasterii
Poze noi!!!

mihaela_s spune:

Am citit si eu paginile acestui subiect si m-am regasit in cateva dintre povestile voastre. Va trimit cate o curajoaselor care v-ati luat viata in propriile maini si ati putut tine piept unor nenorociti de barbati care va abuzau.

Eu nu pot spune ca am trait chiar cel mai urat cosmr, am primit "doar" cateva palmi si asta pentru ca "le meritam". Insa abuzul verbal si psihic le-am simtit din plin. Refuzul de a ma lasa sa plec atunci cand primeam una, pe motiv ca ma iubeste foarte mult si ca nu vrea sa-l parasesc, abandon pe strada in toiul noptii, venind de la o petrecere, pentru ca eu a doua zi mergeam la serviciu, dar el inca nu se distrase destul, faptul ca nu eram buna de nimic, ca fara el as fi pierduta...si multe altele. Si daca va spun ca abuzul psihic continua si acum? Asupra fetei noastre si indirect asupra mea...si nu numai el ci si familia lui, ii spun fetei lucruri urate despre mine, ca sunt o c... pentru ca am divortat de el. Si toate ca toate, dar lucreaza si prin santaj sentimental asupra fetei..."daca nu ma iubesti si nu vii sa ma vezi, nu mai primesti nimic si nu te mai iubesc!" Ei, eu pe astea nu stiu cum sa le rezolv....poate imi dati voi un sfat.
Plus ca nu pot obtine de la el acceptul sa ies cu copilul din tara, asta tot ca sa ma faca sa sufar.
Asa ca eu am crezut ca prin divort voi rezolva toate problemele, se pare insa ca ele nu vor sa scape de mine...nu stiu ce sa mai fac!

Mihaela, Diana(22 nov 1996) siSilvia(10 sept 2003)
poze1 ; poze2 ; poze3
bebelusi august-septembrie 2003

ionela-roxana spune:

Sunteti o adevarata minune!
Nu am intrat pe acest subiect pana acum poate din teama ca ma voi trezii la realitate si nu voi dorii sa o accept!
Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji inca de la pagina a doua cand citind fiecare rand de la descrierea abuzurilor am realizat ce mi se intampla zi de zii.Mi-e greu sa spun asta dar este adevarul sunt abuzata emotional si mental,mai putin fizic!
Este cumplit sa auzi zilnic injurii si cuvinte urate,sa auzi ca nimic din ce faci nu e bine sau mai nou sunt acuzata ca nu stiu sa-mi cresc copilul.
Bic situatia mea se apropie tare mult de a ta,si eu sunt studenta(in ultimul an),nu sunt independenta financiar,si mie-mi zice saptamanal sa merg la mama si asa mai departe.
Am vazut ca tu ai reusit sa-ti faci sotul sa constientizeze ca este gresit comportamentul lui,cum pot face si eu acelasi lucru?
Sotului meu i se pare tare normal acest comportament de mascul dominant insa eu vreau sa-i deschid ochii,sa-l fac sa inteleaga ca ceea ce face e total gresit ,vreau sa inteleaga ca prin comportamentul acesta ne indeparteaza de el.
Vreau sa-l ajut sa redevina acel barbat simtit,atent,dragut si iubitor ce a fost acum 3-4 ani!
In afara de comportamentului dominant(e mai mare cu 9 ani ca mine), vorbele urate aruncate asa fara sa gandeasca, nu are scapari,e un barbat inteligent si foarte apreciat de cei care-l cunosc!
De multe ori in momentele cand se poate discuta calm despre relatia noastra ii spun sa nu mai vorbeasca urat si atunci el i-mi zice ca merit ca sunt rea!Pe de alta parte i-mi spune ca noi suntem tot ce are pe lume si fara noi nu ar putea traii!
Este un barbat posesiv si gelos, are in permanenta impresia ca eu am amant(altceva nu am de lucru),are tendinta de a ma controla in permanenta si de a ma pune la podea(nimic din ce fac nu e bine,sunt lenesa,proasta si asa mai departe).Niciodata nu ma lauda sau incurajeaza pt ca nu merit(asa zice el).

Ma puteti ajuta cu un sfat,va rog!Nu vreau sa divortez,I-mi iubesc sotul din toata inima ,vreau sa-i deschid ochii sa vada ca suntem aici pt. el si vrem sa ramanem aici cu el!
Astept orice sfat cu mare interes!


Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela

Roxy Trixy spune:

Draga Ionela, eu am fost in situatia ta si te inteleg perfect, insa la noi a revenit la normal totul acum, dar numai prin masuri extreme.
Eu nu te sfatuiesc sa divortezi sau sa faci ce am facut eu, in schimb te sfatuiesc exact asa cum am sfatuit si alte fete de aici: trebuie sa iei masuri radicale! Sa il zgudui putin ca tare si-a luat nasul la purtare. In general ei se poarta asa cum ni-i educam noi, exact asa cum li se permite sa se poarte, iar noi am face poate la fel intr-o oarecare masura. Tu trebuie sa pui piciorul in prag, sa il faci sa inteleaga ca certificatul de casatorie nu este un act de proprietate asupra ta! Trebuie sa il faci sa inteleaga ca poti fi si independenta, puternica, ca viata ta nu depinde doar de el. Face figuri? VERDE!... ca la masina de spalat... sa se simta putin nesigur, sa ii zdruncini putin universul lui de stapan care isi permite orice.

Trebuie sa fii foarte smechera! Pe de o parte trebuie sa il faci sa vada ce minune de femeie are la usa... cine romantice, nopti fierbinti etc si pe de alta parte sa fie constient ca daca calca stramb te poate pierde.

Re-educa-l draga mea! Daca vrei sa mai fii cu el si daca il iubesti atat de mult si daca nu vrei sa mai induri umilinte! Nu te lasa umilita!

Uite, va spuneam ca va tin la curent cu ce am mai facut eu... pai vreau sa va spun ca am cel mai cuminte motanel la usa, iar din printesa lui si sirena lui nu ma scoate, iar daca vreau la 12 noaptea ciocolaa, in 5 minute el se face ciocolata... dar eu oricum il tin la respect in continuare, ca prea am suferit din cauza lui!
Daca atunci cand eram buna nu ii placea de mine, lasa ca ii place acum cand sunt rea!

Ah, tare e bine sa fii iubita!

http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta

Bic spune:

mihaela_s, imi pare rau ca te confrunti in continuare cu abuz, chiar si dupa ce ai pus capat relatiei cu persoana abuziva.
Mi se rupe sufletul ca nu pot sa te ajut, dar nu-mi trece prin cap ce poti face. Poate HellenC sa stie mai bine, ca zice ca a lucrat cu astfel de cazuri.
Pot sa spun, insa, ca asa cum zice Roxy Trixy, trebuie sa iei masuri radialce. Faptul ca fostl tau sto vorbeste urit despre tine in fata fetei voastre este de neacceptat. Poate sa nu o mai lasi sa se duca la el sa fie o solutie temporara???

Theodora , imi pare rau sa aud prin ce ai trecut. Groaznic. bine ca ai scapat. Sper ca am inteles bine.

ionela-roxana, nu stiu ce sa-ti zic nici tie. Acum sint mai mult preocupata sa-mi pling mie in batista, pentru ca la mine a inceput din nou sa fie rau... Tot ce pot sa-ti spun este ca trebuie sa fii tu tare si sa-i demonstrezi ca nu accepti sub nici o forma sa-ti vorbeasca urit. Dar asta presupune o mare doza de auto control din partea ta. Adica tu nu te enervezi, nu reactionezi agresiv cu ABSOLUT nimic. Oricite vorbe urite ti-ar cara el, una daca scapi tu, tu vei fi cea incrimnata si-ti va spune ca tu esti cea care te-ai purtat urit cu el.
Metoda cea mai eficienta este ca atunci cind incepe sa toarne vorbe urite, sa-i spui pe un ton amabil, dar ferm sa inceteze pentru ca nu accepti sa-ti vorbeasca cineva asa. Priveste toata povestea ca un joc cu un copil incapatinat sau cu un animal pe care abia l-ai primit si il imblinzesti. E chiar interesant si amuzant sa vezi cum reactioneaza barbatul abuziv daca mai stringi un pic lesa. E amuzant sa vezi cum ar mai cricni ei, abia se abtin, dar nu le da minasa reverse jignirile cind de fapt nu au un motiv, adica nu i-a provocat nimeni.

Toate crizele astea, presupun, pornesc de undeva. La mine si la tine, vin din presiunea pe care o simt ei sa fie suportul familiei. Dar asta nu le da dreptul sa tzipe si sa ne jigneasca.

Chiar daca am obitnut ceva, toate astea sint cu mari eforuti din partea mea. Si nu stau bine cu nervii nici eu. Plus ca am senzatia ca sotul meu nu ma place pe mine ca persoana si eu una m-am cam saturat sa incerc sa fiu alta persoana decit ceea ce sint.
El nu o sa inteleaga niciodata ca nu are dreptul sa urle la mine daca nu sint ceea ce vrea el sa fiu.
Asa ca pe mine ma bate foarte serios gindul sa divortez.

Sper ca la voi sa fie diferit.

P.S. Ionela, sa nu uit, din pacate vorba buna nu duce nicaieri. Discutiile se pot purta numai dupa ce s-a domolit cu incultele.