Nu distrugeti Muzeul Taranului Roman !!!

Dena spune:

Gandacelule... eu, dupa numele muzeului... vizualizam cu totul altceva...descrierea ta m-a mai luminat nitel. Dar tot nu inteleg eu de ce l-au numit muzeu si nu galerie de arta...
Are si el... muzeul asta un site??



Denisa si bebica din burtica - 26 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

gandacelu spune:

quote:

---

Originally posted by Dena

Gandacelule... eu, dupa numele muzeului... vizualizam cu totul altceva...descrierea ta m-a mai luminat nitel. Dar tot nu inteleg eu de ce l-au numit muzeu si nu galerie de arta...
Are si el... muzeul asta un site??



Denisa si bebica din burtica - 26 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

---

draga mea!
dac-ai sti ce greu mi-e sa vorbesc asa… cu sufletul…;))
nu e o galerie de arta, e un muzeu al unei stari de spirit, e conservarea a ceva inefabil… cam ce e opera de arta unitara… ;)) e o amprenta la nivel macro a unei atmosfere importanta atat in sine, ca atmosfera, apoi importanta dpdv istoric, ca si reconstituire, apoi dpdv artistic, ca si creatie… iubesc muzeul asta la desperare… imi amintesc ca i-am zis lui bernea cand trebuia sa ma angajez (de altfel, singura discutie intre 4 ochi pe care am avut-o cu domnia sa;) – eu, socata de aceia care vizitau muzeul indiferenti, ca sa il bifeze pe lista « obiectivelor turistice » : sa punem o bata la intrare si un afis : domne, astia care n-aveti de gand sa intelegeti ce se petrece aici o luati pe cocoasa la iesire!;))))))))))))))
(faza e pe bune!!! eram abia iesita de pe bancile scolii hahaha si de asta am renuntat sa lucrez acolo, m-am socat cati turisti inutili;)) se perindau pe acolo (am plans!), cand pentru mine era un spatiu aproape sacru… deh… am mai imbatranit intre timp hahaha nu mai sunt asa de… entuziasta si naiva… decat putin;))

(la care bernea, se uita lung-lung la mine (eu ma facusem mica-mica, ca stiam ca « bernea e un urs ») si zice, vazand ca am fost sincera : da, asa ar trebui sa facem!)



PS: nu stiu daca au site, oricum, de pe net nu s-ar vedea mare lucru... iti promit ca, daca vii in tara, te conduc eu acolo si-ti povestesc tot!

io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph

anangel_lexi spune:

Si eu am vizitat muzeul de mai multe ori si mi-a placut tare mult. Am facut chiar pe ghidul pentru niste straini:)))
Cat despre Irina Nicolau, mama mea a cunoscut-o si n-a avut decat vorbe de lauda la adresa ei. Mi-a insuflat si mie respect pentru tot ceea ce a facut pentru muzeu.

Am semnat si eu.

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

qsar spune:

Doua site-uri cu si despre acest muzeu:

www.itcnet.ro/mtr/index_ro.html#" target="_blank">Muzeul Taranului Roman (unde puteti face si-un tur virtual) si
LiterNet.ro - Destinatii culturale (colectie impresionanta de articole si dialoguri cultural-sentimentale).

Q

qsar spune:

Si tot de pe portalul cultural LiterNet.ro

Scrisoare deschisã cãtre vizitatorul nemultumit
Irina Nicolau


Ai dreptate, nu-i un muzeu ca toate celelalte. Dar gândeste-te, oare nu ti-a plãcut chiar nimic? Un om, la fel de nemultumit ca tine, mi-a spus cã îi plac numai obiectele. Foarte bine, i-am rãspuns, ai înteles lucrul cel mai important! La muzeu vii ca sã vezi obiecte si nouã ne-a fost greu sã le prezentãm într-un mod care sã le facã vizibile. Frecvent, obiectul este bruiat de explicatii si asfixiat în vitrine. De pildã, într-un muzeu nu vezi niciodatã un ulcior ci "un ulcior din Moldova, secol XIX", "un ulcior realizat în tehnica X, în centrul de ceramicã Y, decorat cu Z ornamente", "un ulcior care apartine tipului cutare de ulcioare - vezi desenul alãturat cu toatã tipologia"... în fata unui ulcior-pretext pentru explicaþii si demonstratii, nimãnui nu-i vine sã exclame, uite un ulcior!

Asadar, noi am încercat sã arãtãm obiectele într-un fel care sã te facã sã le descoperi ca si când le vezi pentru prima oarã: uite un ulcior, uite o cãmasã, uite un fus. Uite... Restul, se învatã din cãrti. Muzeul stârneste pasiuni care trimit pe oameni la bibliotecã. De altfel, am avut un motiv serios sã procedãm asa. Din felul în care un muzeu vorbeste despre obiectele tãranului rezultã o imagine a tãranului. în câteva secole intelectualii "au creat o multime de tãrani". Din pãcate, aceste imagini dureazã putin si, în scurt timp, devin ridicole. Este motivul pentru care nu am vrut sã propunem o altã imagine de tãran. Sã si-o compunã fiecare vizitator din obiectele pe care le expunem. Sã si-o compunã asa cum se pricepe!

Dacã nemultumirea ta nu este mare, revino! Treci prin sãli asa cum te-ai plimba printr-o poienitã, gândind la ale tale, vreau sã spun gândind la tãranii tãi, la cum au fost si ce-a mai rãmas din lumea lor. Si pune-ti întrebãri, cât mai multe întrebãri. O întrebare pentru care nu ai rãspuns vine si revine. Pãstrezi în acest fel cu subiectul care te intereseazã o legãturã vie.


_
Asa ca, mai Gandace, ideea cu bota "corectionala" pentru turistul gura-casca nu-i impartasita de toata lumea :))...

Q

bibyrox spune:

loooool! Voi n-aveti de ce sa va faceti griji oameni buni??? Ce bine de voi!
Hai ca semnez si eu...

kissssss

Roxxy

gandacelu spune:

hohohoho quasare, asa mai vii d-acasa!
pai n-am povestit ce-a zis irina la ideea mea cu ciomagu (la mine era o idee extrem de serioasa, chiar ma bucurasem de ea hahaha) : s-a uitat crucis (la propriu!!! pe sub sprancenele-i mandre) si mi-a zis : incepi sa ma enervezi cu copilariile tale! vezi ca esti enervanta sa fii copil toata viata, crezi ca totul e roz? crezi ca toata lumea e fercita? mai vii si tu cu zambetu-asta permanent si ne enervezi pe toti! (si alte d-astea, motiv pentru care m-am suparat rau pe riri atunci – era un discurs atipic ei, desi l-am inteles mult mai tarziu si nu o data am zis : irina mama, ai avut mare dreptate sa ma certi!!! ptiuuuuuuuu de ce nu te-am ascultat?! …pe cand bernea, in aceeasi zi, mi-a zis (incruntat foc) : - ce razi? (eu, alba ca varul, trag un zambet si mai larg, de emotie) el : - asa razi tu?! (eu, si mai larg zambetul, pierita toata) : ihm!
el : - e bine ca mai sunt si oameni care zambesc pe lumea asta!

va dati seama… asta venea imediat dupa faza cu riri… ;))) l-am adorat pe bernea! hihihi

(asa ca, daca irina nu m-a « inteles », las ca m-a « ‘nteles » sefu al marele;))))))))))))))))

tot pe liternet se gasea si cartea lui bernea facuta de irina si lulu despre muzeu… o mai fi? ai ca dau si eu o raita p-acolo… merita!

ahhh astept sa-mi vina cheful sa va zic fro doua de irina nicolau… ori o iubeai la prima vedere, ori nu mai voiai s-o vezi niciodata… vorbesc, desigur, de acea irina din particular, asa de diferita (prietenii stiu de ce;)))))))))) de cea care aparea pe la teveu…;))


io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph

gandacelu spune:

« …si pune-ti intrebari, cat mai multe intrebari… »

asta e irina noastra!...

pe 3 iulie s-au implit 2 ani de la… eu nasteam atunci… nu mi-au spus decat peste o saptamana, altfel fetita s-ar fi chemat, cu siguranta… riri…

...................................

io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph

gandacelu spune:

linkuri liternet: superfaine! ca sa faceti cunostinta cu personajele de care am povestit...

poze: http://galerie.liternet.ro/view_album.php?set_albumName=mtr

http://destinatii.liternet.ro/destinatii.php?art=20

http://destinatii.liternet.ro/destinatii.php?art=40

http://destinatii.liternet.ro/destinatii.php?art=89

http://destinatii.liternet.ro/destinatii.php?art=5


si muuuuuuuuuuuuuuuuuulte altele!

timp sa ai!


io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph

gandacelu spune:

inainte de noapte-buna... (de pe liternet, adresa e mai sus)

Masã rotundã: Horia Bernea, Andrei Pleºu, Gabriel Liiceanu, Pr. C. Coman / consemnatã de Costion Nicolescu

Toate textele cuprinse în acest grupaj ne-au fost puse la dispoziþie de domnul Costion Nicolescu, ele apãrând, în ultimii ani, în diverse publicaþii ale Muzeului.


în februarie 1990, a fost redeschis, sub titulatura de Muzeul þãranului Român, vechiul muzeu de artã popularã, înfiinþat de Al. Tzigara Samurcaº, în 1906. Muzeul a purtat în decursul istoriei sale destul de zbuciumate, diferite denumiri, toate în legãturã cu "arta naþionalã" sau "arta popularã". Aceasta din urmã face pentru prima datã referinþã directã la autorul discret ºi nevãzut al acestei arte. Numele cel nou nu este dat fãrã o anume motivaþie. Care ar fi ea ? Ce îºi propune, în plus, Muzeul þãranului Român faþã de un muzeu de artã popularã clasic, obiºnuit ?

Redeschiderea acestui muzeu a fost o formã de recuperare.

Andrei Pleºu: Redeschiderea acestui muzeu a avut motivaþii multiple. Mai întâi nevoia de a reaºeza în fiinþa lui legitimã muzeul pentru care se construise aceastã clãdire; în primul moment a fost deci o formã de recuperare. Cu atât mai urgentã cu cât aceasta însemna desfiinþarea Muzeului Partidului Comunist, care se instalase în spaþiul acesta prin uzurpare. Deci era o recuperare ºi, în acelaºi timp, un fel de a curãþi locul, un fel de a readuce o atmosferã normalã ºi un fel de a gândi normal într-un spaþiu plin de sechele. Horia Bernea a apãrut ca o soluþie optimã de director din punctul meu de vedere ºi al multor altora. îmi aduc aminte cã foarte insistent a fost Dan Hãulicã. Numirea lui a fost rezultatul unei bune cunoaºteri, nu doar a pictorului pe care-l ºtia toatã lumea, ci ºi a omului. Eu ºtiam de mult ce sensibilitãþi aparte ºi ce competenþe avea el în problema ambianþei ºi a culturii þãrãneºti tradiþionale. îi cunoºteam, de asemenea, colecþia de diapozitive, unul din cele mai interesante depozite de imagini din aceasta sferã care cred cã existã în România, în afara instituþiilor specializate, în plus exista în familia Bernea o tradiþie de contact cu acest tip de culturã; nu aveam cum sã nu mã gândesc la Ernest Bernea care fusese unul din cei mai activi cercetãtori în echipa lui Gusti. Existau, deci, o mulþime de argumente, ca sã nu mai vorbim de un anumit tip de gust, de o anumitã intuiþie a originarului pe care eu îl percepeam în tot ceea ce fãcea Horia Bernea. Toate acestea au dus la o decizie care atunci mi s-a pãrut extrem de fireascã ºi acum, cã a trecut timpul ºi am vãzut ce a ieºit din ea, mi se pare fericitã. Este adevãrat, îmi aduc aminte cã a fost o discuþie despre numele muzeului, au fost mai multe variante, în primul moment mi s-a pãrut cam "tare" expresia asta (Muzeul þãranului Român), pentru cã la noi cuvântul acesta, în ultimii 50 de ani, ºi-a pierdut sobrietatea, ºi-a pierdut conturul lui curat ºi clasic. Dar pe urmã am simþit cã va constitui un binom perfect cu Muzeul Satului. Aveam, pe de o parte, muzeul personajului care a produs acest univers ºi, pe de altã parte, un muzeu al obiectelor care ies din mâna acestuia. Amândouã mi s-au pãrut cã ar constitui o perfectã complementaritate ºi cã pot colabora pentru refacerea unui anumit tip de atitudine fatã de civilizaþia noastrã tradiþionalã.


Este normal sã existe un muzeu naþional de antropologie.

Horia Bernea: în orice caz eu nu mi-am programat sã schimb profilul muzeului, sã modific atitudinea, sã zicem, muzeograficã. Acesta este un lucru care a rezultat în mod firesc. Au trecut câteva decenii de la moartea lui Tzigara Samurcaº - 41 de ani. Muzeul de Artã Popularã nu a dispãrut în neant, cum se crede, ci a fost desfiinþat în 1978, de fapt unit cu Muzeul Satului, de cãtre Elena Ceauºescu. Acest muzeu a supravieþuit în planul achiziþiilor... Lucrul a continuat în Palatul ªtirbei, de pe Calea Victoriei, cum ºtiþi. Dar au trecut totuºi niºte ani ºi în momentul reînfiinþãrii am avut dezavantaje enorme datoritã faptului cã trebuia sã desfiinþãm Muzeul Partidului Comunist Român într-un mod civilizat. Am avut ºi avantajul faptului cã o luam de la zero. Deci, toate problemele trebuiau repuse în mod clar. Ideea de artã popularã, care de altfel existã, e un concept cel puþin desuet pentru un subiect de muzeu. Este normal sã existe un muzeu naþional de antropologie. Este cazul ca o þarã ce se mândreºte atât de mult cu singura civilizaþie care o poate apãra efectiv în ochii Europei (cu toate cã ºi aceastã imagine începe sã se mai nuanþeze!), sã aibã în capitala ei un muzeu de antropologie, un muzeu naþional care sã se ocupe de ce a fost, de ce este acest om tradiþional ºi totodatã sã fie mãrturie pentru viitorime. Un reper fundamental pentru oricine va încerca sã priceapã ºi sã înþeleagã aceastã naþie.

Gabriel Liiceanu: Simt datoria de a preciza intenþia Muzeului þãranului Român, deosebirea faþã de Muzeul Satu-lui. Foarte multã lume îºi pune întrebarea prin ce diferã în fond un muzeu al þãranului faþã de un muzeu al satului. De ce era nevoie de un spaþiu al expunerii distinct când, de fapt, locuirea este specificã unui anumit tip antropologic. în clipa în care ai un muzeu al satului, al locuinþei þãranului, ai implicit þãranul prezent. Eu am senzaþia cã în cazul lui Horia Bernea a intervenit un soi de disperare, aceea cã trebuie refã-cutã pe lângã muzicalitatea purã a obiectului, care este doar o urmã cã ar putea sã existe un spaþiu al expunerii în care contactul cu personajul central - în speþã cu þãranul - poate sã fie reînviatã. Am impresia cã efortul de disperare de care vorbeam constã în reproducerea unei tipologii, a unei structuri psihice aparte si, mai ales, a unui sistem de credinþã care poate fi perceput mai greu în cadrul unei simple rânduiri de locuinþe din diferite regiuni ale þãrii. Adicã, pare sã se fi concentrat în Muzeul þãranului un suflet, ceva mult mai viu decât simplul vestigiu care frizeazã mai degrabã arheologicul. Eu însumi mi-am pus întrebarea de multe ori, i-am pus-o ºi lui Horia Bernea ºi aº simþi nevoia sã-l întreb încã o datã, profitând de aceastã discuþie, dacã vorbind de antropolgie nu are în vedere în primul rând salvarea unui tip uman care poate fi prezentat într-o prizã mai directã, care stã pânã la urmã la baza tuturor civilizaþiilor lumii ºi care în orice caz constituie la ora actualã singura trãsãturã de unire a Europei. Se vorbeºte atât de mult acum de integrarea în Europa, mã întreb dacã aceastã integrare nu trebuie sã trimitã la niºte temeiuri adânci, ºi dacã unul dintre aceste temeiuri adânci n-ar fi oare în univer-salitatea de tip uman pe care o reprezintã þãranul? Asta vine în primul plan, aceastã universalitate a civilizaþiei þãranului european, sau a unui specific al nostru? Pentru cã, vorbind de disperare, aveam în vedere un anumit raport dramatic pe care el îl percepe între o degradare a tipului uman actual al societãþii noastre ºi cãutarea oarecum nostalgicã a ceva care a însemnat o integralitate, o autenticitate, un sistem unitar de credinþã, de gânduri din care locuinþa nu putea prinde decât o parte.


Cred cã cel mai uºor se poate uni Europa pe temeiurile omului tradiþional.

H. B.: Am mai discutat asta. Cred cã cel mai uºor se poate uni Europa pe temeiurile omului tradiþional. Mi se pare mult mai apropiat de un þãran de aici, în ceea ce este profund uman ºi profund civilizaþiei sale, unul din Spania sau din sudul Franþei, decât burghezul sau orãºanul de la 1800, care era mult mai tributar unor habitusuri ºi unor concepþii de viaþã locale. Asta e sigur. Nu vreau sã fac ca Pârvan, care exalta excesiv ideea celticã, dar gândiþi-vã cã pe vremea celþilor se circula aºa de mult, încât te trimitea la plimbare vreo 20 de ani din Anglia sau din Franþa sã vii ºi pânã aici în România. Era o circulaþie enormã la nivelul acesta tribal, prestatal. Nu mai vorbim de lumea pãstoritului, circulaþia între Corsica, Italia de Nord, Pirinei ºi Iran era un lucru de care nu suntem noi conºtienþi. N-ar fi de explicat apropierile acestea extraordinare? începând cu faza precreºtinã, în momentul când nu putem vorbi încã de Europa, au existat aceste apropieri mai mult decât ne putem noi imagina. Sigur cã toate lucrurile acestea s-au pãstrat, mai ales într-un loc ca acesta al nostru. De aceea am spus cã omul tradiþional de aici este poate cel mai interesant, pentru cã este la confluenþã pe o multitudine de straturi istorice, aproape de negãsit în altã parte într-o mãsurã atât de mare.

G. L.: Muzeul þãranului Român e, atunci, un gest doar al memoriei sau este ºi un gest de combativitate?

Pr. C.Coman: Provocare într-un fel anume!

G. L.: Un gest polemic cãtre prezent.

H. B.: Este, de ce sã nu recunosc cã este. Când vãd în ce hal am ajuns, sigur cã da.

Pr. C. C.: Eu, ca preot ºi teolog, am reflectat la prezenþa unui muzeu al þãranu-lui ºi, mai ales, la ceea ce reprezintã þãranul în ipostasul în care este adus aici. îl vãd ca pe o provocare pozitivã adresatã spre lumea oraºului, în general, ºi spre lumea culturalã, în special. Aº propune în aceastã direcþie o paralelã între ceea ce reprezintã spiritualitatea satului ºi ceea ce reprezintã spiritualitatea noastrã de astãzi pe care o blamaþi într-un fel. Ar fi de discutat în termenii întâlnirii ºi ai dialogului dintre autentic-adevãrat ºi rãtãcire-falsitate. Privind cineva curãþia þãranului care este înfãþiºat aici, trebuie sã accepte pecetea inconfundabilã a credinþei creºtine, foarte bine delimitate, care este definitã de cruce. Crucea însumeazã ºi învierea. Crucea ºi învierea în egalã mãsurã definesc spaþiul ortodox. Eu cred cã într-un moment în care asaltul Europei este evident, mai ales prin promovarea pluriconfesionalismului ºi avalanºa sincretismului, discursul acestui muzeu - ºi mi-ar fi drag sã fie receptat în aceastã direcþie - este ºi o provocare în direcþia adevãrului. Dacã îl receptãm numai ca o mãrturie a unui sistem de viaþã, o mãrturie a unei vieþi oarecare, într-un spaþiu oarecare (adicã l-am vãzut, mi-a plãcut, am plecat!), nu cred cã mergem pânã la capãt. Aºa cum nu mergem pânã la capãt trecând pe lângã o bisericã ºi neobservând-o sau observând-o cu uºurãtate. Ea este o provocare, nu putem trece pe lângã o bisericã, pe lângã o cruce, fiind, în acelaºi timp, conºtienþi ºi cãutãtori ai adevãrului, ºi sã nu ducem gândul pânã la capãt. Altfel suntem vinovaþi! Provocarea creºtinã, la ora asta, ne face responsabili, nu la modul general, ci foarte concret.


Trebuie sã existe o bucurie...

H. B.: Eu consider cã am dus lucrul acesta pânã la limita maximã posibilã, am ajuns pânã la pragul la care a spune mai mult duce la o pierdere de coerenþã. Adicã ceea ce am spus, am vrut sã spun, mai ales, subliminal, întâi trebuie sã existe o bucurie, omul trebuie sã fie prins (acum încep sã intru în domeniul muzeografic) dar pentru ca sã existe bucurie pentru el, trebuie ca eu sã mã fi simþit foarte bine când am fãcut acest muzeu. Dacã nu-l facem cu o anumitã bucurie, dacã nu avem noi aceastã bucurie, nu se poate transmite bucurie, e limpede. Dar trebuie sã revin la douã lucruri: unul este cã nu s-a lãmurit deloc problema diferenþei faþã de Muzeul Satului, ceea ce mi se pare cel puþin ciudat. Uneori chiar oameni cultivaþi mai vãd o suprapunere. Sigur cã se ocupã de aceeaºi lume: dar felul în care se apropie de ea este atât de fundamental deosebit, încât nu-mi pot explica cum se mai poate pune problema. Ce se întâmplã la Muzeul Satului este un fel de porþiune, de felie din tipul nostru de recuperare. Noi am vizat, în orice caz, totalitatea, ºi anume individul care a fãcut-o. Dupã aceea, diferã modul de prezentare. Acolo este vorba de reconstituirea unei gospodãrii þãrãneºti, un ºir de reconstituiri, deci un sat mare al României, un muzeu în aer liber foarte important, mai ales cã la ora asta satul dispare. Poate nu era aºa de important în '30, dar acum este important. Ceea ce vrem noi sã refacem, ceea ce ne-am propus aici, în muzeu, diferã de un muzeu "tradiþional", de acum 30-40 de ani! Metoda acestui muzeu este mult mai subtilã. Este un lucru exersat îndelung ºi atunci, rezultatul poartã de multe ori pecetea libertãþii ºi chiar a întâmplãtorului într-o mãsurã în care poate deruta, mai ales, pe un om de specialitate. Noi nu redãm chipul þãranului în sensul literal al cuvântului. Noi nu arãtãm aici þãranul ci obiectele produse de el. Deci a spune cã este vorba de o atitudine prea serenã faþã de þãran, sau poate, paseistã... este o foarte mare greºealã. Noi aici nu prezentãm þãrani, ci noi tratãm obiectele produse de þãrani - ºi aceste obiecte puse în tensiune, în relaþie între ele, creeazã aceastã senzaþie de serenitate, senzaþie pe care o dã, bineînþeles, orice civilizaþie rotundã.

G. L.: "Obiectele produse de þãran" - acesta nu este un argument suficient al diferenþei, pentru cã o sã þi se spunã cã ºi Muzeul Satului existã prin optica obiectelor produse de þãran.


Un studiu pentru un muzeu al viitorului
H. B.: Dar obiectele puse într-un muzeu al satului, oricare de pe lumea asta, sunt puse în situaþia lor realã. Se încearcã reconstituirea, amplasarea ºi relaþionarea lor cât mai aproape de realitate. Este un act mimetic, este o dioramã. Or aici sunt puse într-o situaþie dublã. Este un obiect muzeificat, deci falsificat, un obiect colec-þionat, care rãmâne mãrturie, dacã vrei, prin el însuºi chiar scos din contextul respectiv al civilizaþiei cãreia îi servea. Iar noi îl punem într-un nou context. Cum facem noi ca acest obiect sã redevinã activ? Nu în situaþia lui originarã cum încearcã Muzeul Satului sau orice alt muzeu. Deci îl punem în raporturi noi, îl provocãm sã spunã ceea ce altfel nu spu-ne, pentru cã el este un obicei mort la ora asta. ªi atunci, de aici, vin toate aceste încercãri, tot acest compendiu de moduri de prezentare care ar putea constitui un studiu pentru un muzeu al viitorului.

G. L.: Atunci, totuºi, rãmâne întrebarea: cum poþi sã prezinþi un obicei într-un context nou fãrã sã-l faci actual sau sã-l revitalizezi?

A. P.: Aºa cum a fãcut el! îmi aduc aminte de o vorbã a lui Vianu care spunea cã existã trei feluri de savanþi: unii care ºtiu obiecte, unii care ºtiu cãrþi ºi alþii care ºtiu oameni. Putem folosi vorba aceasta ca sã facem încã o distincþie posibilã între tipul de muzeu obiºnuit în care intrã ºi Muzeul Satului ºi acest tip de muzeu. Primul este un muzeu foarte util (ºi eu nu fac aici ierarhii, fac o tipologie), este fãcut de oameni care ºtiu obiecte ºi cãrþi. Aici accentul cade pe faptul de a ºti oameni, adicã pe intuiþia unui anumit tip uman ºi pe efortul nu numai de a-l defini dar, eventual, ºi aici e provocarea de care vorbea pãrintele Coman, de a-l repotenþa, de a-l reinventa, de a-i da din nou o ºansã de existenþã, mãcar ca model dacã nu ca personaj cotidian.

G. L.: Atunci, nu-i vorba de muzeul unui tip uman care are drept axã a vieþii lui credinþa?

A. P.: Sigur!

G. L.: Asta este provocarea muzeului în forma lui actualã.

H. B.: Eu am spus, la început chiar, cã acest muzeu al þãranului are în mijloc chipul þãranului pentru cã vorbind de chip m-am gândit la icoanã. Nu propun, nu fac un muzeu cu portrete de þãrani.

A. P.: Da. aici intrã în discuþie o altã problemã ºi probabil cã mulþi specialiºti, etnografi, etnologi º.a.m.d., vor avea, în timp, reacþii destul de rezervate sau chiar critice la ceea ce se întâmplã aici, în acest muzeu. Am deja ecouri ºi cred cã ºi tu ai avut. Sunt douã feluri de a înþelege etnolo-gia, ºi, în general, douã feluri de a înþelege muzeologia. Ca sã definim ce este specific acestei instituþii ar trebui sã vorbim puþin despre asta.

G. L.: Despre tipul de muzeu.


Un muzeu care prin el însuºi constituie o polemicã cu ideea de muzeu

A. P.: Da, despre riscul acestui experiment care se face. "Experimentul" e unul din conceptele cheie ale modernitãþii, însã aici capãtã un sens mai curând ciudat. De obicei, experimentezi ceva nou, aici se experimenteazã ceva vechi, o trãire care a fost experienþã de viaþã cândva ºi nu mai este sau este pe cale de a dispãrea ºi ar trebui refortificatã. Etnografia în general (sau interesul ºtiinþific pentru culturile populare) trãieºte din douã motivaþii: una de tip ºtiinþific, implicând obiectivitate, studiu clasificator, oameni care se duc în faþa obiectului fãcând efortul sã fie cât mai puþin angajaþi faþã de el ºi sã se aplece asupra lui cu metodologii de ultimã orã, în planul cantitãþii, al recuperãrii, procedura aceasta poate aduce importante beneficii, excluzând însã comuniunea empaticã cu obiectul. Alt tip de abordare þine de sensibilitate la pitoresc. Adicã la "hazul" civilizaþiei sãteºti. Este disponibilitatea citadinului pentru un obiect exotic. Aici, în acest muzeu, se face efortul de a depãºi pitorescul ºi acela care, plimbându-se prin acest muzeu, are impresia cã el este decorativ, are o percepþie greºitã ºi simplificatoare. Aici se iese ºi din pitoresc ºi din glacialitatea metodologiilor ºi obiectivitãtii ºtiinþifice. Este un muzeu care prin el însuºi constituie o polemicã cu ideea de muzeu. Este miza acestei instituþii: sã faci un muzeu nemuzeal, sã faci etnografie dincolo de metodologiile academice, fãrã sã pierzi rigoarea ºi intuiþia precisã a obiectului. Dar este extrem de dificil ºi este un mare curaj sã-þi asumi aºa ceva. Eu cred cã în câmpul muzeologiei ºi etnografiei de azi era o mare nevoie de aer proaspãt de acest tip ºi atunci cred cã ceea ce se întâmplã aici este un eveniment cu un posibil ecou ºi dincolo de aspectul lui local. De altfel, ºtiu cã a fost aici directorul de la Luvru care este, fãrã îndoialã, un savant de tip tradiþional academic, dar care, totuºi, a fost extrem de impresionat de noutatea specificã a acestui muzeu ºi a dorit sã ºtie din câte am înþeles care sunt "principiile" acestei aventuri. Sigur cã existã niºte principii, dar sentimentul meu este cã întâi existã aici trãirea ºi intuiþia obiectului ºi cã principiile sunt recuperate post-factum, dintr-o nevoie de a articula, de a transforma în discurs ceea ce s-a nãscut ca trãire nemijlocita, ca experienþã.

Pr. C. C.: Aflând cã, la redeschiderea muzeului, prima expoziþie, "Crucea", vrea sã aducã în prim plan spiritualitatea þãrãneascã ºi creºtinã, am avut o rezervã sau niºte temeri, în sensul cã noi am trãit, ca oameni ai bisericii, în toatã perioada aceasta politicã ºi culturalã a timpului, în mod evident, o ofensivã împotriva spiritualitãþii creºtine. Se salvau obiectele creºtine ca mãrturii ale unei lumi apuse.

A. P.: Iertaþi-mã cã vã întrerup, s-ar putea simplifica lucrurile în modul urmãtor, diferenþa între Muzeul Satului ºi Muzeul þãranului Român este cã Muzeul Satului a fost posibil ºi înainte vreme, în timp ce acest Muzeu al þãranului n-ar fi fost posibil.

Pr. C. C.: Exact! în direcþia aceasta, aº vrea sã aduc discuþia: cum nu a fost posibil un astfel de muzeu al satului decât cu raþiunea cã el reprezenta o lume trecutã (pentru cã în general un muzeu ne propune o lume trecutã). Am impresia cã în muzeul dvs. nu se propune o lume trecutã ci o lume în pericol, asupra cãreia vreþi sã atrageþi atenþia, ca atare, printr-un gest de disperare.

H. B.: Cuvântul disperare mi se pare un pic exagerat. Am avut momente de disperare pe parcursul anilor, vãzând cum se dãrâmau atâtea lucruri, cum s-a dãrâmat Vãcãreºtiul, nu? Vreau sã precizez douã-trei lucruri, în primul rând, eu am certitudinea cã acei þãrani se scoalã de acolo de pe masã. Or pãrea ei morþi, dar nu-s chiar morþi. ãsta este adevãrul! Nici eu nu ºtiu în ce fel se va întâmpla acest lucru, dar îl simt ca pe un fenomen. Este adevãrat cã eu am avut avantajul de a trãi la þarã când eram mic ºi cred cã spiritualitatea þãrãneascã este un lucru care nu se poate pierde total. Atât de enorm este de lucrat ca sã faci sã disparã ultimele urme ale acestei vieþuiri, încât este foarte greu de crezut cã ele pot dispãrea vreodatã. Aici la noi se naºte un nou tip de muzeu. Acest muzeu cu tot ce-i va urma - acum este doar un sfert din muzeu - va fi mereu un muzeu în stare nãscândã. Dacã va ajunge vreodatã, cât de cât, un muzeu formalizat, în momentul acela voi pleca, nu mã mai intereseazã. Dacã facem o metodã din asta, din ceea ce am fãcut acum, atunci nu e nimic interesant. Pentru asta îþi trebuie însã o foarte mare forþa, forþã care ºtim noi de unde vine...

G. L.: Este rãspânditã o confuzie care poate sã aparã în mintea multora dintre vizitatorii acestui loc. în fond, nu cred cã Horia Bernea ne propune sã redevenim þãrani. Vorbeam de acest gest polemic ºi, într-un fel, provocator. Despre ce este vorba? Eu cred cã a prezentat, în fond, o lume care este centratã în ea însãºi, nu? Deci o lume care-ºi este suficientã, o lume care nu trãieºte prin raportare la un model extern. El nu spune sã redevenim aceastã lume cu tot ce înseamnã (trecut sau, de ce nu, apus), ci, pur ºi simplu, ne propune sã ne recentrãm într-o lume contemporanã, deci sã ne gãsim o axã ºi sã reuºim sã trãim coerent într-un univers propriu, nu într-unul care trãieºte prin distanþa dintre model ºi imitarea lui. Repet, nu e vorba de o invitaþie de a redeveni þãrani, ci e o invitaþie de a descoperi o lume care îºi are temeiul în ea însãºi. Cã aceastã lume care îºi are temeiul în ea înºiºi, ar putea fi refãcutã pe temeiul credinþei - în cazul autorului acestui muzeu, Horia Bernea, acesta pare un lucru evident.


O lume care acceptã sã trãiascã într-o foarte coerentã ºi seninã dependenþã

A. P.: Totuºi aº formula altfel ceea ce spui, fiind în fond de acord cu tine. Specificul acestui tip de lume este tocmai cã nu-ºi are temeiul în ea însãºi. Ea este integral organizatã prin raportare la un temei care, fãrã a-i fi exterior în sens spaþial, este distinct de ea ºi are o funcþie iradiantã ºi ordonatoare. E o lume care nu îºi este suficientã, nu este o lume centratã asupra ei însãºi, centripetã ºi egolatrã. Este o lume care acceptã sã trãiascã într-o foarte coerentã ºi seninã dependenþã; faþã de un principiu superior care-i este premiza. în vreme ce lumile de tip modern sunt lumi care trãiesc în euforia suficienþei lor.

G. L.: Deci, asta ai vrut sã spui, cã nu imitã un alt model uman ?

H. B.: Vorbeam de acest muzeu nãscând... iatã cã punctele de vedere s-au apropiat, cã începe sã se defineascã ceva. Ai spus "într-o seninã dependenþã, cu o foarte mare rigoare"; de fapt ideea de dependenþã, în general, aduce un sens puþin peiorativ.

A. P.: Aºa a ajuns, da.


Spiritualitatea þãrãneascã este o imagine a spiritualitãþii ortodoxe

Pr. C. C.: Imaginea lumii cum ne apare aici în muzeu este aceea pe care o propune teologia ortodoxã. Dacã vreþi în tensiune cu teologia occidentalã care a produs o civilizaþie ce ne ameninþã ºi noi toþi devenim astãzi, pânã la urmã, mai mult sau mai puþin, occidentali. Eu cred, însã, în spiritualitatea þãrãneascã aºa cum este prezentatã aici. Avem o imagine a spiritualitãþii ortodoxe pe care, din pãcate, teologia noastrã academicã a cam pierdut-o. Ea este singura salvatoare, fiindcã reuºeºte sã exprime centrarea într-o realitate exterioarã ei însãºi. Ea reuºeºte sã nu se amestece panteist cu aceastã "realitate" ci sã o pãstreze foarte aproape, dar, în acelaºi timp, ºi foarte distinctã. Acest muzeu al þãranului ne propune o viaþã centratã în Hristos aºa cum îl percepe spiritul ortodox ºi nu altfel.

H.B.: Am avut satisfacþia, ºi sper sã nu mã înºel, cã se percepe foarte bine un lucru pe care noi l-am fãcut, dar care nu speram cã va fi prea lesne perceptibil, ºi anume un tip nou de muzeografie. Ne-am ales un fel de lucru foarte apropiat felului în care lucra þãranul, felului de acþiune al þãranului. Aº putea spune foarte liber, graþios de liber, în niºte cadre foarte precise. Acesta a fost tipul de lucra. Din acest motiv, muzeul pare foarte liber, dar sã ºtiþi cã este fructul unei cunoaºteri destul de serioase a zonei. Astfel ne-am putut permite sã plasãm obiecte þãrãneºti într-un spaþiu de catacombã romanã sau de bisericã coptã - deci sã universalizãm. Obiectele acestea aparþin unui cadru mult mai amplu. Ne putem permite sã le expunem astfel pentru cã le vedem, efectiv, ca fiind din aceeaºi lume ºi ne simþim foarte acasã lucrând aºa. în momentul în care nu mai existã crispare, se poate face aceasta.
Noi facem o muzeologie mãrturisitoare.

Pr. C. C.: Aici este vorba de o anumitã spiritualitate foarte bine circumscrisã.

H.B.: Sigur cã este bine circumscrisã, pentru cã este cea de dinaintea schismei, îmi pare rãu acum, domnului Liiceanu n-o sã-i placã, am fost ºi am vãzul cele 4-5 straturi de la Chartres ºi ultima bisericã, cea de jos, este exact ca cea de la Piaþa Unirii. Ce sã fac, eu mã rezum la formã.

G. L.: Eu mã bucur foarte mult cã ultimul strat de la Chartres este la fel cu biserica de la noi.

H.B.: Noi eram uniþi, nu spuneam cã ºi în vremea celþilor eram uniþi? Unitatea Europei trebuie cãutatã îndãrãt, iar nu fãcutã acum pe baze administrative.

Pr. C. C.: Trebuie sã receptãm provocarea civilizaþiei noastre tradiþionale foarte serios, fiindcã, aºa cum spunea dl. Pleºu, nu este una care ne propune numai o porþiune de exotic.

A. P.: Mi-ai spus, Gabriel, la deschiderea Muzeului, cã ai fost foarte marcat de acele écriteau-uri rãspândite prin muzeu.


Un tip de înþelepciune pe care o ating, rareori, filosofii...

G. L.: Aceasta þine mai degrabã de segmentul discuþiei noastre în care am vorbit despre regândirea conceptului de muzeu. Acum ne mutãm în alt spaþiu ºi nu ºtiu de ce l-am ocoli, fiindcã este o performanþã, în muzeul acesta, la nivelul estetic. Am purtat discuþii mereu privind acoperirea unui conþinut al trãirilor ºi existenþa unui sistem organic. în afarã de asta, se vede aici forþa artistului; nu este întâmplã-tor faptul cã autorul acestui muzeu nu este muzeograf sau etnolog, ci este pictor. Deci, are o libertate a gestului specificã creatorului care este capabil sã integreze, sã evite locul comun. Printre primele impresii pe care le-am avut a fost aceastã evitare stupefiantã a locului comun. în orice muzeu în care intri eºti obiºnuit sã vezi pentru fiecare obiect o trimitere de tip catalog, descrierea exactã, "cruce din secolul..." etc. Aici nu se întâlneºte aºa ceva. Dacã vrei, le gãseºti într-un catalog al muzeului, în schimb întâlneºti un comentariu viu, comentariul spiritului celui care a gândit muzeul ca pe o mare operã de artã. Écriteau-urile sunt impresionante ºi ele aparþin lui Horia Bernea, dupã câte mi-am dat seama. Ceea ce spune el despre cruce, despre însãºi ideea de muzeu, despre fereastrã, despre raporturile care pot exista, în care intrã obiectele între ele, întotdeauna trimise la un aspect existenþial este de o noutate ºi de o profunzime tulburãtoare. Eu am apropiat câteva din aceste écriteau-uri de tipul de înþelepciune pe care o ating, rareori, filosofii. Heidegger, de pildã, cu care am avut mai mult de a face ca gânditor ºi care este unul din puþinii gânditori care au simþit nevoia sã spargã zidul infernal al abstracþiei ºi sã se apropie mereu de conþinutul viu care trebuie sã ne dirijeze gândirea. El s-ar fi recunoscut cu o plãcere enormã într-o propoziþie de acest gen. "Când douã beþe se fac cruce, se întâmplã un lucru extraordinar, ia naºtere un semn cu resurse inepuizabile, mereu nou, care este încãrcat cu ceva mai mult decât însumarea datelor fizice ale obiectelor care intrã în intersecþie". Nu ºtiu dacã Horia Bernea ºtie, dar aceastã propoziþie este la origine heideggerianã. La fel: "Dumnezeu iubeºte ceea ce este fragil, plãpând, slab - nu iubeºte ceea ce este tare, puternic, de pildã piatra". Ce înseamnã fragil în cazul unui excurs muzeal? Un mod de expunere º.a.m.d. Ceea ce este fascinant, trecând prin sãlile acestui muzeu, este ideea de vitalitate, de adevãr al vieþii, de spirit viu; nimic dogmatic pânã la urmã. Fiindcã muzeul are o tezã.


Occidentul ne imitã

H. B.: Am vãzut cruci, am pictat prapori, sunt nãscut de ziua Crucii, de curând am gãsit un desen de-al meu de la cinci ani, ce reprezenta un covor cu cruci - nu mã gândesc la predestinare. Dar ceva existã. Aº vrea sã nu rãmânã un lucru neclar, dupã ce s-a discutat, aici, atât. Gabriel Liiceanu a arãtat foarte bine faptul cã cel care face muzeul este un artist, un pictor. Cum încearcã ºi francezii acum. Ne imitã. Occidentul "ne imitã" ºi dacã sunt invitat la Paris sã vorbesc despre muzeu, nu sunt invitat pentru cã sunt un muzeograf foarte interesant ci fiindcã îi intereseazã foarte mult ce face un pictor într-un muzeu. Lãsând modestia la o parte, nu-i vorba numai de calitate, ci de tipul meu de pictor. Eu am fost un pictor care am avut de la început, dupã faza avan-gardistã, o activitate profund recuperatoare, în general. Apoi, am fost un pictor care am urmãrit foarte mult sã pot ataca problemele mele fundamentale, ca pictor, sã vãd, sã ºtiu, tot ce nu mi-a dat ºcoala ºi tot ceea ce nu ºtie, în general, mediul românesc. Cine suntem, de unde venim, ce-i cu Bizanþul, ce-i cu primul mileniu în Europa, ce-i cu mileniul al doilea în Europa, de când cu scolastica... Am început sã vãd cã occidentalii erau niºte barbari în mileniul întâi ºi cã iradierea tuturor tipurilor de civilizaþie venea din Est, în timp ce mileniul al doilea a fost dominat de Vest. Toate acestea pun lucrurile la punct, în primul rând te liniºtesc. Apoi am citit ºi teologie. Am vãzut muzee, sunt îmbibat de muzee. Despre contactul cu arta popularã, nu mai spun! Aici, timp de patru-cinci luni, am vãzut cele 90.000 de piese ale muzeului. Sã vãd cine-i în stare de asta! Eu cu mare plãcere; sunt lacom de asta! Nu este vorba de un artist bun sau rãu. Este vorba de un artist cu trãsãturi aparte. A încercat cineva ca o aripã într-un muzeu sã fie mereu aranjatã de un alt artist. Fiecare îºi prezen-ta opþiunile, elucubraþiile, aberaþiile lui (cât mai ºocant), fantasmele, îºi proiecta idio-sincrasiile personale. Aici nu-i vorba de aºa ceva. Nu m-am jucat deloc în muzeu. Am fost în cunoºtinþã de cauzã.

Cu ce iese vizitatorul de aici ? Ce persistã mai pregnant în omul care pleacã din muzeu ? Adicã ce-l va stârni mai mult la meditaþie: personalitatea þãranului ºi geniul sãu artistic, universalitatea ºi forþa de pecete a crucii, discursul muzeal insolit ºi inedit? Fiecare în parte, toate la un loc?

H. B.: Nu ºtiu! Care om? Un muzeu "nãscând" nu trebuie sã fie folositor, în mod egal, ºi pentru aceia care-l fac? Andrei Pleºu a scris un text pentru expoziþia mea "Prapori" care merge aproape sã-l mutãm aici "Horia Bernea în cãutarea tonului". Aici ar fi "Muzeul þãranului Român în cãutarea tonului". Noi cãutãm un ton, dar acel ton nu va fi definitiv. Totuºi un anumit duh al lucrului e deja marcat aici.


O muzeologie "pâlpâitoare"

A. P.: Horia Bernea vorbea adesea despre aspectul recuperator al picturii lui. Exista un termen care era caracteristic, cuvântul "studiu". Tot ce era ieºire în peisaj, tot ce era confruntare directã cu obiectul discutat, intra imediat la el în categoria "studiu". Implica un fel de asumare a acelui obiect care nu era una "impresionistã", spontan-superficialã. Era un lucru adâncit ºi asumat în totalitatea lui. Aº relua o temã rostitã la deschiderea Muzeului, care poate sã parã o simplã metaforã deºi eu nu o resimt ca atare. Aici vezi obiecte dar vezi mai cu seamã nimbul obiectelor. Am gãsit în text câteva formule care într-un fel mã confirmã. Este vorba de o muzeologie, spune Horia Bernea, "pâlpâitoare". Adicã este vorba de un tip de atmosferã, pe de o parte, dar este vorba de o respiraþie a obiectelor, de o prezenþã a lor care nu este strict corporalã ºi care are totdeauna o anumitã iradiere ºi pune în miºcare resurse metavizuale. Deºi ºi vizual, muzeul este foarte îngrijit, nu este nimic neglijat, are acurateþe; dar fãrã ca vizualul sã devinã idolatrizat, nu existã o idolatrie a vizualului. Vizualul în veacul nostru este idolatrizat, aici este un vizual perfect controlat.

H. B.: Culmea ar fi! Idolatrizarea ar fi culmea! Se automãnâncã.

A. P.: þãranul român nu este aici "idol", nu este idolatrizat. Aici ne întâlnim cu icoana lui.

H. B.: Oamenii se aºteaptã, vorba lui Caragiale, la altceva; aºteaptã de la legume ce aºteaptã de la flori sau invers. Vor sã mãnânce flori ºi sã miroasã legume. Ei, nu!

Pr. C. C.: Eu mã bucur nespus sã facã pledoaria icoanei dl Pleºu. "Icoana" care se vrea muzeu este o mãrturie despre o lume ºi un spaþiu. Ea te invitã cu ea. Icoana este specificã spaþiului ortodox.


Trebuie sã vezi cã obiectul iradiazã

H. B.: Era ºi în Toscana, în secolul al XII-lea! Vorbeaþi despre iradierea obiectului. Trebuie sã vezi cã obiectul iradiazã. Toate soluþiile pe care le-am adoptat împreunã cu colaboratorii mei (fiindcã am avut câþiva colaboratori foarte permeabili ºi sensibili) au fost influenþate de faptul cã obiectele trãiau; zicem noi cã sunt moarte, dar sã ºtiþi cã ele vorbesc. ªi soluþia vine de la obiecte. Nu am introdus noi obiectul într-o schemã abstractã, ci obiceiul a dictat.

Pr. C. C.: Icoana este icoanã în sine, dar ºi dacã are un corespondent în sufletul celui care o priveºte. Ea reflectã o lume exterioarã ºi interioarã. Lucrurile au ieºit vii pentru cã au reflectul lumea lãuntricã.

H. B.: La asta mã refer, cu privire la lumea þãranului. S-a vorbit despre ima-ginea þãranului, nu de icoana þãranului, pentru cã nu au înþeles toþi. Noi punem în centru în acest fel chipul þãranului. Am scos cãrþi poºtale cu imagini ale þãranului ca sã se vadã cã el arãta într-un anumit fel. Acest tip uman trebuie sã iradieze în România. Dacã ne privim pe noi cei din ziua de astãzi, o sã avem pãreri proaste. Chiar etimologic: imaginea þãranului, în sensul de eicôn înseamnã altceva.

A. P.: Este vorba ºi de pedagogic. Muzeul modern ºi expoziþiile riscã de multe ori sã fie pedante, adicã sã te introducã într-un fel de anexã a Universitãþii.

H. B.: Au ceva ezoteric, o puritate enormã, simþi cã este ceva foarte serios.

A. P.: Trebuie sã citeºti cele 600 de pagini ale catalogului, ca sã vezi exact unde eºti. Acest muzeu este în acelaºi timp un lucru rafinat ºi simplu, direct. Se oferã materia unei trãiri mai mult decât a unei prelegeri, Este o pedagogie care are o tandreþe ºi o cordialitate strãinã tipului de expunere contemporanã.

Pr. C. C.: Cred cã acest muzeu este un gen eficient de mãrturisire atât a unei modalitãþi de viaþã, cât ºi a crezului artistului.

H. B.: Este felul în care muzeografia ºi muzeul mai pot avea viaþã. Un muzeu are un rost chiar ºi dacã n-ar face nimic altceva decât sã strângã date, sã devinã o bancã de date, cãci înmagazineazã memorie. Noi am încercat aceasta prin douã gesturi. Prin aducerea bisericii din Brãneºti care nu este o imitaþie a unui muzeu în aer liber ºi care va fi capela Muzeului, în primul rând, ºi abia în al doilea rând exponat (este clasatã între monumentele istorice). Ea va avea ºi viaþã liturgicã. Apoi, prin felul în care am acþionat direct, printr-o "umilinþã", aducând biserica de la Mintia. Se pãrea cã nu prea aveam ce sã alegem din ea. Singura soluþie (ºi ne-a luminat Dumnezeu mintea!) era sa o punem aºa cum era. Aici este diferenþa faþã de muzeografia clasicã, care s-ar fi strãduit sã o refacã cum refac vasele neolitice din cioburi completându-le. Noi am considerat-o ca moaºte, am adoptat un punct de vedere extraestetic. Orice rãmãºiþã este demnã de admiraþie, are un sens pedagogic foarte abil introdus. Se uitã omul mai simplu la bârnele puse acolo ºi se întreabã: "De ce-or fi astea într-un muzeu?". ªi învaþã sã le preþuiascã.


Trebuie recuperat ºi sensul de martiraj

A. P.: S-a vorbit despre un act de mãrturisire. Aº spune cã trebuie recuperat ºi sensul de martiraj al civilizaþiei româneºti sãteºti. Acest muzeu, este o târzie rãsplatã ºi o încercare de recuperare a acestei civilizaþii. în altã ordine de idei, simt nevoia sã spun ceva brutal ºi care poate pãrea teribilist. Vizitând muzeul, n-am simþit nevoia sã fiu "deºtept". Mi s-a luat la un moment dat un interviu de cãtre un ziarist care avea întrebãri foarte deºtepte, se plimbase prin muzeu ca un om citit, cu opinii, dar fãrã sensibilitate. Cu un aparat mental juvenil, mândru de sine, el se adresase muzeului fãrã integritatea fiinþei lui, cãutând sã analizeze ceea ce era de neanalizat, sã gãseascã fisuri unde altcineva ar fi fost pur ºi simplu emoþionat. Eu sunt ultimul care sã pledez pentru contemplarea nãtângã, pentru traversarea în stare de transã mediumicã a unei instituþii de culturã. Dar, pe de altã parte, faptul cã eu, aici, am uitat de reflexele mele mentale, cã m-am simþit despovãrat de o anumitã veghe, cu care suntem noi obiºnuiþi, a intelectului, fãrã ca totuºi sã cad în frison decerebrat, faptul cã pur ºi simplu am uitat de mine, este o reuºitã muzeograficã insolitã.

H. B.: Ar confirma acelaºi lucru faptul cã cele mai interesante mesaje au venit de la oameni lucrând acest tip de muzeogra-fie "clasic", cum ar fi aceastã personalitate a muzeologiei franceze, dl Laclotte, directorul muzeului Luvru. în general, oameni destul de uscaþi ºi pe care îi puteam acuza de o incapacitate de a se emoþiona sau, cel puþin, îi bãnuiam de aceasta. Ei au spus cã suntem în pragul de a crea o noua muzeografie. Pentru mine este emoþionant faptul cã ei au vãzut aceasta.



io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph