SALARII de 300 euro + bonusuri
Raspunsuri - Pagina 6
madic spune:
Ma bag si eu in discutie, ca de prea mult timp urmaresc polemica.
Da, eu sunt Asistent Manager si da, am un salariu de peste 300 euro.
M-am angajat cu CV-ul intr-o mana si cu ziarul in cealalta, fara pile, fara relatii, nu sunt blonda si nici top-model.
Lucrez intr-o firma privata maricica si cu certe perspective de dezvoltare si sunt asistenta directorului general (apropo, fata cu cafele e angajata la protocol, nici macar fetele de la receptie nu fac/duc cafele - ideea asta a ramas de pe vremea cealalta).
Lucrez cot la cot cu colegii mei la intocmirea ofertelor, contractelor si de cele mai multe ori preiau o parte din sarcinile baietilor, care sunt un pic mai comozi. Eu fac traducerile tehnice si corespondenta in engleza si mai stiu si ceva franceza si italiana. Am terminat o facultate tehnica, dar a trebuit sa invat pe parcurs si oarece legislatie si economie/contabilitate si, evident, stiu sa folosesc calculatorul.
Am o fetita de 1 an si 1 luna si de la 6 luni a trebuit sa ma intorc la serviciu, pentru ca era nevoie de mine si pt ca altfel mi-ar fi fost foarte greu sa tin pasul cu colegii mei. Lucrez zilnic de la 08 :30 la 17 :30 (teoretic) la care se adauga cca 2 ore pierdute cu drumul. Ma trezesc zilnic la 06 :15 (stiti cat conteaza 15 minute cand te scoala copilul de 4-5 ori pe noapte ?) si nu ma culc mai devreme de 24 :00.
Cu fetita sta bona cateva ore pe zi, apoi sotul meu o schimba si seara, cand ajung acasa, ii schimb eu pe-amandoi, las poseta, iau carutul si plec in parc (sau cel putin asa a fost toata vara).
Din salariul meu acoperim ratele la casa, platim bona si celelalte angarale ale casei, bine ca macar masina am terminat-o de achitat, pentru ca nu suntem din Bucuresti nici eu nici sotul meu si nu avem parinti care sa ne ajute, dar ne-am facut un rost aici, pentru ca am vrut sa fiu independenta.
Am concediu de 22 zile/an, pe care nu prea le iau toate niciodata.
Nu ne raman prea mult timp sau putere pentru viata sociala, pt ca in w-e rezolvam restantele de care in timpul saptamanii nu mai avem timp si incercam sa petrecem si ceva timp impreuna.
Sora mea este invatatoare si are un salariu sensibil mai mic decat al meu. Ei stau cu socrii la casa, deci nu au de platit rate, dar se complac in situatia asta.
Ea lucreaza cca 4-5 ore pe zi, mai da si ceva meditatii, dar oricum cel tarziu pe la 14:30-15:00 este acasa, are timp si de uitat la televizor si de un somn dupa-amiaza.
In w-e si uneori si seara se duc in vizite la prieteni, la un remy, o cafea, etc.
Este foarte competenta, este adevarat, si poate de aceea primeste cadouri destul de consistente (bijuterii, posete piele, haine deosebite) de la parintii copiilor, dar FARA ca ea sa ceara vreodata ceva.
Are concediu cca 70 de zile pe an, adica vacantele copiilor, si se plictiseste. Recunosc si faptul ca nepoata mea este de-acum mare si ii lasa mai mult timp liber decat bubulicea mea.
Are destul timp si pentru ea (coafor, cosmetica, lectura), pe cand eu nici macar stirile nu apuc sa le mai vad la televizor.
Va intreb si ma intreb : pe care dintre noi o invidiati ? Cate dintre cele cu serviciu la stat, prost platit, sunt dispuse sa schimbe locul cu mine si sa renunte la tot ce am renuntat eu ca sa ajung aici ?
Madi si Mariuca (28.07.2003)
http://community.webshots.com/user/ianina2003
A_Iulia spune:
Madic 
!
Nu invidiez pe nici una din voi, dar pe tine te admir!
Totusi sa stii ca exista multi care ar dori sa faca schimb cu tine. Trebuie sa recunoastem ca serviciu ca al tau nu se gaseste pe toate drumurile si in plus, iti trebuie si o farama de noroc ca sa dai de el (in afara de alte calitati pe care sigur, trebuie sa le ai). Nicidecum de pile, relatii sau alte minuni care s-au vehiculat pana acum. In acelasi timp da, exista multi care se complac in existenta lor, chiar daca poate ar avea si ei farama aia de noroc...
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre
MariaM spune:
Sunt in aceiasi situatie ca si tine..castig peste 300 de euro pe luna, am fost asistenta dir general acum sunt office manager...sau administrator...si de cand m-am angajat in firma n-am facut cafele,sau protocol sau mai stiu eu ce..avem om..care se ocupa de treburile astea...
Stiu 3 limbi straine, calc in proportie de 90% il mananc pe paine...mai putin programare..
Am inceput facultatea de drept pe care nu am terminat-o pt ca nu mi-a placut..si nici nu am mai dat la alta facultate...urmeaza..in viitor...
Mucesc de la 8:30 la 17:30...sunt zile cand plec dimineata acasa..dar merita..va asigur...
am copil..frumos si sanatos...:))..cum va doresc la toate..:))
Nu am gasit serviciul pe pile...si sunt foarte mandra de ce fac si ce am facut...este un job super frumos...care iti ofera o gramada de oportunitati si relatii...
quote]Originally posted by madic
Ma bag si eu in discutie, ca de prea mult timp urmaresc polemica.
Da, eu sunt Asistent Manager si da, am un salariu de peste 300 euro.
M-am angajat cu CV-ul intr-o mana si cu ziarul in cealalta, fara pile, fara relatii, nu sunt blonda si nici top-model.
Lucrez intr-o firma privata maricica si cu certe perspective de dezvoltare si sunt asistenta directorului general (apropo, fata cu cafele e angajata la protocol, nici macar fetele de la receptie nu fac/duc cafele - ideea asta a ramas de pe vremea cealalta).
Lucrez cot la cot cu colegii mei la intocmirea ofertelor, contractelor si de cele mai multe ori preiau o parte din sarcinile baietilor, care sunt un pic mai comozi. Eu fac traducerile tehnice si corespondenta in engleza si mai stiu si ceva franceza si italiana. Am terminat o facultate tehnica, dar a trebuit sa invat pe parcurs si oarece legislatie si economie/contabilitate si, evident, stiu sa folosesc calculatorul.
Am o fetita de 1 an si 1 luna si de la 6 luni a trebuit sa ma intorc la serviciu, pentru ca era nevoie de mine si pt ca altfel mi-ar fi fost foarte greu sa tin pasul cu colegii mei. Lucrez zilnic de la 08 :30 la 17 :30 (teoretic) la care se adauga cca 2 ore pierdute cu drumul. Ma trezesc zilnic la 06 :15 (stiti cat conteaza 15 minute cand te scoala copilul de 4-5 ori pe noapte ?) si nu ma culc mai devreme de 24 :00.
Cu fetita sta bona cateva ore pe zi, apoi sotul meu o schimba si seara, cand ajung acasa, ii schimb eu pe-amandoi, las poseta, iau carutul si plec in parc (sau cel putin asa a fost toata vara).
Din salariul meu acoperim ratele la casa, platim bona si celelalte angarale ale casei, bine ca macar masina am terminat-o de achitat, pentru ca nu suntem din Bucuresti nici eu nici sotul meu si nu avem parinti care sa ne ajute, dar ne-am facut un rost aici, pentru ca am vrut sa fiu independenta.
Am concediu de 22 zile/an, pe care nu prea le iau toate niciodata.
Nu ne raman prea mult timp sau putere pentru viata sociala, pt ca in w-e rezolvam restantele de care in timpul saptamanii nu mai avem timp si incercam sa petrecem si ceva timp impreuna.
Sora mea este invatatoare si are un salariu sensibil mai mic decat al meu. Ei stau cu socrii la casa, deci nu au de platit rate, dar se complac in situatia asta.
Ea lucreaza cca 4-5 ore pe zi, mai da si ceva meditatii, dar oricum cel tarziu pe la 14:30-15:00 este acasa, are timp si de uitat la televizor si de un somn dupa-amiaza.
In w-e si uneori si seara se duc in vizite la prieteni, la un remy, o cafea, etc.
Este foarte competenta, este adevarat, si poate de aceea primeste cadouri destul de consistente (bijuterii, posete piele, haine deosebite) de la parintii copiilor, dar FARA ca ea sa ceara vreodata ceva.
Are concediu cca 70 de zile pe an, adica vacantele copiilor, si se plictiseste. Recunosc si faptul ca nepoata mea este de-acum mare si ii lasa mai mult timp liber decat bubulicea mea.
Are destul timp si pentru ea (coafor, cosmetica, lectura), pe cand eu nici macar stirile nu apuc sa le mai vad la televizor.
Va intreb si ma intreb : pe care dintre noi o invidiati ? Cate dintre cele cu serviciu la stat, prost platit, sunt dispuse sa schimbe locul cu mine si sa renunte la tot ce am renuntat eu ca sa ajung aici ?
Madi si Mariuca (28.07.2003)
http://community.webshots.com/user/ianina2003
[/quote]
Maria&Vladut
MariaM spune:
Sunt in aceiasi situatie ca si tine..castig peste 300 de euro pe luna, am fost asistenta dir general acum sunt office manager...sau administrator...si de cand m-am angajat in firma n-am facut cafele,sau protocol sau mai stiu eu ce..avem om..care se ocupa de treburile astea...
Stiu 3 limbi straine, calc in proportie de 90% il mananc pe paine...mai putin programare..
Am inceput facultatea de drept pe care nu am terminat-o pt ca nu mi-a placut..si nici nu am mai dat la alta facultate...urmeaza..in viitor...
Mucesc de la 8:30 la 17:30...sunt zile cand plec dimineata acasa..dar merita..va asigur...
am copil..frumos si sanatos...:))..cum va doresc la toate..:))
Nu am gasit serviciul pe pile...si sunt foarte mandra de ce fac si ce am facut...este un job super frumos...care iti ofera o gramada de oportunitati si relatii...
quote]Originally posted by madic
Ma bag si eu in discutie, ca de prea mult timp urmaresc polemica.
Da, eu sunt Asistent Manager si da, am un salariu de peste 300 euro.
M-am angajat cu CV-ul intr-o mana si cu ziarul in cealalta, fara pile, fara relatii, nu sunt blonda si nici top-model.
Lucrez intr-o firma privata maricica si cu certe perspective de dezvoltare si sunt asistenta directorului general (apropo, fata cu cafele e angajata la protocol, nici macar fetele de la receptie nu fac/duc cafele - ideea asta a ramas de pe vremea cealalta).
Lucrez cot la cot cu colegii mei la intocmirea ofertelor, contractelor si de cele mai multe ori preiau o parte din sarcinile baietilor, care sunt un pic mai comozi. Eu fac traducerile tehnice si corespondenta in engleza si mai stiu si ceva franceza si italiana. Am terminat o facultate tehnica, dar a trebuit sa invat pe parcurs si oarece legislatie si economie/contabilitate si, evident, stiu sa folosesc calculatorul.
Am o fetita de 1 an si 1 luna si de la 6 luni a trebuit sa ma intorc la serviciu, pentru ca era nevoie de mine si pt ca altfel mi-ar fi fost foarte greu sa tin pasul cu colegii mei. Lucrez zilnic de la 08 :30 la 17 :30 (teoretic) la care se adauga cca 2 ore pierdute cu drumul. Ma trezesc zilnic la 06 :15 (stiti cat conteaza 15 minute cand te scoala copilul de 4-5 ori pe noapte ?) si nu ma culc mai devreme de 24 :00.
Cu fetita sta bona cateva ore pe zi, apoi sotul meu o schimba si seara, cand ajung acasa, ii schimb eu pe-amandoi, las poseta, iau carutul si plec in parc (sau cel putin asa a fost toata vara).
Din salariul meu acoperim ratele la casa, platim bona si celelalte angarale ale casei, bine ca macar masina am terminat-o de achitat, pentru ca nu suntem din Bucuresti nici eu nici sotul meu si nu avem parinti care sa ne ajute, dar ne-am facut un rost aici, pentru ca am vrut sa fiu independenta.
Am concediu de 22 zile/an, pe care nu prea le iau toate niciodata.
Nu ne raman prea mult timp sau putere pentru viata sociala, pt ca in w-e rezolvam restantele de care in timpul saptamanii nu mai avem timp si incercam sa petrecem si ceva timp impreuna.
Sora mea este invatatoare si are un salariu sensibil mai mic decat al meu. Ei stau cu socrii la casa, deci nu au de platit rate, dar se complac in situatia asta.
Ea lucreaza cca 4-5 ore pe zi, mai da si ceva meditatii, dar oricum cel tarziu pe la 14:30-15:00 este acasa, are timp si de uitat la televizor si de un somn dupa-amiaza.
In w-e si uneori si seara se duc in vizite la prieteni, la un remy, o cafea, etc.
Este foarte competenta, este adevarat, si poate de aceea primeste cadouri destul de consistente (bijuterii, posete piele, haine deosebite) de la parintii copiilor, dar FARA ca ea sa ceara vreodata ceva.
Are concediu cca 70 de zile pe an, adica vacantele copiilor, si se plictiseste. Recunosc si faptul ca nepoata mea este de-acum mare si ii lasa mai mult timp liber decat bubulicea mea.
Are destul timp si pentru ea (coafor, cosmetica, lectura), pe cand eu nici macar stirile nu apuc sa le mai vad la televizor.
Va intreb si ma intreb : pe care dintre noi o invidiati ? Cate dintre cele cu serviciu la stat, prost platit, sunt dispuse sa schimbe locul cu mine si sa renunte la tot ce am renuntat eu ca sa ajung aici ?
Madi si Mariuca (28.07.2003)
http://community.webshots.com/user/ianina2003
[/quote]
Maria&Vladut
madic spune:
ADINA - 
E adevarat ca am avut si un dram de noroc, si acesta a fost angajarea ca SECRETARA intr-o reprezentanta japoneza imediat dupa terminarea facultatii, intrucat seful voia o fata cu minte "not spoiled by the comunism".
Dar n-a mai fost noroc faptul ca am muncit acolo pe branci timp de 7 ani, cu 5 zile de concediu pe an.
Si, apropo de pretentiile pe care le avem la angajare, la un moment dat am fost nevoita sa accept un salariu mai putin decat jumatate cat avusesem anterior, dar cu solicitari ohoooo. Am acceptat, pt ca aveam datorii de platit si nu concepeam sa stau acasa degeaba, dar dupa cateva luni am plecat la ceva pe masura asteptarilor mele.
Scuze daca v-am plictisit cu povestea mea, dar am simtit nevoia sa fac cateva precizari, pentru ca exista inca perceptii gresite despre unele joburi si se emit judecati fara a se stii exact despre ce este vorba.
Si nu cred ca salariile profesorilor sau medicilor sunt corecte, dar aici problema este modul defectuos in care statul gestioneaza resursele si economia noastra bezmetica in care fraieri sunt cei care respecta legile.
Madi si Mariuca (28.07.2003)
http://community.webshots.com/user/ianina2003
ankalaura spune:
Madi si Maria bravo!
Madi, am citit cu uimire povestea ta, este aproape intocmai cu a mea, ba chiar si fetele sunt de-o varsta! Aceleasi ore de (ne)somn, acelasi program la serviciu, aceleasi rate 
Ba chiar, as putea spune ca am plecat de la o situatie similara cu a sorei tale (eu am predat franceza, 4 ani), doar ca eu nu ma complaceam, in situatie, mai predam si pe la Alianta, mai faceam si ore gratis sambata (pregatire pentru bac...)
Inca o data, bravo pentru lupta pe care o duceti!
Stiu ca in bucuresti e putin mai buna situatia, si din pacate, in provincie, sumele de care vorbim noi aici, par astronomice. Dar si eu vin din provincie, si tu, si altii. Deci, poate ca am avut si putin noroc, dar norocul si-l mai face omul si cu mana lui!
Si sper ca lucrurile sa inceapa mai bine, daca numarul celor ca voi (noi!) va creste...
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
cataghe spune:
quote:
Originally posted by madic
Va intreb si ma intreb : pe care dintre noi o invidiati ? Cate dintre cele cu serviciu la stat, prost platit, sunt dispuse sa schimbe locul cu mine si sa renunte la tot ce am renuntat eu ca sa ajung aici ?
Nu vreau sa se inteleaga ca vreau sa ma lamentez ca iar mi-o iau peste nas, dar eu personal as schimba cu tine oricand. Eu nu lucrez de la 8:30 la 17:30, ci de la 8 la cat o fi - uneori 13:00, alteori 15:00 sau 16:00, dar am avut si luni de zile in care ajungeam acasa la 6-7 seara, programul nu este fix, in schimb dupa ce ma intorc acasa si in weekenduri nu pot sa dispun de timpul meu pentru ca pot fi oricand chemata inapoi la serviciu, inclusiv noaptea, iar a doua zi o iau de la capat si nu intereseaza pe nimeni cate ore am dormit. Asta este situatia "fericita" de acum, cand lucrand intr-un spital judetean care nu are linia a doua de garda, nu fac garzi - pana acum un an faceam si 4-5 garzi pe luna, neplatite, of course. Toata chestia asta este "apreciata" la 130 de euro pe luna salariu net. Concediu 18 zile pe an (mentionez ca nu sint debutanta, am terminat facultatea de 5 ani, timp in care am lucrat in profesie, fara discontinuitati). Rate nu am decat la computer, pt ca de apartament sau masina nu poate fi vorba intrucat salariul meu si al sotului (lector univ cu 20 de ani experienta in invatamant) cumulate nu indeplinesc conditiile pentru credite. Serviciul nu se termina cand ajung acasa pentru ca si acum mai am examene de dat si in permanenta trebuie sa citesc. Iar stresul de la serviciu de asemenea razbate dincolo de poarta spitalului.
Asa ca da, eu as schimba cu tine oricand din punctul de vedere din care intrebi tu, macar as sti pentru ce muncesc! Problema mea este ca imi place ceea ce fac si ca am investit deja prea multi ani in profesia asta ca sa mai pot da inapoi acum.
In alta ordine de idei, am inteles ce ai vrut sa spui prin intrebarea ta, stiu ca sunt multi care se lamenteaza dar nu ar schimba locul caldut cu care s-au obisnuit cu unul care cere mai multa munca, dar si recompensele sunt mai mari. Motivele insa difera de la persoana la persoana, unii sunt atasati de profesia pentru care s-au pregatit si pur si simplu nu se vad facand altceva (si de acestia e pacat, pentru ca acestia de regula isi fac meseria cu drag si o fac bine), altii pur si simplu sunt comozi si cum zicea cineva, "se complac".
Numai bine,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
casandra spune:
Madic, eu va apreciez si pe tine si pe sora ta. Pe sora ta, pentru ca este competenta, banuiesc ca ii place sa lucreze cu copiii, sa fie invatatoare, probabil ca are vocatie si rezultate bune cu copiii. Eu una sunt fericita sa aflu ca o invatatoare buna nu renunta la meseria asta deosebita, care este instruirea si formarea copiilor mici, pentru o viata mai indestulata. Toata viata viitorului adult depinde de invataoarea pe care a avut-o, daca lucrurile de baza sunt consolidate temeinic, e mai usor sa construiesti mai departe, daca nu, e jale. Ma bucur si sa aflu ca nu e foarte solicitata de activitatile casnice, ca isi permite sa se destinda dupa-amiaza, sa aiba grija de ea, ca sa fie capabila sa lucreze optim cu copiii dimineata.
A_Iulia spune:
Catalina, draga mea, eu te inteleg chiar foarte bine.
Am in familie 3 categorii de medici: medici ce profeseaza ca medici in strainatate, medici ce profeseaza ca medici in Romania, medici ce au renuntat la medicina pentru salariile alea in euro cu 3 zerouri in coada.
Toti sunt tineri (nu vorbesc aici de mame, tati, bunici etc, ci de sot, sora, verisor).
Vreau sa spun doar un lucru: reorientarea asta profesionala este foarte profitabila pe termen scurt (e clar, salariile sunt mai mari). Insa nu ai nici o garantie pe viitor. Fii sigura ca faimoasele companii care-si flutura salariile de sute si mii de euro vor prefera, peste 15-20 de ani, sa aiba in pozitiile de mai sus fete tinere, dragute, istete, asa cum au acum. Este marele risc al angajarii la companii private. Cand nu mai corespunzi, te zboara de nu te vezi. Stoarce din tine tot ce se poate (doar esti tanar, ai putere de munca, nu-i asa; cand nu mai faci fata - la revedere).
Singura solutie este sa avansezi ierarhic (pozitiile de middle management sau top management au criteriu de selectie exclusiv experienta in domeniu, mai putin varsta).
Dar nu toti pot promova in cadrul unei companii, nu e loc pentru toata lumea.
Sigur ca pe termen lung se pot schimba multe. Sigur ca aceasta EU, pe langa multele dezavantaje de ordin economic, va avea (sper din tot sufletul) si efecte pozitive asupra nivelului de trai. Dar e greu, daca nu imposibil, sa anticipezi ce va fi peste 10 ani.
De aceea alegerea pe care ai facut-o tu nu pot decat sa o felicit. Absolut pe termen scurt ai fi castigat daca te-ai fi reorientat. Insa pe termen lung, lucrurile nu stau chiar asa roz pentru cei reorientati, ci mult mai mult pentru cei ca tine, care capata o experienta vasta profesand medicina. In viitor statutul tau social va fi cu totul altul.
Asta fara a lua in considerare pasiunea pentru ceea ce faci. Sincer...daca as fi fost in locul tau... Daca mi-as fi pus intrebarea asta acum 4-5-7 ani, sigur, as fi alergat la primul post mai bine platit care mi s-ar fi ivit...acum nu pot spune decat ca as face exact ca tine.
Adina + Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre
madic spune:
CATALINA - postarea mea anterioara cred ca e edificatoare.
Adina are dreptate, exact acelasi lucru i l-am spus si eu sotului meu atunci cand m-a intrebat cat mai am de gand s-o tin in ritmul asta.
Eu mi-am asumat riscul de a fi disponibilizata atunci cand nu mai pot da acelasi randament, dar nu am avut prea mult de ales, intrucat nu am pe nimeni "in spate" sa-mi asigure viitorul.
CASANDRA - asa este, sora mea este una dintre cele mai apreciate invatatoare din oras, desi este tanara, si pune foarte multa pasiune si suflet in tot ceea ce face. Nu am vrut sa fie in comparatia mea nici o urma de rautate sau altceva, pur si simplu mi-a fost cel mai la indemana exemplu. Le iubesc tare mult si pe ea si pe nepotica mea, pe care, in paranteza fie spus, eu am rasfatat-o mai mult, pentru ca am putut.
Madi si Mariuca (28.07.2003)
http://community.webshots.com/user/ianina2003