Cind iti moare ciinele.
Raspunsuri - Pagina 2
Sanca spune:
Paula,
durerea trece, dar melancolia ca l-ai pierdut o sa stea. Au trecut aproape 2 ani de cand a murit cainele nostru. Avea aproape 13 ani, si cu toate ca era avansat in varsta, despartirea m-a luat pe neasteptate. L-am plans saptamani. Prima oara cand am ajuns la plaja unde ne jucam cu el si am aruncat o mingie in apa la alt caine (un rottwiler) m-a innecat plansul. Rar vad cate un caine care-i seamana, si ma apuca melancolia. Acasa am poze cu el peste tot.
Mi se spunea "uite de aia nu ne luam noi caine, ca uite cat suferi dupa el..." Ani si momente de bucurie nu le poti balansa cu sfasaietoarea durere pe care ti-o creaza despartirea....
La 4 luni dupa ce a murit cainele nostru, am avut febra de a avea un alt caine. O dorinta de a avea iara pe cineva care sa ma astepte dupa o zi de munca, vesel, dand din coada, gata sa se joace. Nici eu nu am crezut ca voi mai iubi un altu.... Nu mai dormeam nopti pana cand nu am gasit iara un suflet de caine care sa fie al nostru.
Imi pare rau pentru pierderea ta, dar gandeste-te a era batran si a trait o viata lunga si fericita. Un caine norocos sa ajunga la 13 ani si sa nu aibe probleme de sanatate si suferinte. Si mai gandeste-te ca nu a suferit cand a murit. A murit fericit.
Sabina spune:
In mod sigur a fost extraordinar daca Dumnezeu i-a dat o astfel de moarte! In bratele celor pe care ii iubea.
Durerea n-o vindeca decat timpul.
Sabina & Sofia Galagia
PaulaM spune:
'neata,
sper totusi ca imi voi revini intr-o buna zi - acum sint la stadiul in care ma pufneste plinsul pe strada, din senin...
Alt ciine?! Nu cred... Nu cred ca poate exista alt ciine cu care sa existe o asemenea relatie: a fost linga mine cind m-am mutat de acasa, am scapat amindoi dintr-un accident de masina in 1996, a plins cu lacrimi cind ne-am revazut dupa 1 an cit am fost plecata din tara, a "pazit-o" pe Mara 3 saptamini cind am adus-o acasa.... Prea multe
ela spataru spune:
Of Doamne,am citit si abia acum am realizat...Ciinele meu are 9 ani,si nu m-am gindit niciodata ce si cum va fi fara el...Pare nemuritor,se integreaza perfect in orice peisaj,e...ca si natura-vesnic,iar voi imi spuneti ca va muri??Paula,asta trebuie sa iti spui,tie si Marei,ca el n-a murit,a plecat doar putin...in alt peisaj si acum e ciinele altei familii,si poate intr-o zi o sa vina inapoi,citiva ani pe la voi,si iar pleaca ,si iar vine...
roxanal spune:
La mine a fost mai usor, zic eu...Toby, boxerul nostru a disparut intr-o zi, acum aproape 2 ani si nu l-am mai vazut de-atunci..insa sper doar ca daca mai traieste este bine..oricum avea si el vreo 12 ani deci urma la un moment dat sa moara, insa ma durea prea mult sa ma gandesc la asta..acum vorbim despre el ca si cum este undeva...siMaria, fetita mea de 3 ani si jumatate isi aminteste de el...dar ea zice...a murit mami, dar s-a dus la Doamne-Doamne si ne pazeste de acolo...eu prefer sa nu ma gandesc la el ca la catelul meu drag dar mort ci doar la el...si abia astept sa pot sa-i iau Mariei un catel, probabil(sper) ca de Craciun...oricum, nimeni si nici un animal nu-l va inlocui pe el...a fost unic...durerea...durerea se atenueaza cu timpul..doar pastreaza-l in amintirea ta...
Roxana Lilea,mama Mariei 3 ani si ceva
viorela hoff spune:
Mie mi-a murit catelusa in februarie, avea 11 ani.
Am adus-o cu mine in germania anul trecut si aici s-a imbolnavit de cancer. Am suferit f. mult, am avut depresii peste depresii, am plecat inapoi in Ro si nu am vrut sa ma mai intorc, era sa renunt la casnicie la tot, in sfarsit, a fost groaznic!
10 ani am fost numai noi doua, ne-am decurcat singure, am trecut prin momente grele si frumoase, m-am bucurat de ea in fiecare zi ca si cand ar fi fost ultima data ca o vad!
Mi-a fost f. greu cand a murit, mai ales ca eu a trebuit sa ii hotarasc soarta.
Am invinuit pe toata lumea atunci, doctori, clima, relieful, apa, tot, tot, tot...
Cam dupa 3 luni sotul mi-a cumparat o alta catelöusa, tot un cocker, dar negru (a mea era blonda).
Si i-a pus numele tot Suzi. Ce sa-ti spun, primele saptamani am urat-o, faceam comparatie, dar am hranit-o cu constiinciozitate, am sters pipi si caca dupa ea, am spalat-o, am ingrijit-o.
Acum m-am obisnuit cu ea, si ea cu noi f. mult, e disperata fara noi.
Nu o iubesc, dar nu stiu de ce mi-e mila de ea, cand ma gandesc ca ii este bine cu noi, mai ales ca sotul meu o indrageste la nebunie.
Pt. mine Suzi cea blonda va ramane undeva ascunsa in inima mea, numai pt. mine, si simt ca asa credincioasa cum a fost intotdeauna, ma asteapta acolo sus, sa vin la vremea mea, sa fim impreuna.
E foarte greu, dar sti cum, timpul le vindeca pe unele, pe altele le ascunde in suflet, sa le mai scoti din cand in cand, sa-ti aduci aminte, si sa plingi de dor...
Pusi,
Vio
Dena spune:
L-am pierdut pe Bobita chiar in noaptea de Craciun a lui 1999. A avut o hemoragie interna la numai doi ani. Era extrem de afectuos si inteligent. Il adunasem de pe o strada a Bucurestilor...era tare frumos... doctorul spunea ca e jumatate schnauzer milociu, jumatate maidanez... ura violenta de orice fel, cu greu il puteai stapani cand cineva tipa la altcineva sau ridica palma asupra cuiva...
Am suferit imens... l-am plans cu totii ,desfigurati ,zile la rand...
O rana care va ramane totdeauna deschisa...
Stiam ca nu poate fi inlocuit, dar nu am rezistat fara un catel... asa incat anul trecut in octombrie am adus acasa un ghemotoc negru cu barbita si piept albe ... Avea doar doua luni ... in prima noapte a chitait pana dimineata ...era speriat... plin de pureci... ieri Buddy a implinit un an...e un mic rasfatat... il iubesc cu toata fiinta mea si ii povestesc adesea de Bobita... nu il inlocuieste pe Bobita, dar ma face fericita... uneori e greu... inca mai roade cate un papuc... nu pot sa il dojenesc... Imi lumineaza sufletul.
Denisa si bebica din burtica - 26 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi
Maruta spune:
Nu are rost sa-mi aduc aminte cum s-a petrecut ... dar important este ca am stiut sa renuntam la el fara a-l mai chinui fara rost ... rezultatul era inevitabil.
Vreau sa-mi aduc aminte doar de lucrurile frumoase ... inchid ochii si-l simt langa mine; si-a pus botul umed in palmele mele ... eu il mangai si-l rasfat "Spune-mi Dick ... tu vrei afara, nu-i asa ?" Si Dick latra si da din coada repede repede ... dragul de el. Era un ciobanesc german frumos, cuminte, bine dresat ... cand mergeam la plimbare nu foloseam lesa, nu era nevoie, Dick se uita in ochii nostrii si intelegea daca are voie sau nu.
De fapt el nu mai este fizic langa mine ... in mintea mea va ramane pururea ... din cand in cand ne aducem aminte de el si ni se umple sufletul de bucurie ... devenim melancolici ... dar altfel nu se putea ... a suferit saracul atat.
Si-mi aduc aminte ca datorita lui l-am cunoscut pe sotul meu (era cainele lui) ... daca nu era Dick nu mi-as fi intalnit perechea.
Inaintea lui am mai pierdut o singura fiinta draga mie: bunica mea. Ea m-a invatat sa iubesc animalele ... cand iesea in curte toate animalele se strangeau in jurul ei, le spunea cate o vorba buna fiecaruia ... asa era bunica mea.
Poate te ajuta felul in care eu am reusit sa trec peste acest "moment". Sper ca si tu sa ai puterea s-o faci cat mai usor ...
Cu siguranta s-a dus intr-un loc mai bun ...
" Cind trupul iti patimeste alearga la doctor, iar cind sufletul iti patimeste cheama un prieten, caci dulcele glas al prietenii este cel mai bun leac al durerii."
I. Golescu