O experienta personala...pe care nu o regret...
Raspunsuri - Pagina 3
oana cretu spune:
Trist, tare trist ce ne spui tu despre aceasta fetita. Dar chiar nu au suflet acesti parinti? E nedescris sentimentum ce mi s-a creat impotriva lor, de ura, de dispret. Ce poate fi mai frumos in a-ti iubi copiii, aceste fiinte carora le-ai dat viata! Eu cred ca ei sunt lucrul cel mai de pret in viata unui om, adevarata realizare a vietii.
oana si bebitza din burtica 
(20 saptamani)
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu..."
florina spune:
Le-as spune ca oamenii mari au prea multe ganduri urate si ca e minunat sa fii copil lipsit de griji... Doar ca nu prea mai exista nici copii feriti de griji, si asta e cel mai trist.
Te admiri ca ai puterea sa fii alaturi de ei. Nu de contaminare mi-ar fi frica, ci exact de ceea ce spuneai, de ziua in care nu vor mai fi... Iti trebuie multa forta pentru a trai cu constiinta inevitabilului alaturi de ei.
Insa exista un inceput si un sfarsit pentru toti si toate, si trebuie sa ai credinta ca exista un nou inceput dupa fiecare sfarsit. Toti copii ajung in Rai... dar stiu ca acest gand nu ne ajuta prea mult cand ne despartim de ei...
Fii mereu cu zambetul pe buze, chiar daca doare, si bucura-te alaturi de ei de fiecare zi.
Toti ar trebui sa ne traim viata ca pe ultima zi pe pamant.
Cu drag,
Florina
tora97 spune:
multumesc
http://community.webshots.com/user/tora97
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
"Sunt doua feluri de a-ti trai viata...
Unul - de a crede ca nu exista miracole
Altul - de a crede ca totul este un miracol" Albert Einstein
aalexia spune:
Gabryel,pastreaza-ti sufletul cald!Ai de impartit multa dragoste acestor copii.Cat despre noi, vom fi aici intotdeauna sa te ascultam.
lily spune:
Gabryel,
nici eu nu am copii, sper poate intr-o zi sa am !
Esti un om bun, sensibil.
Ce reactie am cind ii vad? Mila si teama uneori, sint asa de necajiti.
Insa le-as spune sa creada in Dumnezeu. Soarta noastra e in miinile Lui. Poate ei sint niste trimis ai Lui ca lumea asta sa devina mai buna, niste ingeri deghizati.
"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux
Gabryel spune:
Aud mereu un cuvant care ma deranjeaza. Atunci cand il foloseam nu sesizam frecventa cu care ceilalti il utilizau. De ceva ani m-am straduit sa nu il mai folosesc. Acum am renuntat de tot la el...si ma deranjeaza cand il aud in preajma mea...mai ales cand e adresat copiilor: Sa te ia dracu, copile!
Ati auzit parinti care se adreseaza asa copiilor? Sa fii parinte si sa iti trimiti copilul la dracu. Ma uimeste ipocrizia celor care acum isi trimit copii la dracu si peste 5 minute isi fac cruce cu asa-zisa evlavie cand trec prin fata unei biserici.
Eu nu imi fac cruce cand trec prin fata unei biserici. Crucea o fac in gand si doar spun Rugaciunea Inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Atat spun. Asta spun si cand imi e greu la suflet. Asta spun si cand trec printr-o dificultate.
Am auzit pe cineva care a zis copilului: Sa te ia dracu daca nu stai cuminte... si se afla la slujba...in biserica...
E mai mult decat incompatibilitate intre aceste idei.
La inceput poate e greu sa nu pronunti acest cuvant cand esti nervos/nervoasa. Dar trebuie incercat indiferent de contextul in care-l pronunti de obicei.
Apoi e o perioada cand devine mai usor sa nu mai pronunti fatidicul cuvant si apoi e ceva obisnuit sa iti iasa din vocabular. Incercati si Doamne`Ajuta!
_
In fiecare zi ii povestesc lui Dumnezeu planurile mele iar EL...zambeste!
Nadia1976 spune:
Trist, foarte trist!
Gabriel, nici eu nu am copii, nici experiente cu nou-nascuti. Asa ca, ramai aici. Si noi suntem bine-veniti.
gianna_r spune:
Este minunat ceea ce faci, Gabryel! FELICITARI!
De multi ani imi doresc si eu sa le aduc un zâmbet celor care sunt suferinzi!
Stii ce as face eu în locul tau?! - I-as face tot timpul sa râda, sa uite, macar atunci cand sunt cu mine, de "problemele" ce le au!
Deci, daca m-ar întreba "de ce râd?", le-as raspunde "mi-am adus aminte de ceva si ... stiti voi cine râde de ce-si aduce aminte!"- si as face o moaca de om prostut si sigur s-ar amuza atunci! Si apoi as schimba subiectul sau le-as spune ceva hazliu: o gluma, o poanta, o povestioara etc.
Dumnezeu m-a ascultat si mi-a fost dat sa întâlnesc oameni carora le-am adus zâmbet pe buze si i-am facut sa se simta bine! Chiar daca în acel moment, eu nu prea eram în "apele teritoriale"- ma durea x,y-, faptul ca am putut face niste oameni fericiti, mi-a redat "fata zâmbitoare" pe care o am de obicei!
Multa sanatate, bafta in ceea ce faci- este o munca frumoasa- si nu uita sa mai treci pe aici!
amai spune:
MULTUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU CA EXISTI !
As vrea sa ramii aici linga noi sa ne inveti ce inseana cu adevarat sa faci voia LUI ; sa ne inveti ce insemna cu adevart iubirea pentru semenii tai
Umple inima lui Doamne de bucuria mintuirii Tale, povatuieste-i pasii pe cai drepte, in scopul mintuirii si al fericirii. Nu lasa ca apasatoarele suferinte sa-i innoureze fruntea si sa-i amarasca inima . Nenorocirile lui sa nu faca a i se cobori lacrimi in ochi , inima lui sa nu fie jertfa a intristarilor. Iar daca va fi amenintat de nenorocire , fii aparatorul si ocrotitorul lui , precum si el este aparatorul multora !
Toata dragostea noastra pentru tine si pentru cei dragi tie!
antoioana spune:
”Pot eu sa le spun ca rad imaginandu-mi ce fatza ar avea ghidul nostru de la Gradina Botanica...care ii atinge nonsalant...si pe unul mai mic il ia in brate sa poate rupe o banana din sera...ce fatza ar face daca ar afla brusc ca acesti copii in mijlocul carora sta...au sida... ?”
Eu rasul tau il vad oricum amar…copiii astia ar trebui iubiti cu atat mai mult cu cat sunt bolnavi…in nici un caz sa mai fie nevoitzi a face fatza unor grimase de dezgust sau de spaima. Personal consider ca acel holbat, atat de raspandit in Romania, se datoreaza in primul rand lipsei de educatie si nu rautatii. Uite, aici in Canada lucrurile stau altfel: oamenii cu orice fel de handicap sunt respectati si nimeni nu-i face sa se simta prost. Este una dintre realitatile pentru care am toata admiratia. Daca n-ar fi starea asta de generala de necredinta, cred ca as putea iubi tzara asta.
“Uit ca ei vor muri...mai devreme sau mai tarziu...si cand imi amintesc...imi piere brusc rasul ...si ei ma intreaba ce am...de ce nu mai rad..pentru ca uite ...tocmai acum in jur toata lumea rade de nu stiu ce chestie amuzanta...
Dv. ce le-ati raspunde?”
Nu astepti un raspuns concret, nu-i asa? Strigatul tau e de fapt o alta forma de a-l cauta si gasi pentru tine insuti... Fiindca ce raspuns ai putea sa le dai si ce am putea raspunde bietzii de noi? Dumnezeule! Este atat de dureros si atat de greu de explicat unor copii care se uita in jurul si nu vor decat sa fie la fel ca toti ceilalti, sa se bucure de cele mai simple frumuseti…Ce sa le spui? Ca Dumnezeu e bun si ne vegheaza pe toti si viatza-i frumoasa oricat de grea sau oricat de scurta? Imposibil. Mai bine nu le spui nimic. Inghitzi nodul si incerci sa le dai cat mai multa dragoste. Au nevoie de ea ca de aer.
“Scuzati-mi palavrageala...Sunt nou pe aici..si de fapt ma intreb ce caut mai exact prin zona asta. N-am copii, experienta cu nou-nascuti etc.”
Chiar nu mi se pare ca palavragesti. Ai nuantzat foarte coerent niste aspecte deosebite ale vietzii acestui secol. Sunt sigura ca poti face multe lucruri bune, iar aici vei intalni oameni pe care-i intereseaza soarta copiilor in general, nu numai a nou nascutilor sau a propriilor copii.
Ca sa nu mai spun ca daca tu palavragesti, eu ce mai fac? 
"Parintii dau doar bani, mancare, haine si atat. Dragoste? Ce e aia? Unii nu au auzit de multa vreme un "te iubesc", "tin la tine" de la parintii lor. Unii din parinti sunt ocupati, altii sunt incapabili sa isi exprime sentimentele iar unii..pur si simplu...nu si-au dorit acel copil..."
Asa este. Parca e din ce in ce mai greu sa oferim dragoste. Multe mame nu mai alapteaza chiar daca ar putea, multi tati nu mai gasesc timp sa se joace cu copiii lor...apoi egoismul ia alte forme... Astea asa, doar ca niste exemple luate aproape la intamplare….Apoi ne miram ca nu primim dragoste. Dragostea e ceva ce se imulteste miraculos si se intoarce la tine ,dar trebuie mai intai sa o dai …
Asteptam sa ne mai spui…
Ma intreb de cate ori iti este sufletul greu…nu stiu exact ce faci, dar mi se pare cumplit de greu…o munca sisifica.
Doamne ajuta!
Anto