M-am hotarat........(adoptie) - partea a doua
Raspunsuri - Pagina 7
Anca Wish spune:
Frumoase cuvinte, meme.Mi-au dat lacrimile cand l-am vazut pe bebele Oanei (Sa-ti traiasca! E un copil perfect), de altfel sa va traisca la toti care ati infiat si pe care eu va consider DE 3X PARINTI!
V-am tot urmarit si m-am facut partasa la experienta voastra. Mi-ati raspuns si mie la multe intrebari.
Incerc si tot incerc. Cad din extaz in depresie..din sperantza in dezamagire. Acum am lasat-o mai usurel un pic , dupa 2 ani de tratamente.
Vreau sa fiu mama. Si as adopta un bebe cu toata inima. Sotul e de parere ca ne grabim (eu-27 ani - el-28 ani). Am acelasi temeri pe care le-ati avut si voi cand va gandeati la asta.
Cateodata ma gandesc ca daca as adopta un copil as face-o in primul rand pentru sufletul meu, pentru multzumirea si implinirea mea (a noastra ca familie) si pe urma pentru el. Si mi se pare ca aceasta gandire e egoista.
Eu va felicit pe toti ceai care sunteti parinti si poate intr-o zi voi scrie si eu din experientza la "Parintzii intreaba, parintzii raspund"
Sanatate multa!
Zambeste 
...maine poate fi mai rau!
anca...poate intr-o zi
claudia_a spune:
Gata fetelor, am fost la Servicul Adoptii de la DPC...ne-au dat lista cu actele care trebuiesc aduse la dosar si cererea o vom completa cand e gata dosarul...dupa care urmeaza test psihologic, vizita la domiciliu...intrarea dosarului in comisie si ...sa speram obtinerea atestatului!! Apoi incepem cautarile bebelicului nostru!
Sunt tare fericita si implinita!! Este o stare extraordinara...dorm mai bine noaptea si ma trezesc cu pofta de viata!! Asa a fost sa fie si ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat semnul pentru care ne-am rugat atata...este calea care trebuia sa o alegem de mult timp...dar cum se zice niciodata nu este prea tarziu!
Va pup pe toate si va mai tin la curent cu desfasurarea problemei!
Aaaaa...era sa uit...deja am gasit nanutzi pentru bebe...va fi superb...promit poze cu distractie maxima!
Claudia viitoare mamica!
Daria spune:
quote:
Originally posted by meme
Ligia,poate ca din aceleasi motive am amanat si noi momentul adoptiei.Nu ca ne-am fi pus problema ca nu vom putea iubi la fel doi copii ci pentru ca sotul meu avea unele temeri.Acum,dupa 7 luni de cand suntem parintii Ancai,ne intrebam cateodata si poate ca n-o sa-ti vina sa crezi,daca nu cumva,avand un alt copil,natural,il vom putea iubi la fel de mult ca pe ea.Noi n-am trait inca minunea,poate ca nu se va intampla niciodata,oricum nu mai conteaza,suntem o familie fericita si implinita,dar o prietena foarte buna a dat nastere unei fetite,la doi ani dupa ce infiase o alta fetita.Le iubeste la fel si asa trebuie sa fie,odata ce-i ai alaturi nu mai simti altceva decat ca sunt copiii tai!
Si inca ceva,un copil nu trebuie sa aduca tensiune in familie,el trebuie sa reprezinte liantul unei casnicii ,priveste-ne,de cand o avem pe Anca ,noi suntem alti oameni,mai relaxati,mai optimisti,mai plini de viata!
Ligia, ce a trait Meme am trait si noi si asa este. Dupa intrebarea de la inceput: daca am avea un copil al nostru oare l-am mai putea iubi la fel de mult si pe cel adoptat? Ei, sa stii ca dupa 9 luni de cand Maria este acasa mi-am pus cealalta intrebare. Daca se va intampla minunea cred ca nu vom avea probleme de felul acesta pentru ca s-a creat o legatura asa de puternica incat noi nu simtim si nu gandim nici o clipa ca nu este copilul nostru natural. Noi am hotarat ca ii vom spune tot ce s-a intamplat cu ea si asta inca de acum , atat cat poate ea sa inteleaga. Asa incat putin mai tarziu sa stie si sa o ia ca pe un lucru cat se poate de normal. Suntem niste parinti fericiti si va doresc si voua la fel.
& Maria (3 ani)
www.ldd.home.ro/MARIA.HTM
irina_ina2000 spune:
Ne inscriem si noi pe lista celor care ne-am facut destule probleme despre ce si cum ii vom spune ca este adoptat, mai ales ca atunci cand am luat hotararea eram doar noi doi.Pe vremea aceea nu stiam de acest forum si nu prea am avut cu cine sa impartasim idei.Dar dupa ce ne-am vazut cu Alexandru acasa am dat totul uitarii si simteam ca vom putea sa mutam muntii in caz ca cineva ne-ar fi spus ceva.Noi stam intr-un oras mic si ne cunosc ceva oameni de pe aici si vestea s-a dus fff repede, dar am raspuns si noi la toti cu indiferenta si am continuat sa ne crestem copilul si sa nu luam in seama ce auzim.Sa stiti ca mentalitatea pe aici este ca nu e prea bine sa risti sa iei un copil fara sa stii ce este cu el( Alexandru este parasit ) si ca riscam fff mult, iar numarul de adoptii in anul cand am facut noi pasul a fost de 5 in tot anul( din care 3 au fost bunici care si-au adoptat nepotii).Credeti ca acum ne mai deranjeaza asta, deloc.Am uitat tot ce fost, toate vorbele si traim din plin bucuria de a fi parinti.
http://community.webshots.com/user/irinaina
aissa spune:
Si eu am avut aceleasi indoieli,daca o sa am un copil al meu cum o sa ma comport. Acesta a fost si motivul pt. care am tot amanat decizia de a adopta. Noi ne-am pus problema mai de mult, iar sotul meu a fost inca de la inceput de acord. Acest an l-am inceput cu gandul ferm sa il terminam in 3, dar incet incet am lasat-o moale. Si cine stie cat mai stateam daca, in ziua cand am inceput serviciul dupa concediu, cand am sosit acasa, sotul meu nu m-ar fi intrebat: da' pe internetul ala n-ai gasit nimic despre adoptii? Atunci am dat pe Google "pasi adoptie" si prima adresa a fost a acestui forum. Asa v-am descoperit, am citit pe nerasuflate toate mesajele si mi-au pierit indoielile. In cazul meu pot sa spun chiar ca sotul meu e mai deschis catre ideea de a adopta decat mine (eu parca tot mai sper...)
Aspiranta la statutul de mamica
adivio spune:
Fetelor care mai aveti inca indoieli, ce pot sa va spun din experienta noastra este ca, toate aceste ginduri si probleme vor disparea cind ve-ti avea bebelul acasa sau in bratele voastre, cind il ve-ti hrani sau cind va fi bolnavior si multe altele. Mai mult, nu uitati ca doi frati nu sunt la fel nici atunci cind sunt nascuti din aceeasi parinti, asa ca, copilul va fi asa cum ti-l cresti, cit timp ii acorzi, cita dragoste si intelegere ai de oferit. Va intrebati cum va fi cind se va intimpla sa da-ti nastere propriului copil? Cred ca nu va fi nici o diferenta, primul copil iti patrunde atit de mult in suflet incit nu ai cum nu-l mai iubesti chiar si dupa nasterea unui al doilea. In plus ginditi-va cite mame care au dat nastere la doi sau trei copii au constat ca de fapt in adincul sufletului cel mai mult il iubesc pe primul, in conditiile in care toti sunt copii ei naturali. Deci, cred ca cel mai bine ar trebui sa ne gindim ca asa vrut Dumnezeu, ca acesta este rostul nostru pe pamint si nu in ultimul rind ca acel copil a fost lasat pe Pamint pentru TINE.
Adivio&Ioana-nazdravana
liliana csaki spune:
Fetelor care sunteti pe drumul asta, va zic acelasi lucru pe care l-au zis celelalte mamici,cand il ai, simti ca e al tau. Adoptat sau natural e tot al tau si eu una nu cred ca i-as fi iubit mai altfel sau mai mult daca erau naturali. De fapt sincer vorbind, nici nu ma gandesc la asta, ei sunt copiii mei si gata. Si cum zicea si Adivio, problemele vin din educatie, din mediul in care se dezvolta copilul, daca-l nasti tu nu inseamna automat ca va fi mai bun, mai frumos, mai inteligent. Copilul va fi ceea ce tu il vei face sa devina, asadar curaj.Intrebarile pe care trebuie sa ti le pui sunt: daca-ti doresti intradevar un copil, daca poti sa-l iubesti neconditionat, sa-i daruiesti sufletul tau si daca te simti capabil sa-l cresti.
Ganditi pozitiv fetelor, viata voastra o sa se schimbe in bine, noi va suntem alaturi, am avut toate la un moment dat anumite temeri, stim cum e.
pupici,
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
liliana csaki spune:
Daria, cred ca-i o eroare in link-ul tau, mi se deschide o pagina neagra, verifici?
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
oana_mm spune:
Sunt mamica de 10 zile deja!!! Incredibil!!! de cand aveam 20 de ani visez la aceste clipe. De cand l-am intalnit pe Viorel am stiut ca el trebuie sa fie tatal copilului meu. Si este!!! 100%!!!
Nu am ramas niciodata insarcinata! Nici macar din greseala. Anul trecut in aprilie am mers prima oara la Medsana unde am facut toata gama de analize, sfarsind cu o histerosalpingografie. Doctorita mi-a spus ca una dintre trompe este complet obstructionata, iar cealalta permite un flux foarte, foarte subtire. Concluzia - cea mai sigura alternativa ar fi fost FIV.
In aceeasi perioada am inceput sa ii strecor la ureche lui Viorel cat de frumos si de bine ar fi daca si in casa noastra s-ar auzi un glascior de copil. Chiar inainte de a finaliza analizele si de a afla rezultatul la HSG, fina noastra a nascut. Atunci Viorel a aruncat o vorba - la anul intr-un fel sau altul o sa avem si noi un sufletel. Nu am insistat!! Doar am bagat la cutiuta si am exploatat la maxim dorinta lui abia in decembrie, cand l-am rugat ca pana la inceputul anului viitor sa se gandeasca la posibilitatea adoptiei.
S-a temut! Nu de posibilitatea de a mai avea un copil al nostru si de diviziunea dragostei! Asta nu intra in discutie. Aveam foarte multe proiecte care urmau sa debuteze anul acesta si ii era teama. Zicea ceva de genul: In aprilie ai tu seminarul Lamaze, in mai ai competentele, dupa aceea trebuie sa te ocupi de Lamaze la maximum si sa te pregatesti pentru examen. Lasa ca mai vedem noi prin mai.
L-am lasat pana in mai. A trecut si seminarul, si competentele si am avut o pauza. I-am propus sa depunem actele pentru ca stiam ca dureaza foarte mult. Cand lucrurile s-au precipitat atat de tare, am promis ca indiferent de situatie voi pleca la Conferinta Lamaze din septembrie. Atunci s-a hotarat si el definitiv!!! Actele erau deja gata! A doua zi am fost la centrul de plasament si ne-a fost prezentat Eric.
Imediat dupa ce am depus actele l-am intrebat - Ce-ar fi daca acuma as fi gravida??? Si el mi-a raspuns - "Si??? Care ar fi problema?! Intre copii nostri ar fi o diferenta de noua luni!!!"
Acum ... suntem obositi si stresati ca bebe plange si nu stim de ce, dar parca tocmai dupa ce o ora plange si este complet nefericit, ne ofera un zambet superb care ii spala toate pacatele. Uitam de tot cu un simplu zambet. Este un sentiment fantastic dupa care tanjesc de atatia ani si pe care el mi-l implineste!!
Pentru fetele care va aflati la inceput de drum am o recomandare!!! Nu mai stati pe ganduri!!! Timpul trece si nu este in avantajul nostru!! Anii trec si prapastia se adanceste. De ce??? Pentru ca inca mai sperati la acea minune pe care sa o purtati in pantec 9 luni??!! Nimeni nu va va lua speranta dupa ce veti adopta. Oricand veti putea avea propriul copil - dar de ce sa amanati fericirea cand o puteti avea chiar acuma.
Stiti cum e vorba aia cu Nu lasa pe maine ce poti face azi???!!!
Dati-i bice si Dumnezeu va avea grija de voi asa cum a avut de noi. Soarta noastra si fericirea noastra au fost trimise de Dumnezeu prin intermediari. Dar acum, intermediari au fost uitati si am ramas numai noi - eu, Viorel, Eric si Baron!!! Si - acum - suntem fericiti!!!
Va pup,
Oana Melinte-Moraru
http://www.lamaze.ro
http://community.webshots.com/user/oana_mm
aissa spune:
Maine cred ca se duce sotul meu sa depuna cererea si actele care le-am adunat pana acum. Ne mai lipsesc certificatele medicale, cazierele si una din caracterizari dar nu mai avem rabdare. Sa ne tineti pumnii!
Aspiranta la statutul de mamica!