M-am hotarat........(adoptie) - partea a doua
Raspunsuri - Pagina 6
liliana csaki spune:
Adivio, bine-ai venit in club, ia nu te mai lauda
si pune o pozica mica de-a Ioanei nazdravana.
Cum zicea si Meme, vietile noastre si-ale lor se schimba din momentul in care ne-ntalnim.
Ocebine, din pacate acest lucru nu mai e posibil, nu conteaza nici macar faptul ca mai esti cetatean roman(daca mai esti) daca stai in alta tara decat Romania. La presiunea forurilor europene, guvernantii si parlamentarii nostri au hotarat ca e mai bine pentru copiii romani sa ramana aici decat sa aiba o casa si o familie normala chiar si in alt capat de lume. Nu conteaza conditiile in care cresc, nu conteaza sufletul lor ci doar presiunile politice. Stiu ca au fost si sunt in continuare presiuni foarte mari din partea SUA pt. reluarea adoptiilor internationale, sunt si zvonuri ca la un moment dat ar fi posibila modificarea legii, nu stiu insa cand va fi acest moment. Din punctul meu de vedere, primul drept al unui copil este de a avea o familie, dar pe cine intereseaza punctul meu de vedere?
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
adivio spune:
Of fetelor, nici nu stiti cit de bine ma simt ca ma intelegeti. Voi pune o poza, desigur. Suntem romani indiferent unde locuim, de fapt am ales sa locuim in State dupa mult timp de gindire. Ce ne-a determinat a fost chiar Giza mica. E o poveste lunga si putin dureroasa, socrii mei nu m-au iertat pentru faptul ca nu am dat eu nastere copilului si desi noi am ales sa nu-i spunem niciodata, pentru ca oricum nici noi nu stim cine a fost"aceia" soacra-mea a incercat de nenumarate ori, desi e inca foarte mica, sa-i spuna tot felul de timpanii. Deci as putea spune ca am fugit de rautatea " lumii" pentru binele copilului. Poate nu sunt singurul caz care se fereste de staini si primeste palme de la cine se asteapta mai putin.
Adivio&Ioana-nazdravana
adivio spune:
Of fetelor, nici nu stiti cit bine mi-ati facut, faptul ca gestul nostru este inteles si ca suntem multe care gindim asa. Din pacate, nu toata lumea priveste cu aceeasi ochi, noi de exemplu am ales sa locuim in State dupa multe discutii si variante. De ce? Pur si simplu pt. ca socrii mei nu mi-au putut ierta faptul ca nu am dat eu nastere copilului, si desi noi am hotarit inca de atunci ca Gizuta mica nu va stii nimic niciodata,oricum nici noi nu stim cine a fost "aceea", soacra mea a hotarit altfel. Nu a tinut seama de faptul ca este atit de mica, inca, si a inceput sa-i transmita tot felul de mesaje care l-au adus la disperare pe sotul meu, pina cind am ales aceasta cale de a fugi de gura " lumii" pentru binele copilului.
Acum suntem linistiti complet si foarte fericiti, desi se putea si altfel, adica sa creasca si cu bunicii alaturi.
In legatura cu pozica, sincer nu prea stiu cum sa o pun, dar daca imi explicati si gur ca o voi pune - suntem tare mindrii de copilul nostru.
Adivio&Ioana-nazdravana
meme spune:
Si eu am avut chiar azi o strangere de inima.Dar doar pentru o clipa,am realizat imediat ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca pot aparea astfel de situatii.
O vecina de-a mea,un fel de mutant,o alcoolica care se bate zilnic cu barbat-su(si el un exemplar similar),care vezi bine a fost in stare sa dea nastere la trei copii(vai de capul lor,sarmanii),a venit la mine spunandu-mi cum ca a auzit ea ca sunt unii incapabili sa faca copii si iau copiii parasiti de prin crese si gradinite(va reproduc spusele ei).I-am raspuns ca nu inteleg ceea ce vrea sa spuna si cu o oarecare agresivitate mi-a raspuns ca stiu eu bine ce vrea sa spuna,ca vorbeste lumea ...Ce vorbeste lumea?Care lume?Nu m-am mai obosit sa aflu amanunte,mi-am strans copilul in brate si am plecat mai departe.La urma urmei nu sunt toti capabili sa inteleaga
ca noi suntem parinti in adevaratul sens al cuvantului,iar ei sunt copiii nostri!Oricum,eu sunt hotarata sa-i spun adevarul Ancai imediat ce va fi suficient de mare pentru a intelege.Si sunt mai mult ca sigura ca nimic nu se va schimba in sanul familiei noastre.
mimsi spune:
Si ca sa va impulsionez, daca v-ati hotarat sa faceti pasul, mergeti la DPC-uri si incepeti procedura, chiar daca nu se va finaliza pana la 31 dec., macar o sa continue ce-ati inceput pa aceasta lege, dupa 1 ian. intra se va aplica noua lege a adoptiei, si-atunci lucrurile se vor mai complica putin din punct de vedere procedural.
va pup pe toate,
Liliana, sa inteleg ca daca obtinem anul asta atestatul si gasim copilul la inceputul anului viitor, tot pe legea de acum mergem? Deci nu trebuie ca pana la sfarsitul anului acesta sa am copilutz in plasament?
adivio spune:
Of fetelor, nici nu stiti ce bine ma simt cind nu suntem singuri. Din pacate nu toti gindesc asa, e mult egoism in lumea asta. Noi de exemplu, am ales sa locuim in State pentru simplu motiv ca socrii mei nu m-au putut ierta ca nu am dat eu nastere copilului, si desi noi am hotarit inca de atunci sa nu-i spunem nimic niciodata, oricum nici noi nu stim cine a fost " aceea", soacra mea nu a gindit asa si a incercat sa-i transmita copilului citeva mesaje, chiar fara sa tina seama de virsta ei si de faptul ca oricum acum nu intelege nimic. Atunci sotul meu, disperat, a decis ca nu neaparat de straini trebuie sa te feresti ci chiar de cei apropiati, si pentru binele Gizutei noastre am decis sa plecam, sa o ferim pe cit posibil de rautatile " lumii".
Acum suntem linistiti si fericiti desi era frumos sa creasca si alaturi de bunici.
Apropo de pozica, din pacate nu prea stiu cum sa o pun aici, dar daca ma invatati, sigur - suntem mindrii de ingerasul nostru.
Adivio&Ioana-nazdravana
adivio spune:
Scuze fetelor, am postat acelasi mesaj in termeni asemanatori pentru ca nu-mi arata deloc ca s-a incarcat. Vad ca pina la urma s-au incarcat toate.
Adivio&Ioana-nazdravana
liliana csaki spune:
Mimsi, numai obtinerea atestatului nu presupune declansarea procedurii, trebuie sa aveti si copilul, la asta ma refeream. Hai ca nu-i asa proasta vestea.
Adivio, groaznic cand nu gasesti suport nici macar la cei apropiati, voi sa fiti sanatosi si fericiti. In legatura cu decizia de a-i spune sau nu, asta va apartine, voi stiti cum e mai bine. de ce nu-ti faci un cont pe http://www.webshots.com/homepage.html? si poti pune poze cu puiuta.
Meme, da-i incolo, sa vorbeasca, unii sunt incapabili sa faca dar grav e cand esti incapabil sa-i cresti.
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
ligia13 spune:
buna fetelor!
Sincer nu am fost in stare sa citesc toate mesajele de pe acest subiect (deja am vazut ca sunteti la partea doua), deci daca repet un subiect imi cer scuze.
Ideea e urmatoarea : eu ma straduiesc sa fac bebe(adica noi ), tratamente etc. Avind in vedere ca ca tare nu mai suport stresul asta legat de problema, in mintea mea cochetez cu adoptia
Problema e sotul : el zice sa mai incercam. Nu refuza ideea, dar nici nu e incantat. Imi aduce mereu contra-argumente.
Ultimul a fost urmatorul: daca infiem, si apoi ramin insarcinata ce facem? O sa fim noi in stare sa-i iubim la fel sau o sa facem diferente si o sa avem mereu tensiune in casa?
Este cineva in situatia asta?
meme spune:
Ligia,poate ca din aceleasi motive am amanat si noi momentul adoptiei.Nu ca ne-am fi pus problema ca nu vom putea iubi la fel doi copii ci pentru ca sotul meu avea unele temeri.Acum,dupa 7 luni de cand suntem parintii Ancai,ne intrebam cateodata si poate ca n-o sa-ti vina sa crezi,daca nu cumva,avand un alt copil,natural,il vom putea iubi la fel de mult ca pe ea.Noi n-am trait inca minunea,poate ca nu se va intampla niciodata,oricum nu mai conteaza,suntem o familie fericita si implinita,dar o prietena foarte buna a dat nastere unei fetite,la doi ani dupa ce infiase o alta fetita.Le iubeste la fel si asa trebuie sa fie,odata ce-i ai alaturi nu mai simti altceva decat ca sunt copiii tai!
Si inca ceva,un copil nu trebuie sa aduca tensiune in familie,el trebuie sa reprezinte liantul unei casnicii ,priveste-ne,de cand o avem pe Anca ,noi suntem alti oameni,mai relaxati,mai optimisti,mai plini de viata!