Legenda mesterului Manole
Raspunsuri - Pagina 2
antoioana spune:
Da' cu Vilma cum ramane?
anto
conchita spune:
quote:
Originally posted by antoioana
Da' cu Vilma cum ramane?
anto
hihi :)) io am zis cum ramane, parerea mea. are toata dreptatea sa fie necajita pe chestia asta. dupa aia ne-am intins cu subektu, sa explicam cum si de ce. :)
--------------
noi nu suntem normali, noi suntem trimbulinzi
Cristina spune:
Vilma iubita, incearca si citeste si "Comentarii la legenda mesterului Manole" a lui Eliade.
Si asa ca idee..pai daca rascolim tot forumul ce o sa vedem? Ca nimic nu poate dura daca nu ne "jertfim". Cu totii renuntam la nevoile noastre, uneori la visurile noastre, la credintele noastre. Suntem asa cum am fost educati (lasa mama de la tine, trebuie sa te sacrifici pentru familia, copilul, casa ta, blabla). Daca ne uitam peste gard si vedem ca la altii nu-i chiar asa, ne ascundem repede in cotlon, ne facem cruce si ii catalogam urgent :egoisti, ciudati samd.
vilma spune:
Dragutze "mioare", pai voi steti de aur la casa omului!! m-a pufnit rasul la comentariile pe marginea textului, mai putin la alea prea de tot, ca nu ma simt in stare :P. Nu-mi mai trebuie vizita la doftor, ca m-ati facut bine.
Sar'mana la coanele mari: Cristina, Andrada, Conchy, Laurash, Vera si Anto!
PS: aia cu "bulangii" de ciobani a fost de nota 10, pot sa-i zic si lu mesteru' Manole bulangiu, ca si-a iubit mai tare caramida decat nefasta cu copchilu' Aaa, si inca o chestie, nu cumva Ana era doar insarcinata, ca io asa stiam, Conchi....(zidul rau ma strange, ah, nu mai vreau sa ma gandewsc, ca iar incepe)
Pupaturi pe toate fetzele!
Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)
Adela99 spune:
Vilma 
de cand ai postat ma tot gandesc la tine si ce sa-ti spun ca sa te pot ajuta sa scapi de cosmar. Ti-am vazut albumul, ai doi copii frumosi, sa-ti traiasca Sper ca le-a trecut viroza si ca sunteti bine cu totii.
Nu sunt de parerea ca e normal ce ti se intampla si ca ai dreptate sa fii necajita. In cazul asta ar trebui ca noi, toate femeile de origine romana sa incepem sa ne facem probleme si sa avem cosmaruri pentru ca in folclorul nostru exista un mester Manole care de unii e interpretat ca ucigas iar de altii “eroul mitic, prototipul omului care daruieste o parte din sine pentru a infaptui o opera mareata"
Cred ca esti o femeie, sotie, mama sensibila cu simtul responsabilitatii si ca pe undeva ai asociat faptul ca ai devenit mama cu jertfa, sacrificiul de unde si cosmarul, care dupa cum spui a inceput pe vremea primei sarcini.
Dupa cum am mai scris si eu pe forum, si eu dupa nastere m-am trezit cu tot felul de fobii care-si au originea (cred eu) in faptul ca de acum am o responsabilitate nu numai pentru viata mea ci si pentru a fiului meu. Cu toate ca responsabilitatea e impartita cu tatal lui si pe mine m-a marcat nasterea si din acest neasteptat punct de vedere. Din pacate nu pot sa vin cu un sfat concret (desi imi doresc foarte mult), nu pot nici sa-ti spun ca nu vor fi momente in viata cand nu ti se vor cere sarcrificii sau ca nu lei vei face fara a-ti fi cerute, si sa ne fereasca Dummezeu sa fim puse in situatia sa facem sacrifiul suprem.
Spui ca vrei s-o impaci pe Ana cu soarta, soarta Anei n-o mai poti schimba, dar incearca sa scapi de nelinisti si framantari.
Tu poti sa-ti alegi destinul. Traieste fericita alaturi de cei dragi (uita drobul de sare si pe Ana-care oricum e fictiva)
Toate cele bune
cl spune:
Vilma, . Gandeste-te ca nu este real, poate scapi de obsesie...Si pupici multi familionului tau superb!
Conchita, 
, m-ai distrat bine cu postarile tale. Si eu vad exact la fel lucrurile. M-a enervat la culme "Miorita"!!! N-o suport! Iar la faza cu "Ana nu putea sa stea acasa...", m-ai distrat la culme!
Claudia
anangel_lexi spune:
quote:Nu vreau sa supar pe nimeni, dar mie mi se pare ca judeci putin cam superficial lucrurile. Nu SUBIECTUL in sine al baladelor e reprezentativ pentru cultura romaneasca ci MENTALITATEA ascunsa in spatele actiunii. Adica impacarea omului cu destinul sau (am auzit de n'spe mii de ori oameni zicand "ce-o fi o fi" sau "cum o vrea Dumnezeu", adica asta e mentalitatea romanilor, isi lasa soarta in mainile Domnului, nu lupta ei, niste "furnicute din lut" sa schimbe destinul, pentru ca n-au puterea asta. U exemplu concret: la 2 zile dupa atentatele de la Madrid, 4 autocare pline ochi cu romani au plecat in Spania, la...Madrid. Intrebarea fireasca: "nu va e frica?" Raspuns:"De ce? Ce-o fi o fi, cum o vrea Dumnezeu. Daca o fi sa mor, oi muri, daca nu, bine!" Orice ati spune, eu sunt convinsa ca atat "Miorita" cat si "Mesterul Manole" sunt reprezentative pentru romani. Parerea mea. Cat despre tine, Vilma, incearca sa citesti si alte legende de acest gen, din pacate nu-ti pot da prea multe date, dar stiu ca mai demult am citit intr-o revista despre un pod din Germania in care, legenda spune ca a fost zidit un copil pentru ca podul sa nu se mai darame. Am auzit ca astfel de legende circula prin toata Europa, deci...poate intr-adevar cui pe cui se scoate. Succes!
Originally posted by conchita
Vilma, mie mi se pare normal ce ti se intampla, pentru ca ai motive! parca Miorita e mai breaza? te si umple de nervi cum sta ciobanul ala sa se vaite acolo cantand din fluier, desi stie de la oaie ca i se coace un omor. canta si-si asteapta sfarsitul ca fraierul. nu putea sa fuga? sau sa se apere? idem cu ana lu manole, dupa ce ca primeste semne malefice (furtuna alea-alea) sa stea naibii acasa si sa nu se duca la barba'su cu pranzu ca doar nu murea si ala daca nu manca o zi, isi mai ia si copchilu dupa ea si tot ajunge. ma inerfeaza ca astea doua balade sunt considerate ilustrative pentru ethosul romanesc. nu puteau intelectualii aia de le-au descoperit si le-au pus pe piedestal sa spuna ca astea sunt balade venite de la rusi si nu ne trebe noua ashea ceva? sa le arunce in uitare, sa nu le publice! asa, actioneaza ca mantre/iantre asupra poporului roman. ni se pare normal sa fim furati in avutul nostru, si ne resemnam cu paguba. iar femeile accepta cu resemnare sa se sacrifice pentru capu' familiei, ca el e considerat din start stapanul destinului lor, creatorul, geniul, bulibasha. orice voce binevoitoare din afara (oaia, supranaturalul) e ignorata total si ne acceptam soarta de victime. de fapt, ne-o facem cu mana noastra.
--------------
noi nu suntem normali, noi suntem trimbulinzi
P.S. Va rog, nu va suparati pe mine pt. parerea mea!
Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine
conchita spune:
quote:
Originally posted by anangel_lexi
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar mie mi se pare ca judeci putin cam superficial lucrurile. Nu SUBIECTUL in sine al baladelor e reprezentativ pentru cultura romaneasca ci MENTALITATEA ascunsa in spatele actiunii.
iar mie mi se pare ca repeti cu alte cuvinte ce au spus mai multe fete aici, inclusiv eu. nu vad care e diferenta intre subiect si mentalitate, asa cum apare la tine in context. subiectul este despre renuntare, iar mentalitatea la fel, tot a renuntarii este. in fine, tu stii ce-ai vrut sa spui.
---------
Vilma, mama draga, nu mai stiu daca era doar gravida, ca in "cosmarurile" mele apare si copilul, ca sa vezi ce efecte halucinogene poate avea folclorul uneori. buhuhu.
--------------
noi nu suntem normali, noi suntem trimbulinzi
Andrada spune:
Parerea ta lexi!
A mea e un pic diferita si se bazeaza cumva si pe ce spuneai tu in mesajul tau. Povestea cu podul (ca sa nu-i mai cream angoase Vilmei).
Da Vilma, Ana era insarcinata si asta e pina in final motivul pentru care a platit. Pentru ca sarcina e cea care a dus-o... unde a dus-o....
Deci sa luam din punctul de vedere al lui Neagoe Basarab. El vrea o minastire, dar nu oricare. El vrea cea mai tare minastire din zona, sa se duca buhul peste veacuri da ce mare si venerabil a fost el! Si cam asa gindeau cam toti ctitorii. De exemplu in tarile arabe, unii bijuterii risca pedepse ingrozitoare daca indraznesc sa copieze modelul altuia sau daca un anume model pentru o printesa indraznesc sa-l faca si pentru alta. Glorie, unicitate, nemurire intr-un cuvint. Cam asta vor toti, sa lase ceva in lume, o marca care sa-i aduca pe buzele tuturor. Bisericile se construiesc in ani, si teama cea mai mare a unor ctitori era ca se va ridica in timpul vietii lui o biserica mai strasnica care s-o eclipseze pe a lor. Bisericile, podurile, cetatile se construiau in ani, deci un anumit mester nu mai apuca de obicei sa se apuce de o noua constructie. Si atunci cine raminea, cine era primul in rind cu sansa de a construi la fel?
Copilul mesterului, pentru ca meseria se dadea din tata in fiu, un mester deosebit avea toate sansele sa aiba un fiu la fel de inzestrat. Chiar in legendele grecesti, jertfele de copii sint destul de frecvente din acelasi motiv. Copilul inseamna prelungirea tatalui, promisiunea ca ceva mai bun va urma (the best is yet to come)... Zeii, domnitorii vor insa atentie permanenta, nemurire, jertfe sau insemne unice. Cam asa se explica de multe veacuri jertfele de copii. Si in multe tari din Europa, Asia sau America de Sud jertfele respective se practicau cu ritualuri.In Romania insa, obiceiul barbar n-a existat ca atare descris in vreo cronica, sau ramas in legende, altfel decit in povestea Anei, care insarcinata fiind in momentul zidirii reduce posibilitatea crearii unei minastiri mai falnice.
De aceea eu nu cred ca vreo balada ar fi un simptom al romanilor lasi, resemnati, cruzi, etc. De fapt cind ma uit la legendele altor popoare, ma gindesc cum naiba se mai uita japonezul asta din cubiculul de alaturi la mine in ochi nu i-ar fi rusine sa-i fie cu asa stramoshi cruzi (si obsceni pe alocuri, parol dau citate la interesati).
Deci Lexi, sintem OK, zic eu, ca natie, autobuzul ala a plecat spre Madrid (dupa atentat) ca aveau si oamenii aia nevoie de o piine..
Daca e vreo consolare Vilma, legenda spune in continuare ca nici Manole n-a dus-o prea bine ca Neagoe s-a gindit cum am descris mai sus (ca se apuca sa mai construiasca si pe la vecini), si cum n-a vrut sa riste alte cele, dupa ce minastirea a fost gata i-a dat schelele jos, Manole a incercat ceva cu niste aripi de sindrila sa zboare de pe minastire, nu i-a iesit, a picat si poc fintina!
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
lilanda spune:
quote:
Originally posted by conchita
subiectul este despre renuntare, iar mentalitatea la fel, tot a renuntarii este. in fine, tu stii ce-ai vrut sa spui.
Io cu asta nu sint de acord!! Mie mi se pare ca este exact invers. Nu este vorba de renuntare, ci de a duce la bun sfirsit o biserica, pentru ca biserica reprezinta un reper spiritual, un fel de "axa a lumii". In balada se zice ca tot ce se construia ziua, noaptea se surpa. Renuntare ar fi fost sa lase naibii constructia, nu??? Ori dimpotriva, Manole a ales sacrficiul superm, jertfa de singe! La fel ca si Ana, la o adica: nici ea nu renuntat sa-si hraneasca barbatul, chit ca impotriva ei s-au adunat toate fortele naturii!! Cit despre ideea jertfei sau sacrificului ea nu este deloc singulara folclorului romanesc. Eliade are o teorie despre asta si spune ca doar prin sacrificu eroul se poate apropia de conditia de sfint.
Apoi aia de se bucurau pe acoperis erau numai cei 9, calfe si zidari....ca Manole sta deoparte, iar de murit au murit toti dupa ce Negru Voda le-a luat schela de sub ei!!!
Si uite-asa demonstraram cit de bogata poate fi in intelesuri literatura noastra populara...depinde de unde o privesti!!!
