Legenda mesterului Manole

Dragelor, vin aici sa va cer ajutor. Vreau sa scap de un cosmar care imi apare uneori, cam de pe vremea primei sarcini. Am incercat sa fiu rationala, ziua reusesc.
Desi n-am mai recitit aceasta poveste din vremea scolii (poate ar trebui, da' n-am curaj), imi tot revine in cap imaginea sacrificarii Anei pentru o constructie. Fie ea si grandioasa. Am mers si am vizitat-o, cand eram in liceu. Fara sa vreau, am cautat peste tot semnele ascunse ale acelei fapte ingrozitoare. Pe de alta parte imi vine sa ma iau la palme, imi spun ca probabil ca e o exagerare in toata povestea, ca sa exprime cat mai puternic daruirea artistului.
Si totusi, noaptea , cateodata, mi-o imaginez pe Ana zidita.
Nu mai va zic ce si cum, ca si asa ma chinuie pe mine imaginile din minte.
As vrea sa gasesc o cale de a mi-o impaca pe Ana cu soarta, asa cum mi-a ramas mie in carligul neuronului.


Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)

lilanda spune:

Parerea mea e ca ar trebui sa recitesti balada sau, si mai bine, piesa lui Blaga "Mesterul Manole". Cu siguranta o vei privi acum pe Ana dintr-o perspectiva mai mult metaforica si mai putin fizica!!! Stii cum? Cui pe cui se scoate, plus ca la a doua lectura vei fi mai atenta nu la drama femeii, ci la simblostica faptelor!!

chatonel spune:

vilma, la manastire este chiar un loc bine insemnat unde a fost (chipurile) zidita ana. Nu te mai chinui, citeste balada-legenda si mergi chiar la arges, sa vezi manastirea din nou.



Toulouse, la ville rose

sora2001 spune:

Du-te la manastire ,poate asta te linisteste putin.Se merita,eu am fost cind eram mica,si daca ajung in rom in septembrie,ma duc s-o revad.

Ema si Richard-Sora

sinzi_ana spune:

Citeste si El-Zorab, si mai multe drame...daca te impresioneaza toate, poate scad din intensitate...Dar mai citeste-o odata...
Si eu am obsesii de genul asta...aveam intr-un timp frica sa dorm singura in casa...Cred ca sunt normale si nu trebuie sa te gandesti asa mult si sa nu le mai acorzi importanta!
Sinzi si David

vilma spune:

O sa ma duc inca o data la Curtea de Arges, poate scap de "fantomitza". Bine ca n-am mai apucat sa dorm ultimele nopti ca-s astia mici cu o viroza.... tot raul spre bine, nu?
Si pana ajung eu in vizita, ma duc sa ma caut cu capul, mai stii ce zace-n el?
Va multumesc pentru sfaturi si va pup.

Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)

conchita spune:

Vilma, mie mi se pare normal ce ti se intampla, pentru ca ai motive! parca Miorita e mai breaza? te si umple de nervi cum sta ciobanul ala sa se vaite acolo cantand din fluier, desi stie de la oaie ca i se coace un omor. canta si-si asteapta sfarsitul ca fraierul. nu putea sa fuga? sau sa se apere? idem cu ana lu manole, dupa ce ca primeste semne malefice (furtuna alea-alea) sa stea naibii acasa si sa nu se duca la barba'su cu pranzu ca doar nu murea si ala daca nu manca o zi, isi mai ia si copchilu dupa ea si tot ajunge. ma inerfeaza ca astea doua balade sunt considerate ilustrative pentru ethosul romanesc. nu puteau intelectualii aia de le-au descoperit si le-au pus pe piedestal sa spuna ca astea sunt balade venite de la rusi si nu ne trebe noua ashea ceva? sa le arunce in uitare, sa nu le publice! asa, actioneaza ca mantre/iantre asupra poporului roman. ni se pare normal sa fim furati in avutul nostru, si ne resemnam cu paguba. iar femeile accepta cu resemnare sa se sacrifice pentru capu' familiei, ca el e considerat din start stapanul destinului lor, creatorul, geniul, bulibasha. orice voce binevoitoare din afara (oaia, supranaturalul) e ignorata total si ne acceptam soarta de victime. de fapt, ne-o facem cu mana noastra.

--------------
noi nu suntem normali, noi suntem trimbulinzi

Laura _Oprescu spune:

conchita, paradoxul este ca asa de bine se identifica toata treaba cu natiunea romaneasca...nu am inteles niciodata cum ca indivizi suntem oameni de actiune, iar in multime, poporul nost' este taman pe dos...accepta usor o stare de fapt ...se resemneaza...iar legendele astea parca au fost ursiotare, nu alta!

Andrada spune:

Eu una si pe asta cu Manole si pe Mioritza le privesc un pic mai metaforic ceva care are legatura cu umanul si cu nevoia de transcedere mai degraba decit cu tarele poporului roman.
Povestea zidirii unei fiintze umane ca jertfa pentru inaltarea cetatii (la noi Ana-minastire) apare la mai multe popoare si poate avea dubla semnificatie. pe de o parte cei care isi pierdeau viata in constructii (exista mai multe ritualuri pe seama asta si in zilele noastre chiar, parca de curind un baraj in care nu s-a pierdut nici o viata omeneasca a fost sarbatorit ca-n basme..). Pe de alta parte jertfa femeii, privita ca o piatra de temelie la constructia cetatii. Acceptarea inseamna in acest context responsabilizare mai degraba decit resemnare.
In privinta miroritei eu compar de multe ori dilema ciobanasului cu cea a lui socrate. Fireste ca putea sa-i dea pe pustii de ciobani bulangii si sa-si gaseasca alt munte, alta turma, alti prieteni. Dar si acolo cel mai probabil i s-ar fi intimplat la fel. Iar pentru el parasirea muntelui, instrainarea (parasirea cetatii pentru Socrate care ar fi putut alege binisor exilul dar si el a ales cucuta) ar fi insemnat dupa cum se vede mai mult decit moartea.
Sa ne amintim ce s-a intimplat in partea cealalta cu Ovidiu care a ales exilul, nevasta l-a parasit, facea doispe-paispe de frig, prietenii nu mai veneau la barbeque si-n general isi cam dorea sa moara. Hai sa ziceam ca post-mortem s-a ales cu o statuie de sezut porumbeii pe ea, asezata taman in locurile pe care le-a urit din suflet pina la moarte.
Dar exilul se intimpla numai geniilor, la oameni se numeste emigratie si tind sa se simta un pic mai relaxati
A



L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Laura _Oprescu spune:

as spune ca tot timpul vor exista doua alternative:incercarea de a modifica destinul si cea de acceptare a lui. Ideea e cum percepem noi-cititorii mesajul...
ne identificam cu decizia personajului sau contestam si refuzam sa pricepem de ce a actionat in acest fel.Oricum o iei, e clar ca moartea e privita ca o trecere si nu ca un fapt incheiat....sunt cele cateva mari treceri din utero in lumea terestra,din lumea terestra in lumea nefiintei...daca privesti asa lucrurile, totul nu mai pare dramatic ...in multe culturi,lucrurile stau asemanator..
dar daca iei scheletul legendei si il aplici pe destinul poporului roman gasesti multe similaritati...actuale, din pacate..problema este ca din poporul roman facem si noi parte(ma refer la cei ce au emigrat) indivizi ca noi care si ei au ales sa isi modifice destinul aparent evident...
oricum ar fi, vilma, nu trebuie sa o iei ad literam...nu trebuie sa iti devina ca o obsesie...nu stiu daca stiti dar la Slanic Prahova este un loc Numit Grota Miresei...se spune ca o fata a fost fortata sa se marite cu alt baiat decat alesul inimii ei...in noaptea nuntii ea s-a aruncat de pe muntele de sare in lac si a murit...de multe ori, m-a urmarit chestia asta, mai ales ca mergeam relativ des in locul acela...vesnicul "de ce a fost nevoie de o tragedie ca sa isi reevalueze oamenii prioritatile?..."
si cateodata ma intreb de ce oamenii nu se "asculta" ..pentru ca vor sa comunice, pentru ca vor"sa se comunice"...in ziua de azi ,se pune accentul pe comunicare ca si panaceu la multe situatii...ei bine, impresia mea este ca in incercarea de a indeplini asta se face exact opusul...ne batem cu pumnii in piept ca vrem sa comunicam, ca suntem deschisi, ca"celalalt" este cel ce nu coopereaza...nu este asa ...comunicarea nu e simpla...necesita rabdare, necesita real interes(nu cele cinci minute pe care le ai alocate genului ala de discutie), comunicarea te revendica pana in maduva oaselor, iti cere o anumita curiozitate si dorinta de a te identifica cu nevoile celuilalt...iti cere uneori mai mult decat poti da..toleranta!
of, e mult de discutat si greu de cuprins intr-un topic...
cert este ca legendele au rostul de a pune in evidenta anumite lucruri, anumite valori,a le sterge putin de praf atunci cand le reiteram pentru ca numai cand sunt stralucitoare ne atrag atentia...din pacate!

conchita spune:

quote:

---

Originally posted by Andrada

Eu una si pe asta cu Manole si pe Mioritza le privesc un pic mai metaforic ceva care are legatura cu umanul si cu nevoia de transcedere mai degraba decit cu tarele poporului roman.

---

asta ne-au invatat si pe noi la scoala, ce zici tu aici. ca nu suntem singurul popor cu asa belea de folclor esential. numa ca legendele similare nu sunt definitorii pentru popoarele alelalte. noi le-avem motz pe-astea in frunte si consecintele din realitate sunt evidente. suntem urmasii ciobanului din miorita si ai anei lu manole. ciobanu nostru nu l-a citit pe socrate si nici pe ovidiu, sa zici ca a invatat din pataniile altora si vezi doamne face o alegere informata. este o incremenire in proiect ca model de filosofie de viata la care subscriem ca popor. de ce nu adoptam modelul zamolxis care, vorba aia, a murit da' a inviat, adica nici moartea nu l-a biruit, ca de la el a invatat si socrate pe care il pomenesti. uite ce scrie socrate al tau (povestit de platon) legat de zamolxis :

"SOCRATE, povestitor; CHARMIDES; CHAEREPHON; & CRITIAS.
Scena: Palatul Taurilor, langa; Porticul Regelui Archon

[41.]Raspunsurile lui aprobatoare ma linisteau si am început, încet-încet, s-mi recapat încrederea si caldura vitala. Astfel, Charmides, am spus eu, este natura farmecului pe care l-am învatat când eram în armata; de la unul din doctorii regelui trac Zamolxis, care era atât de priceput încât putea sa; ofere nemurirea. Acest trac mi-a spus ca, din punctul lor de vedere, doctorii greci au dreptate în toate privintele; dar Zamolxis, adauga el, regele nostru, care este de asemenea zeu, spune ca "cum nu este nevoie sa vindeci ochiul independent de cap, sau capul fara de corp, asa nici nu trebuie sa încerci sa v6indeci corpul fara de suflet; iar acest lucru", spuse, "este motivul pentru care leacul multor boli este necunoscut de catre doctorii din Hellas, fiindca ignora întregul, care de asemeni, ar trebui studiat; fiindca nu se poate simti bine bucata fara ca întregul sa se simta bine."

no, vezi, da' noua ne-au trebuit ciobanu' si manole!

ce ma seaca pe mine la inimioara cu Monastirea Argesului e ca idiotul ala de mester minte cu nerusinare in timp ce comite crima (okay, sacrificiul uman pentru arta) cu zambetul pe buze. va aduceti aminte scena in care manolache o pacaleste pe ana ca doar are chef de joaca, n-o zideste de-adevaratelea, iar cand ea incepe sa planga ca i-ajunsese zidul pana la "tatisoare" si nu putea sa mai alapteze, el, tata si sot, fiinta umana, roman, radea ca prostu ca altfel nu pot sa-i spun... si dupa aia nici macar remuscari nu are mesteru lu peste, se lauda de pe acoperis ca el poa sa zideasca alta manastire, si mai misto decat asta. nici o lacrima, nici un pic de umanism...oribil...si asta e marea noastra comoara folclorica, asta cica e geniul poporului roman, cu asta ne falim. sa ne fie de bine atunci.

--------------
noi nu suntem normali, noi suntem trimbulinzi