Voi fi in stare sa iubesc la fel?
Raspunsuri - Pagina 2
geut spune:
Eu pot sa recunosc ca nu-mi iubesc copiii la fel. Fiecare are ceva special, dar cea mica e pe sufletul meu.
Cred ca iubim in copiii nostri asemanarea cu noi insine.
danielac spune:
aceeai intrebare mi-am pus-o si eu in momentul cand soacra-mea si mai ales cumnata-mea ma bateau la cap sa mai fac un copil.
concluzia: dupa analiza atenta si autoevaluare am ajuns la concluzia ca nu sunt capabila sa iubesc doi copii (ai mei) la fel si asa ca ma bucur de un singur copil pe care il am si ii acord toata dragostea mea!
Nu contrazic pe nimeni, poate ca altii pot sa o faca dar eu nu!
Dana si Diana-Maria
http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
descintec spune:
Eu cred ca aici se vede talentul de parinte. Mai multi copii inseamna copii diferiti, adica nevoi diferite. Ca parinte te raportezi diferit la ei, chiar daca ii iubesti la fel de mult. Cred ca e important ca ei sa simta si sa inteleaga ca e la fel de mult, chiar dcaa la un moment dat unul solicita atentie, ingrijire mai multa. E important sa stii sa il faci pe cel mare, de exemplu, sa nu se simta amenintat de cei care urmeaza. Sa nu simta ca i-au luat din spatiul vital. La fel de important, cei mici sa nu aiba sentimentul ca vor fi intotdeauna mici si trebuie sa il intreaca pe cel mare. Cred ca nu ajunge sa oferi copiilor grija si dragoste. Mie mai important decat faptul de a-i iubi la fel e mult mi se pare felul in care stii sa le arati asta.
D.
Veve spune:
Initial creeata de Anca Wish
Trebuie sa recunosc ca nu am copii (sper ca Dumnezeu sa ne dea un bebe intr-o zi).Dar am auzit de multe ori copiii care au suferit din cauza parintilor care faceau diferenta intre copii sau parinti care recunosteau ca au un preferat printre copii lor.
Va intreb pe voi care sunteti parinti...poate un parinte sa faca diferenta intre copii. Chiar si inconstient, ceva de genul "cel mare seama cu mine sau cel mic e mai sensibil, mai bolnavior"?
O alta intrebare ar fi. Daca ati fi adoptat un copil si pe urma ati fi avut bucuria sa dati voi insiva nastere unui copil, ati fi facut diferenta intre ei.
Eu nu exclud sa adopt intr-o zi un copil si mi-e frica ca daca dupa un timp voi ramane insarcinata sa nu se intample asta chiar fara sa constientizez. Nu mi-as ierta-o.
Multumesc mult!
Garofitza spune:
Pe noi (suntem 3 surori) parintii ne-au iubit la fel, nu au existat diferente si nici metode de comparatie. Toate 3 am fost preferatele lor. In schimb, bunicii (parintii mamei mele) m-au preferat pe mine inaintea surorilor mele, eu fiind prima nascuta.
Noi am asteptat sa devenim parinti destul timp. Primul baietel are 4 ani, este un sufletel ce ne umple vietile cu bucuria si energia ce-l caracterizeaza. In Octombrie, urmeaza sa nasc inca un baietel. Nu mi-am pus niciodata intrebarea daca as iubii pe unul mai mult decat celalalt, pentru ca nu-i cazul. Mi-am dorit copii toata viata, si ii voi iubi pe amandoi din toata inima, nu as putea sa fac diferente. Nici nu-mi pot exprima sentinentele pe care le am si simt pentru Alex si bebeul din burtica, pentru ca sunt prea profunde si-mi dau lacrimile. Ii iubesc asa de mult!
Cat despre bebe adoptat, si apoi inca un copil biologic? Nu stiu, cred ca nu ar trebui sa fie absolut nici o diferenta, exista deja o legatura formata intre parinte si copil, o eventuala sarcina nu ar trebui decat sa fie decat un prilej de bucurie si sarbatoare. Cel putin asa ar fii ideal. Consider ca parinte este cel ce te creste, nu cel care te "face".
ralucasimarius spune:
Nu am inca copii dar cred ca oriciti o sa avem dragostea o sa fie egala. Poate diferita dar cu sigranta egala. adica din tot sufletul.