uneori este bine sa fim rai
Raspunsuri - Pagina 4
furni spune:
Cl, am scris amandoua in acelasi timp si acum ti-am vazut mesajul. Eu il cunosc pe Alex (si familia lui) de cand avea 10 luni. Pot sa va spun ca mereu a fost un copil mai zburdalnic (sa ma exprim frumos) si pe cand avea 2-3 ani era spaima parcului (batea tot ce prindea). Acum nu mai bate dar.. a evoluat cu rautatile (sunt mai rafinate!). Manca bataie de la maica-sa non stop pt. ca o facea de ras peste tot (cand iesea cu el in parc parca iesea cu ursul). Intotdeauna i-am luat apararea (desi si pe fi-miu il batea) dar acum... parca este prea periculos acest anturaj. Ce-mi doresc f. mult: sa-l educ pe fi-miu in asa fel incat, oricate tentatii (de orice natura) ar exista in viata lui sa-si creeze reflexul de a le trece prin filtrul gandirii lui. Pt. mine, acest incident reprezinta un prag in educatia lui fi-miu de aceea va cer sprijinul. Ma gandesc... peste 10 ani... cineva ca Alex ii sopteste la ureche... ia droguri...
Adela99 spune:
Iti inteleg dilema, dar nu cred ca solutia este sa-l vorbesti de rau pe Alex, care este prietenul fiului tau la care probabil tine, de unde si raspunsul "si ce daca". Raspunsul asta mai imi spune ca bineinteles nu l-a incantat catalogarea de fraier, din punctul meu de vedere e o jignire la adresa fiului tau, jignire adusa de catre parintii lui, care il doare si neavand argumente raspunde in raspar "si ce daca". Nu cred ca problema este foarte grava, acum i-ai explicat ca nu e bine sa faca ce ii spun altii (chiar daca ii apreciaza pe acesti altii, ex Alex)ci ca el acum poate discerne singur ce e bine si ce e rau si sa faca asa cum el crede ca e bine (fara a-i spune insa ca altfel e fraier).
Spui ca parintii lui Alex sunt cu mult bun simt si continui ca sunt mereu cu gura pe el si mai rau ca daca ar fi aflat ce a facut l-ar fi batut(unde e bunul simt?)Cred ca Alex e crescut sub semnul fricii nu al respectului. Si cred ca noi toti ne nastem buni.
cl spune:
Furni, deci nu copilul e vinovat, ci maica-sa (poate si taica-su). Daca nu l-ar fi batut tot timpul, nu s-ar fi ajuns la asta. Cel putin asta cred eu. Cat despre puiul tau, o sa ai mult de munca, sa-i arati ce este bine si ce este rau. Intreaba-l daca lui i-ar place sa-i faca un copil, ce face el la altii...Pentru inceput, apoi...nu stiu, daca eu nu as obtine rezulate cu puiul meu, cred ca as apela la un psiholog, sa ma indrume...zic si eu...
Claudia
furni spune:
Am spus cu bun simt in sensul ca au grija tot timpul ca, copilul lor sa nu deranjeze.
Fi-miu este un tip timid de felul lui dar totodata dornic sa fie in centrul atentiei(nu stiu cum sa va explic) si de multe ori face anume acte pt. a iesi in evidenta. De ex. la gradinita, daca face ceva si copiii rad (un gest, o gluma) extrapoleaza nazbatiile pana deranjeaza si i se face observatie. Si asta numai din dorinta de a iesi in evidenta, el fiind f. timid. Cred ca de aceea este si f. influentabil (nu o avea incredere in el?). Daca este in compania unui copil cuminte, cu un alt stil de joaca se adapteaza imediat dupa celalalt, dar eu vreau sa GANDEASCA SINGUR SI SA AIBA INCREDERE IN EL.
cl spune:
Furni, cauta sa-l incurajezi sa spuna ce gandeste si sa preia si el initiativa. De ce nu apelezi la un psiholog de copii, sa te ajute? Sigur iti va da sfatul cel mai bun. Si pot sa-ti pun o intrebare indiscreta? Tu si sotul tau sunteti foarte ocupati cu job-urile? Nu te superi, da? Poate prin felul asta cauta sa va atraga atentia asupra lui...Furni, tot un psiholog te poate ajuta cel mai bine. Pune-i intrebarile astea si lui Karmen, iti va da un sfat.
Claudia
furni spune:
Claudito, nu stiu ce sa zic: noi suntem ocupati cu job-urile da' nu sa nu ne vada la fata: eu stau cu el zilnic de la 18 (il iau de la gradi -chiar trebuie sa plec) iar pe tati il luam noi de la servici pe la 19-20, si stam toti 3 pana a doua zi cand plecam spre servici si il lasam in drum la gradi (deci il ducem noi). Se roaga de noi sa-l mai lasam si cu bunicii (cate o dupa masa sau un week-end), deci n-ar da semne ca i-am lipsi. Este genul de copil care, cu cunoscutii, ti se urca in cap (daca stai cu el mai mult de 10 min. si te simte apropiat ti-ai dat foc la valiza). Cu noi n-are treaba: iti raspunde, este greu de stapanit, etc dar cand iese in societate si-l intreaba de vorba un strain lasa capul in jos si se ingheiuse in mine
. Am incercat sa-i spun ca nu-l mananca nimeni, ca nu-l intreaba nimeni cine stie ce grozavie dar... In toamna il dau la scoala si daca aceasta timiditate devine un handicap voi lua legatura cu un psiholog (daca stii vreunul iti multumesc anticipat). Te pup.
cl spune:
Furni, uite aici, pana una alta, pune si tu niste intrebari, si roag-o sa-ti recomande pe cineva:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899
Bafta multa! Pup,
Claudia
Cleomax spune:
furni, ce ai descris tu aici seamana identic cu baiatul meu. am dus o lupta continua cu el, toata viata lui, si cred ca am reusit in sfarsit sa-l aducem acolo unde are incredere in el. de la un copil timid a ajuns un tanar adult care la sfarsitul liceului a fost ales ca cel mai popular in clasa lui, de la unul care ii urma pe altii, acum este considerat leader intre prieteni. iti inteleg framantarile perfect, am trecut prin ele si stiu cat dor. trebuie sa fii foarte calma, sa nu-l descurajezi, sa-l impingi catre activitati in care sa preia el conducerea si sa-l prea-maresti chiar daca pare ridicol cateodata. bafta multa, nu dispera, e posibil sa-l ajuti sa capete incredere in el mai mult decat crezi acum. iti spune o patita.