uneori este bine sa fim rai
Raspunsuri - Pagina 2
cl spune:
Sincer? Si mie imi place articolul! Si nici mie nu-mi plac copiii dresati, chiar daca ai mai mult de furca cu ei. Alex cu mine negociaza tot timpul si pe mine nu ma deranjeaza. Intodeauna l-am incurajat sa-si spuna parerea. Mi se pare normal. Ca tot intreba Crina ce inseamna un copil cuminte...chiar nu stiu, eu as spune dresat??? ...in cazul asta nu am un copil cuminte 
.
Claudia
SimonaR spune:
Mi se pare un articol interesant si... adevarat.
Din pacate ma recunosc in copilul educat sa NU fie obraznic cu oamenii mari doar pentru ca sint oameni mari, sa NU injure pentru ca nu e frumos si ar zice lumea despre mama ca m-a crescut prost, sa NU chiuleasca, sa NU faca prostii, sa NU se murdareasca pe hainute ca mama nu poate sa spele toata ziua, sa NU-i intoarca mamei vorba inapoi indiferent cita dreptate are sau nu fiindca e mama si ii sint vesnic indatorata ca m-a crescut ... si exemplele pot continua.
Va zic din proprie experienta ca e frustrant sa cresti in "umbra" mamei, sa incerci mereu sa-i fii pe plac, sa fii tot timpul manipulat si ascultator si sa nu ai curajul nici la 30 si ceva de ani sa-i spui mamei parerea ta de teama sa nu se supere.
Nu pot sa spun ca am avut o copilarie nefericita, dar nici nu am multe amintiri "trasnite". Totul a fost sec, anost, nu am spart nici un geam, nu am fost niciodata la furat de cirese sau la scaldat, nu am sarit gardul, nu m-am batut cu alti copii, nu mi-am spart capul sau buza, nu am chiulit de la scoala, intr-un cuvint, nu mi-am trait din plin copilaria.
Acum, nici articolul asta nu trebuie luat ca litera de lege, dar daca cititi printre rinduri si extrageti ideea de baza, nu se poate sa nu-i simtiti adevarul.
Simona
dpintilie spune:
Simona, ma recunosc si eu partial in spusele tale, nu in ceea ce priveste relatia cu parintii, doar cu ceilalti adulti. Am fost invatata sa fiu intotdeauna plina de bun simt, bune intentii, asa cum si mama mea a fost. Si de la atata bun simt am ajuns sa fiu destul de usor de calcat in picioare. M-a invatat sa-i respect pe cei mai in varsta, indiferent de cat de "oameni" sunt ei de fapt si cata dreptate au. Acum, de cativa ani am inceput si eu sa am ceva "tupeu".In ceea ce o priveste pe mama mea nu se aplica aceleasi reguli, de mica am putut sa imi expun parerile fara frica, sa argumentez, sa am dreptul si posibilitatea de a fi "impotriva" la ceva.
Dar regulile alea ale bunului simt dus pana in panzele albe m-au nenorocit,ca urmare, acum intru in magazin si stau ca proasta pana nenorocita aia de vanzatoare se gandeste sa ma serveasca, ca de, e mai in varsta ca mine, sun la compania de cablu si internet dupa 2 ore de asteptare a semnalului si in loc de scuze gasesc un individ care se rasteste la mine si-mi expune problema in scarba, iar eu politicoasa si cu bun simt ii multumesc frumos la sfarsitul conversatiei...Pai e normal asa ceva???? O sa incerc sa-mi educ copilul astfel incat sa stie care ii sunt drepturile in viata si sa nu-i fie frica sa le ceara, sa stie care ii sunt obligatiile in viata si sa le respecte.
Articolul intr-adevar nu trebuie luat ad litteram, dar asa, printre randuri, exista mult adevar acolo. Multi copii din generatia mea au acum de suferit din cauza eternului "sa fii cuminte si sa nu superi pe nimeni". Uite, nu supar pe nimeni, doar pe mine...
,Dana si Andrei(12 dec 2003)
http://community.webshots.com/user/dpintilie
oz spune:
quote:
Originally posted by SimonaR
Din pacate ma recunosc in copilul educat sa NU fie obraznic cu oamenii mari doar pentru ca sint oameni mari, sa NU injure pentru ca nu e frumos si ar zice lumea despre mama ca m-a crescut prost, sa NU chiuleasca, sa NU faca prostii, sa NU se murdareasca pe hainute ca mama nu poate sa spele toata ziua, sa NU-i intoarca mamei vorba inapoi indiferent cita dreptate are sau nu fiindca e mama si ii sint vesnic indatorata ca m-a crescut ... si exemplele pot continua.
si eu am fost educata sa nu fiu obraznica, sa nu injur, sa nu chiulesc, etc. Nu mi-a fost lezata personalitatea pentru ca la mine in familie problema s-a pus altfel, nu esti obraznica, nu injuri, etc din respect fata de persoana ta. Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie care nu a dat 2 bani pe parerea vecinilor sau pe 'gura lumii'. Am fost intotdeauna incurajata sa-mi spun parerea si am simtit ca parintii mei o luau in considerare, ceea ce mi-au cerut in schimb a fost sa ma exprim civilizat si sa argumentez politicos.
quote:
Va zic din proprie experienta ca e frustrant sa cresti in "umbra" mamei, sa incerci mereu sa-i fii pe plac, sa fii tot timpul manipulat si ascultator si sa nu ai curajul nici la 30 si ceva de ani sa-i spui mamei parerea ta de teama sa nu se supere.
nu stiu daca asta este ceva atat de obisnuit, cred ca se intampla rar.
Eu imi incurajez copiii sa imi spuna tot ce au pe suflet, le-am explicat ca, chiar daca ma supar pe moment, dupa ce imi trece voi face toate eforturile sa ajut la remedierea situatiei si sa-i scot din belea. Ei sunt copiii mei si ORICE prostie fac am sa fiu alaturi de ei si am sa-i ajut, chiar daca nu am sa fiu intotdeauna deacord cu ceea ce vor face.
buli spune:
eu sint de acord cu ideile exprimate in acest articol.
de fapt esenta e in ultimele fraze. nu e vorba sa fii rau, ci sa fii tu insuti. si asta e intr-adevar mare lucru.
iar noi, ca parinti, daca vom putea sa ii crestem pe copii astfel incit sa nu le fie teama sa aiba propria opinie vom face un lucru mare.
ii vom lasa sa-si dezvolte creativitatea si sa se orienteze spre ceea ce le place cu adevarat. si astfel vor fi mai fericiti si noi pe linga ei.
Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)
http://community.webshots.com/user/ancutza124
lauraomar spune:
Articolul este extraordinar.Eu mama a trei baietzii ,13,11 si 5 ani nu pot manevra aceste fiintze numai de ochii lumii .Copil RAU nu exista ,decit plin de viatza,dar de unde are acel copil viatza, nu de la noi ?Nu vad necesara baricadarea in fiecare situatzie ,ci din contra hai cu copilul la o lalta sa deschidem orice bariera a vietzii ,dar la timpul potrivit.Ei se dezvolta prin miscare ,nu prin desen (dar ai grija sa nu colorezi masa ,sa nu versi apa pe covor...),tv ,pc ,game si multe asemenea ocupatzii de copii cumintzi.Un copil plin de viatza nu inseama ca este mai putzin istetz.Bunele maniere se invatza automat ,de la cei mai mari ,dar subtil ,la fel ca si respectul.
Poate nu fiecare gindeste ca mine ,sorry ,dar nu pot fi altfel ,si eu sunt severa cite o data ,dar (sper) atunci cind trebuie.Traind intr-o tzara unde potzi ajunge cu usutintza (daca nu esti informat ) la tot felul de stuperfiante ,frica mea cu trei flacaii ,este mare ,de aceea vreau sa fiu cit mai clara cu ei ,nu pot interzice anumite lucruri ,fara a-le explica de ce.
oana_noemi spune:
simonar si dpintilie ati exprimat exact ceea ce am vrut sa spun si eu, dar mai geru cu cuvintele!
toata viata mea am incercat sa ii multumesc pe ai mei parinti, niciodata nu am fost suficient de buna pentru ei. la fel in ceea ce priveste parerea celorlalti, pun prea mare pret pe ce zice unul si altul, uitandu-ma de multe ori pe mine insami si ceea ce imi place mie si ce am eu chef sa fac si sa zic, tot timpul sa nu supar, sa ma port frumos, sa nu deranjez, sa fie bine, etc.
acum incerc sa ma dezbar de chestiile astea, e greu, dar merita efortul!
am sa incerc pe fiul meu sa il cresc ca pe un om responsabil, dar care sa isi spuna parerea raspicat chiar daca unuia si altuia nu ii convine si poate nici mie, dar vor fi argumentele lui si i le voi respecta!
Oana si bb Erik
http://community.webshots.com/user/oana_noemi
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
Anina_n spune:
Este un articol foarte interesant !
Cum spune si Anca(buli), esenta e in ultimele fraze.
"Stati linistiti, nu trebuie sa omoriti pe nimeni si nici sa va transformati in niste duri, devenind nesimtiti si insensibili, trebuie doar sa fiti voi insiva, sa va redescoperiti, acceptindu-va atit partile bune, cit si pe cele rele."
Nina & 
Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
furni spune:
Am fost placut surprinsa de subiect si profit de el pt. a va reda o situatie traita joi seara la o petrecere. Am vrut vineri dim. sa deschid un subiect pe aceasta tema da' mi-a fost rusine (nu stiu de ce, cred ca eram prea bulversata).
Deci, sa va povestesc:
joi, fi-miu(6 1/2ani) a fost invitat la aniversarea unui prieten de-al lui. Acolo, o gramada de copii cu varste intre 2 -13 ani. Printre ei mai multi cunoscuti (si alti prieteni de-ai lui fi-miu din parc). Au inceput sa se faca gasti. Fi-miu prieten bun de prostii cu acest baietel (pe care il cheama Alex, tot 6 1/2 ani). Ma uitam la ei prostita: Alex (care este cu un cap mai mic ca fi-miu si cu 5 kg mai putin), pe varfuri, la urechea lui fi-miu:"du-te si trage-i un pumn alauia, hai dai ca e mai mic ca tine si ha, ha are si ochelari, da-i in ochelari... si uite, lui ala da-i in fund ca e cu spatele... ha, ha..." Ce credeti ca facea prostu' de fi-miu?!?
Se ducea si ii batea pe cei indicati de domnu' Alex!!!! [bang. Urmau plansete, mamele care sareau, eu care-mi ceream scuze si crapam de rusine, fi-miu care era pedepsit si Alex care radea cu gura pana la urechi. Ma uitam cum baga fitile (LA 6 ANI) si nu-mi venea sa cred! Imi venea sa ii calc in picioare, si pe fi-miu ca-i prost si pe Alex ca are un caracter infect. Ma gandesc cu groaza ce soi de om va fi ala! Da', tot cu groaza ma gandesc cum se va descurca fi-miu in viata?!? Taica-su era sa moara de inima rea! Ce-i facem, ce-i spun lui fi-miu acum? Cum sa fac? Imi vine sa musc de oftica si efectiv nu stiu cum sa-l canalizez! Sa-i spun: fi rau mama si fitilist sa-ti mearga bine in viata?
infofun spune:
Da este interesant! dar ce te faci cand copilul vine de la joaca
si-ti spune "dute-n....matii" doar pt. simplul fapt ca 1- nu stie ce inseamna si 2-ca asa a auzit afara la copii mai mari!Atunci nu trebuie sa-i spui NU mai repeta acest cuvant ca e rusinos si este o prostie?! De multe ori am auzit pe strada copii mici vorbind astfel chiar de fata cu parintii si nu mi s-a parut deloc o buna crestere. Da ii dam voie sa se exprime insa folosind cuvinte frumoase si nu prostii. Ei nu au de unde sa stie ce e frumos si ce nu, cum trebuie sa se exprime si cum nu. De aceea consider ca aceasta chestiune "sa-l lasam pe copil sa se exprime liber" este oarecum limitata.
Imi amintesc cand eram mica, m-a suparat mama ca nu mi-a dat voie afara la joaca, cand era fff frig si eu eram racita si de nervi i-am spus ca este proasta. Oare nu a facut bine (deoarece eram destul de maricica si stiam ce inseamna) ca mi-a zis sa NU mai spun niciodata asa ceva, nimanui dar mai ales ei si mi-a dat o palmuta la fund?! Eu zic ca Da, caci mai apoi nu am mai repetat niciodat si mi-a prins fff bine toate invatamintele mamei, care de altfel intotdeauna ma intreba si era interesata de ceea ce gandesc, insa nu-i place sa auda cuvinte urate si jignitoare, cuvinte care de altfel sunt folosite de copii si lasati de parinti.
Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!