Sunteti mai fericiti in Romania sau in noua tara
Raspunsuri - Pagina 5
Rayuela spune:
Ma bucur ca exista moderatori care au o perspectiva obiectiva si mai tempereaza spiritele.Lia 
Ira,din pacate nu este prima oara cind te "iei" de oameni care au alte opinii,aiurea in tramvai.Si eu ma numar printre cele care au sustinut un punct de vedere diferit,si m-ai acuzat ca sint "rasista",etc.
Eu iti doresc din inima sa reusesti,sa-ti mearga bine,sa-ti indeplinesti toate dorintele,in noua ta tara de adoptie.Iti promit ca nu este nici urma de ironie si o spun din suflet.
P.S.-nu vreau sa ma cert cu nimeni..io mi-s pacifista de fel.Love you!
Elena
si pisicutza Amelie
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/rayuela12000/my_photos
Ira spune:
quote:
Originally posted by Rayuela
Ma bucur ca exista moderatori care au o perspectiva obiectiva si mai tempereaza spiritele.Lia
Ira,din pacate nu este prima oara cind te "iei" de oameni care au alte opinii,aiurea in tramvai.Si eu ma numar printre cele care au sustinut un punct de vedere diferit,si m-ai acuzat ca sint "rasista",etc.
Eu iti doresc din inima sa reusesti,sa-ti mearga bine,sa-ti indeplinesti toate dorintele,in noua ta tara de adoptie.Iti promit ca nu este nici urma de ironie si o spun din suflet
P.S.-nu vreau sa ma cert cu nimeni..io mi-s pacifista de fel.Love you!
Elena
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/rayuela12000/my_photos
Si eu la fel, scuze daca am fost mai impulsiva, va doresc tot binele din lume, oriunde va veti afla !
cu drag, Irina
rodika spune:
Idora ,te pup ;ne ai pe noi prietene ,totul va fi bine daca tu gandesti pozitiv ,altminteri...unde vei ajunge?
Eu aici am nascut un baietel ,sunt cu sotul meu dar tot nu sunt multumita ,lipseste ceva ;iar cand mergem acasa ,ma simt musafir ,abia astept sa ma intorc aici ...nu stiu ...oare voi fi mereu asa?
tlaura spune:
Multe din subiectele de la "calatorii;e sufletului". au aceasi tema: fericirea, adaptarea, si implinirea in alta tara. Iar din cate am citit eu, parerile sunt impartite, dar procentual, sunt mai multi cei nefericiti si neadaptati in alte tari.
Eu fac parte din aceasta categorie. Suntem in state de un an de zile, si slava Domnului, mai avem o saptamana si ne vom intoarce acasa; dar cat de nefericita am fost anul acesta, nu va pot spune. Cum scria si Idora, aici o ducem mai bine din punct de vedere financiar, e mai curat, e mai civilizat, ma simt mult mai in siguranta decat in tara, si totusi...am stat sa ma intreb de multe ori ce imi lipseste si de ce sunt asa depresiva? Iar raspunsul ar fi prietenii, si viata sociala din tara. Din acest punct de vedere, aici e cu totul altfel; desi avem multe cunostinte si chiar prieteni noi pe aici...totusi nu e ca acolo, unde fiecare straduta, sau parc sau bloc, fiecare lucru, iti aduce aminte de ceva. Cred ca asta ne lipseste cel mai mult, nopua, celor plecati de acasa; legaturile sentimentale cu tot ceea ce ne inconjoara, legatura cu trecutul, dar si prezentul.
Ar fi multe de spus, dar cred ca cei care simt ca mine, stiu despre ce vorbesc; eu una nu m-as putea adapta in alta tara.
Fericiti cei care pot, e cumplit de neplacuta senzatia asta de neadaptare.
Pupici, numai bine si... adaptare usoara si repede!
Laura, mama lui Andrei
http://community.webshots.com/user/tcatlaura
http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite
conchita spune:
quote:
Originally posted by tlaura
Iar din cate am citit eu, parerile sunt impartite, dar procentual, sunt mai multi cei nefericiti si neadaptati in alte tari.
sondaj pe DC:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16359
unde doar 7% spun cu hotarare "da, m-as intoarce", plus 12% cu "da, daca as castiga la fel", plus 19% cu "da, dar nu acum". asta face un total de 38%, care nu reprezinta, statistic, majoritatea (aceea e 51%). am considerat ca intrebarea sondajului este ilustrativa pentru problema dezbatuta aici, adica cine nu se adapteaza e normal sa isi doreasca reintoarcerea acasa.
----------
Idora, te inteleg, n-am fost in Suedia, ci in Danemarca. in afara de norii superbi, obiectivele turistice si civilizatia strazii, restul m-a deprimat cumplit, n-as putea trai acolo, nu se potriveste temperamentului meu.
Authority Zero
tlaura spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by tlaura
Iar din cate am citit eu, parerile sunt impartite, dar procentual, sunt mai multi cei nefericiti si neadaptati in alte tari.
sondaj pe DC:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16359
unde doar 7% spun cu hotarare "da, m-as intoarce", plus 12% cu "da, daca as castiga la fel", plus 19% cu "da, dar nu acum". asta face un total de 38%, care nu reprezinta, statistic, majoritatea (aceea e 51%). am considerat ca intrebarea sondajului este ilustrativa pentru problema dezbatuta aici, adica cine nu se adapteaza e normal sa isi doreasca reintoarcerea acasa.
----------
Authority Zero
Of Conchita, stiu ca tu bantui pe forum toata ziua, dar nu ma asteptam sa ma citezi asa repede...!
De fapt nu ma asteptam deloc, ceea ce am scris era mai mult un fel de raspuns al meu pentru mine, dar ma rog, daca tot ai facut tu asa repede un calcul.
Probabil ca stai bine la matematici si statistici, dar cu intelesul celor scrise de altii... asta lasa de dorit.
Eu nu m-am referit nici o secunda la cei ce vor sau nu sa se intoarca in tara, era vorba doar de sentimente, cat de bine le este si se simt in tara de adoptie. Pentru ca multi nu se impaca cu aceasta, dar nici in tara nu vor, sau nu se pot intoarce din diferite motive. Iar motivele sunt treaba fiecaruia.
Sper sa nu ma intelegi gresit si de data asta.
Pupici!
Laura, mama lui Andrei
http://community.webshots.com/user/tcatlaura
http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite
conchita spune:
quote:
Originally posted by tlaura
Of Conchita, stiu ca tu bantui pe forum toata ziua, dar nu ma asteptam sa ma citezi asa repede...!
De fapt nu ma asteptam deloc, ceea ce am scris era mai mult un fel de raspuns al meu pentru mine, dar ma rog, daca tot ai facut tu asa repede un calcul.
Probabil ca stai bine la matematici si statistici, dar cu intelesul celor scrise de altii... asta lasa de dorit.
Eu nu m-am referit nici o secunda la cei ce vor sau nu sa se intoarca in tara, era vorba doar de sentimente, cat de bine le este si se simt in tara de adoptie. Pentru ca multi nu se impaca cu aceasta, dar nici in tara nu vor, sau nu se pot intoarce din diferite motive. Iar motivele sunt treaba fiecaruia.
Sper sa nu ma intelegi gresit si de data asta.
Pupici!
Laura, ia un moment de pauza, respira adanc, antipatiile personale iti intuneca judecata. topicul nu este despre cat bantui eu pe forum (intamplator bantui si tu in acelasi timp cu mine) si ce capacitate de intelegere am eu. ai facut o asertiune, ti-am dat un link pe care il poti consulta ca sa iti limpezesti mintea cand mai faci afirmatii care privesc majoritatea (in care ma includ, conform statisticilor, deci am dreptul sa reactionez cand spui ceva neadevarat despre mine, implicit). a mai afirmat cineva aici ca sunt muuuult mai multi nefericiti in diaspora care nu vor sa admita asta, eu zic ca va imbatati cu apa rece. te intorci acasa, foarte bine, treaba ta personala. dar nu mai vorbi aiurea despre capra vecinului, aia e bine sanatoasa, sa stii. ti-am dovedit-o deja.
Authority Zero
lucamatei spune:
Mie mi-e frica sa mai deschid gura ...ca la subiectul asta, se pare ca"ne imbatam multi cu apa rece".
De cind am venit in SUA nu am avut decit de suferit, baietelul decedat pe motiv de malpraxis, sotul pierdut 2 slujbe, nu a avut 1 an de zile serviciu, eu cu scoala cheltuit 50 de mii de dolari, el cu MBA tot atit...ma uit in urma si vad un sir de lacrimi.
Total nu la subiect, mama a plecat de aici joi, a ajuns vineri acasa si simbata a facut infarct, abia azi se simte mai bine si Slava Bunului Dumnezeu a supravietuit. Pe mama am adus-o cu green card ca nu i-au data viza turistica, le era frica americanilor ca ramine in tara tuturor posibilitatilor
...
Am luat-o cu green card, a venit, a vazut cum ne chinuim,mi-a zis:MAMA, o viata ai, nu te mai chinui pentru niste dolari plini de lacrimi...a fugit mincind nori, femeie culta, citita, plimbata...aici nu avea asigurare, daca facea infarctul aici, declaram faliment la jumate de milion de dolari cit ar fi fost ingrijirea ei.
Fericire...ma faceti sa rid, multumire cit de cit materiala( dar putina), oameni aparent politicosi care nu stiu cum sa inchida usa mai repede, zgirciti, obeji, cu arterele pline de hamburger...mama
s-a ingrasat de la mincarea de aici, diabetica si fara activitate, fumatoare, ca ce naiba sa faci toata ziua, stresata prin avioane...si fara acces la minunatul sistem medical.
Niciodata nu voi crede pe cineva care a plecat dupa 30 de ani, desi eu am plecat la 21, ca se simte acasa..a, ca banii acopera sentimentul de dor, asta da, adevarat...
Viata mea in Europa, cu mersul pe jos si mincare ca lumea, cu trenuri ieftine si vacante multe nu se compara cu ce am aici...aici ma tirasc ca o rima, ma gindesc sa ma ajute Domnul sa scap sa ma bucur de ceva zile de lumina...in alta parte.
Si chiar asa deprimata cum sunt, tot ii multumesc lui Dumnezeu, macar ca exist si pot avea grija de copilasii mei cit de cit, caci mai mult de ce am aici nu le pot oferi..
Prieteni, nu am reusit sa ne facem cine stie ce!Goana dupa aur e prea mare ca sa mai ramina timp de asa ceva...
Sotul meu american spune acelasi lucru, i se face greata cum ii vede ca isi astearna steagurile la usa...si ei habar nu au pe ce lume traiesc si cum arata viata frumoasa cu adevarat..Fericiti cei saraci cu duhul!
oana olson
oz spune:
Noi suntem un caz fericit, suntem foarte multumiti si nici nu ne trece prin cap sa ne intoarcem. Viata noastra s-a imbunatatit foarte mult, nu numai financiar. De cand sunt aici sunt mult mai calma, zambesc si am castigat o liniste interioara pe care nu am cunoscut-o in Ro. Asta nu inseamna ca imi place 100% ce este aici dar cu siguranta imi place mult mai mult decat Ro, de fapt este incomparabil. Noi am fost niste neadaptati la viata din Romania si nu avem ce regreta. Emigrarea a fost pentru noi solutia la cam toate problemele pe care le aveam si suntem foarte multumiti ca am luat aceasta decizie.
lorelei_19 spune:
Si mie mi-a fost greu la inceput, dar la un anumit moment mi-am spus: ajunge, ai nevoie de societate, de prieteni. Si am cautat peste tot, internet, forum, biserica, pe unde m-a dus capul si gandul. Si am gasit o multzime de prieteni. Nu spun ca prietenii din ro i-am uitat, ba imi sunt tare dragi si dac-as putea i-as aduce pe toti aici, dar eu sunt prietenoasa de felul meu si nu am probleme foarte mari in a-mi gasi prieteni noi. Cred ca iarasi m-a ajutat foarte mult atunci cand mi-am spus: ajunge, tu traiesti aici, incearca sa-ti faci viata frumoasa. Ce-ti lipseste aici? am facut o lista, pe care lista era lipsa unei vieti sociale active, cititul, unele mancaruri romanesti, si faptul ca aveam un sentiment de inferioritate- deh, vin din romania. Le-am luat pe toate la rand si am incercat sa le rezolv. Si am reushit, in mare parte. Repet, asta era in primele luni cand am venit aici. Insa mi-era clar ca nu ma mai intorc si atunci mi-am spus ca trebuie sa-mi fac viata frumoasa. Cred ca- asha cum au mai spus si alte fete, conteaza foarte mult firea fiecaruia. Eu mi-s o fire practica si caut solutzii in orice problema.
Va urez multa fericire si pace sufleteasca.
Ana
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm