Aveti fobii?
Raspunsuri - Pagina 4
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by gandacelu
fobia la prostie se pune??!!
nu, pentru ca dupa teoria probabilitatii, intotdeauna va exista cineva mai destept, pe anumite segmente de timp :))
auzi, conchi, eu la prostie am fobie, nu la prosti!
e o mare diferenta!
sa ma vezi cand ma apuca alergia la mine insami cum fac!!!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by Adela99
N-am avut fobii pana n-am nascut... si dintr-o data fobie de inaltime, fobie de masina si o neliniste exagerata in privinta copilului. Leacul recomandat a fost : "fa-l si pe al doilea sa vezi ca-ti trece" cu subintelesul " cu doi copii nu mai timp de fobii". Altii au spus ca se atenueaza cu timpul, dar n-au metionat cat timp. Au trecut in curand 14 ani...si eu m-am invatat sa traiesc cu fobiile mele. Am mentionat nelinistea, nu pentru ca ar fi o fobie, dar eu o asociez totusi cu fobiile mele ...
eu dupa ce am nascut am avut exact sindromul drobului de sare din creanga: aveam impresia ca-i va cadea ceva in cap la copil!
culmea e ca deasupra cosuletului de nou-nascut erau niste bibliorafturi, care la vreo saptamana dupa ce am nascut au cazut cu zgomot mare! copilul nu era in patut, dar... ma-ntelegi??!! atat mi-a trebuit! alea nu cazusera niciodata si au cazut tocmai atunci!
visam noaptea ca se sufoca, am avut cosmaruri ingrozitoare ca-mi moare copilul in fiecare noapte aproape, pana la 6 luni...
singurele cosmare din viata mea!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by lucamatei
cum ma duc la un etaj mai mare cum imi vine sa ma arunc...
asa se manifesta si la mine, incep sa ma aplec putin cate putin, de parca ma cheama adancurile... ca in le grand bleu al lui besson... parca sunt hipnotizata!
stie cineva mai multe despre chestia asta?
nu cred ca o am din copilarie, cred ca ceva intelectual m-a contaminat (fobia de gandaci a venit de la un
de poveste SF cu pamantul invadat de paianjeni imensi brrrrrrrr de atunci, de pe la 13 ani, am inceput sa aud efectiv cum merg gandacii de bucatarie noaptea pe perete, si nu e imaginatia mea, intotdeauna i-am gasit acolo unde i-am auzit! sunt buna de serviciile secrete!
)http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by romaria
Buna fetelor...sunt noua pe aici..va salut pe toate..
Am din pacate claustrofobie...si chiar nu stiu cum sa scap de asta..
Pupici, Romaria
si eu am rau de inaltime dar in avion mi-a placut la nebunie! nu te teme, e cu totul altceva!!!
welcome to canada!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
ponicid spune:
Ma ingrozesc reptilele si mortii. Si la anul ma mut langa cimitir. Asta da 
! Probabil ca de fobia cu mortii o sa ma vindec de nevoie dar de cea cu reptilele nu prea cred.
Daniela, mamica de Ana-Maria
romaria spune:
Multumesc gandacelu
Sper din suflet sa reusesc sa inving aceasta teama de inaltime.
Poate chiar o sa-mi placa acolo sus...
Va pup, Romaria
ruxi spune:
Si eu am fata de paianjeni, gandaci si viermi. Mi se increteste pielea pe mine de scarba
si frica. Cat despre fobiile mele fata de Clara, nici nu vreau sa mai vorbesc, cred ca nu-s normala. La cel mai mic semn imi imaginez cele mai terifiante scenarii si tremura sufletul in mine. Multe luni, ma duceam tot timpul la ea cand dormea, sa ma conving ca respira?!?!?! Pe soacra-mea, care sta in cursul zilei cu ea, o sun de 6-7 ori pe zi sa vad ce face, cum se simte. Cred ca am innebunit-o saraca!
Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
Yasmin spune:
arahnofobie- rea de tot si din ce am cercetat eu avem aici si vaduve negre si tarantule. din fericire inca nu am avut placerea... dar in schimb sunt niste paienjenei care sar ca puricii, ingrozitor, acum e pe fereastra, acum e pe nasul tau. brrr. unde mai pui ca la casa de vacanta (la marea Egee) avem niste 'tarantule' imense in gradina, care se holbeaza cu niste ochi flamanzi, se uita exact in ochii mei si paralizez de frica. aproape ca am hotarat sa nu mai dau pe acolo in veci, oricat ar fi de frumos!
iar cu necrofobia, m-a terorizat de cand eram mica, am trebut prin niste momente grele din cauza asta, cosmaruri in fiecare noapte. de cand m-am casatorit locuiesc langa cimitir si am patit exact ca incuiatul cu sarpele. am facut un soc si apoi am realizat ca nu mi se intampla nimic. mai ales cand am vrut sa merg la psiholog si mi-a comunicat tariful (neacoperit de asigurare). am hotarat sa ma tratez singura si sa stii ca am reusit destul de bine. n-am mai avut deloc cosmaruri, noaptea cand ma trezeste bebe, pot sa merg in camera ei fara sa aprind toate luminile existente. nu pot spune ca pot merge intr-un cimitir noaptea dar sunt ok sa traiesc langa el.
http://community.webshots.com/user/yasmintarakci
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro/
elara spune:
Si eu am spaima de gandaci (mai ales de cei de bucatarie) si paianjeni. In acesta ordine. Si de ganganiile mari si bazaitoare. Insa nu e foarte grava fobia asta a mea fiindca ii suport in documentare si reviste fara probleme.
Imi amintesc ce am patit cand m-am dus cu o prietena buna a mea, pe cand aveam vreo 13 ani, la librarie sa luam gandaci rosii de bucatarie, asa aratau,...... de plastic - nu va speriati! (de aia pt. momeala la pescuit) sa speriem colegii la scoala. Am cumparat cativa, nu mai stiu exact cate 3-4 de fiecare si .... ii tot scapam pe jos, ca pareau asa reali incat ne lua frica si nu-i suportam in palma. Si cum am iesit din librarie ne-am oprit si i-am asezat pe marginea de piatra de langa vitrina ca sa-i privim si sa ne obisnuim cu ei si incet incet, ne-a trecut spaima.
Si mai am si eu o teama: de morti. Nu in orice conditii, doar sa nu fiu singura cu ei (orice cadavru, chiar daca nu l-am cunoscut pe raposat; dar ma gandesc ca daca Doamne, fereste! imi va muri cineva foarte apropiat, lucru de care m-a ferit Bunul Dumnezeu pana acum, nu voi mai pati asa) sau sa-mi amintesc noaptea de ei (daca i-am cunoscut).
Si...imi e si mie frica de cimitire noaptea. Rau! 
Ziua..... nu am nici o treaba!
(daca nu e pustiu in jurul meu), dar noaptea.....
Intamplare:
Ma intorceam, anul trecut, cu iubitelul meu de la mare si se facuse tarziu cand a ajuns trenul in Buc. Am luat noi cred ca "ultimul tramvai la ceas tarziu in noapte" care nu ne lasa chiar acasa (la el mergeam) ci la cateva statii de autobuz distanta. Si o luam noi voiniceste si vitejeste la drum bine-dispusi dupa vacanta, incantati ca aveam o noapte la dispozitie singurei (ca la mare fusesem cu parintii lui in camera si ei mai ramasesera cateva zile, dar eu trebuia sa revin la servici) si eu ma apuc sa-i povestesc nush ce articol citisem eu prin revista "Dracula" in tren, ca aveam eu niste opinii "interesante" si-i ceream parerea.
Ca trebuie sa va spun ca asa.....sunt foooooooooaaaaaarte curioasa de ce fac spiritele, daca exista, daca ne vorbesc, unde stau ele....si alte fenomene mai mult sau mai putin paranormale. Si nu prea cumpar eu des revista dar in tren..trebuia sa-mi omor timpul.
Si cum ii povesteam eu articolul ( care, precizeze ca se referea la viata de dupa moarte) si faceam comentarii "savante", el imi zice: "Acum vrei tu sa vorbim de spirite cand trecem pe langa cimitir?"
Am incremenit. Credeam ca glumeste. Zic: "Unde?"
El: "Putin mai in fata, cand ajungem langa zid, facem dreapta pe langa".
Am pus geanta jos si nu am mai facut un pas. Eu: "Nici gand! Ocolesc tot Bucurestiul si ajung dimineata casa si pe acolo nu trec la ora asta".
Acum credea el ca glumesc eu. Atunci i-am zis ca daca nu vrea sa ne intoarcem ( ca le insista sa mergem inainte) eu plec si fara el. Si chiar m-am departat de el lasandu-l singur cu geanta in mijlocul drumului. Asa l-am convins.
Si acum ma ruga sa ma intorc macar sa-l ajut cu geanta.
M-am intors pana la urma, cu destula spaima ca inca nu-mi trecuse.....dar dupa ce m-a convins ca facem ca mine.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
elara spune:
El, in schimb, are frica de inaltime. Acum vreo 4 ani cand tot asa, ne intorceam de la mare, cu masina de asta data, cu sor-mea si prietenul ei, am facut un ocol si pe al Slobozia. Cine a fost pe acolo stie ca este reprodus Turnul Eiffel, dar la scara mai mica.
Ne urcam noi in turn sa facem o poza 
(adica poza ni se acea de la sol). Si cand ajungem la ultimul nivel eu ii propun sa ne urcam pe marginea aceea (lata cam cat un birou obișnuit) pe dinafara turnului ca sa ne vedem si noi cat de cat ca distanta era mare. Si hop-top, eu eram deja cocoțata acolo si-mi placea tare mult acolo sus (ca eu n-am treaba cu inaltimile).
El nici nu a vrut sa auda. Si fiindca desi insista sa cobor eu ma incapatanam sa-l conving 
si nu coboram, el a plecat. A luat-o binisor pe scari in jos.
Continuarea: am facut poza singura, ca doar nu era sa ratez ocazia, el nu se vede DELOC iar eu sunt ca o gaza mica, ca o liniuta acolo pe structura turnului. Mai bine decat mine se vede sor-mea in poza, ca era "la sol" si s-a nimerit in cadru. Zici ca ei a vrut sa-i faca poza cu turnul, nu mie.
Pe el l-am impacat foarte greu in ziua aia. Si acum se supara cand ii amintesc si sustine tuturor ac am fost foarte nesabuita. Si ce imi pare mie ciudat e ca unii chiar ii dau dreptate. 
Si el nu se da niciodata in invartitorile alea mecanice, de pe la mare. Eu ma urc in TOATE. Si mereu am mir ca doar sofeaza de 9 ani! Si se angajeaza deseori in manevre destul de periculoase (zic eu) dar el e foarte sigur pe el (si ce-i drept nici nu a avut neplaceri din cauza asta) dar in chestiile alea nu pune niciodata piciorul. Si e frustrant rau uneori cand eu as vrea sa ma dau si nu am cu cine, ca singura nu prea are acelasi farmec. Pai eu la cine si cu cine tip si rad? !
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca