A mers cineva la servici dupa 43 de zile?
Raspunsuri - Pagina 2
Denisa_35 spune:
As vrea sa-mi spun si eu parerea cu privire la acest subiect!
Am si eu un baietel in varsta de 3 ani si am stat cu el acasa 1 an si jumatate. Va pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele : eu si cu puiul meu! Vazand bucatica aceea de om care este dependent de mine, m-am simtit cea mai puternica si mai "mama" femeie din lume! Am avut si noi colici, zile bune, zile rele, nopti si nopti...dar a fost minunat sa fim impreuna....Sotul meu venea seara tarziu si ne ajuta la baie iar mama mea mai venea sa ne mai faca nou cate ceva de mancare, dar de puiul meu m-am ocupat numai eu. Chestia cu alaptatul a fost o fscinatie totala...la inceput am fost mai stangaci amandoi, dar apoi incetul cu incetul am intrat in normal....cu cat sugea mai mult san, cu atat aveam si eu mai mult lapte...dar nici o secunda nu m-am gandit sa ma intorc la serviciu si sa-l las...nici macar cu mama mea. Copilul meu e parte din mine iar legatura ce se creeaza intre mama si copil in primul an de viata este cea mai puternica legatura afectiva ce poate exista.
Firesc ca fiecare dintre noi ne cunoastem problemele, dar exista momente in viata cand trebuie sa ne alegem prioritatile! Iar din punctul meu de vedere, copilul meu este prioritatea nr. 1...restul sa mai astepte. Pentru micuta fiinta, mama este universul. Puiul recunoaste mirosul mamei, ii cunoaste vocea, figura...este ceva ce nu poate fi explicat, ci doar simtit!
Draga Dulcetica, gresesti cand spui ca prezenta ta este inutila prin faptul ca bb Rares nu suge ziua! Tu esti mama lui si el are nevoie de prezenta ta, chiar si alimentat cu lapte praf fiind....are colici...alinta-l, tine-l in brate, vorbeste-i, cheam-o pe mama ta sa-ti dea o mana de ajutor, dar nu-l lasa ca sa te duci la servici...crezi ca mergand la servici problemele se vor rezolva? Eu nu cred...mai gandeste-te!
Cu drag,
Denisa si copilul Alecu
mariagi spune:
Dulcetica,
si eu am trecut prin asa ceva.m-am intors la birou dupa ce am nascut la 1 luna.baietelul meu era foarte mancaios si eu din cauza unor complicatii la sani,nu am putut sa-l alaptez decat 1 saptamana.si am trecut pe lapte praf.doua cutii pe saptamana.colici am avut eu.in schimb nu dormea decat cateva ore,numarate pe degete zi-noapte.si eram mai mult moarte decat vie.asa ca am decis cu toate impotrivirile rudelor sa ma intorc la birou.si sa stii ca a fost foarte bine si pentru mine si pentru el.eu eram odihnita,aveam alta stare de spirit.si mult mai multa rabdare cu el decat daca as fi stat acasa.a inceput sa doarma si el normal pe la 6 luni.
tu faci cum crezi ca este mai bine pentru tine si puiul tau.
va doresc numai bine,
Maria
aalexia spune:
Si eu am inceput serviciul cand bb avea 4 luni.Voi regreta toata viata ca nu am stat acasa cel putin un an .Eram langa el atunci cand a inceput sa faca primii pasi dar stresul serviciului si oboseala acumulata nu mi-au permis sa ma bucur din tot sufletul de progresele lui, de minunatul lui zambet. Raman la ideea ca ar fi evoluat altfel daca-i acordam mai mult din timpul meu.Mai ramane un aspect.Eu una veneam de la servici cu o mare incarcatura negativa pe care bb-ul o simtea imediat.Imi doream sa stau cu el iar el fugea de mine.Nu as putea spune ca mi-a picat bine asta.Am platit cu varf si indesat.
Cu drag!
ruxi spune:
quote:
Originally posted by Denisa_35
As vrea sa-mi spun si eu parerea cu privire la acest subiect!
Am si eu un baietel in varsta de 3 ani si am stat cu el acasa 1 an si jumatate. Va pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele : eu si cu puiul meu! Vazand bucatica aceea de om care este dependent de mine, m-am simtit cea mai puternica si mai "mama" femeie din lume! Am avut si noi colici, zile bune, zile rele, nopti si nopti...dar a fost minunat sa fim impreuna....Sotul meu venea seara tarziu si ne ajuta la baie iar mama mea mai venea sa ne mai faca nou cate ceva de mancare, dar de puiul meu m-am ocupat numai eu. Chestia cu alaptatul a fost o fscinatie totala...la inceput am fost mai stangaci amandoi, dar apoi incetul cu incetul am intrat in normal....cu cat sugea mai mult san, cu atat aveam si eu mai mult lapte...dar nici o secunda nu m-am gandit sa ma intorc la serviciu si sa-l las...nici macar cu mama mea. Copilul meu e parte din mine iar legatura ce se creeaza intre mama si copil in primul an de viata este cea mai puternica legatura afectiva ce poate exista.
Firesc ca fiecare dintre noi ne cunoastem problemele, dar exista momente in viata cand trebuie sa ne alegem prioritatile! Iar din punctul meu de vedere, copilul meu este prioritatea nr. 1...restul sa mai astepte. Pentru micuta fiinta, mama este universul. Puiul recunoaste mirosul mamei, ii cunoaste vocea, figura...este ceva ce nu poate fi explicat, ci doar simtit!
Draga Dulcetica, gresesti cand spui ca prezenta ta este inutila prin faptul ca bb Rares nu suge ziua! Tu esti mama lui si el are nevoie de prezenta ta, chiar si alimentat cu lapte praf fiind....are colici...alinta-l, tine-l in brate, vorbeste-i, cheam-o pe mama ta sa-ti dea o mana de ajutor, dar nu-l lasa ca sa te duci la servici...crezi ca mergand la servici problemele se vor rezolva? Eu nu cred...mai gandeste-te!
Cu drag,
Denisa si copilul Alecu
Total de acord, e cea mai minunata perioada si pentru bebe este foarte importanta. Daca ar fi fost dupa mine si as fi avut ocazia, as fi stat macar inca cateva luni (m-am intors dupa 11 luni la serviciu ). Un deliciu, numai eu cu minunea mea !!!

Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
Anny spune:
Eu am stat 5 luni jumate acasa. Recunosc ca mi-ar fi placut sa stau mai mult, dar s-a ivit o ocazie de job mai bun si m-am gandit sa nu o pierd (tot ca sa ne fie noua mai bine). Am preferat sa muncesc si eu (nu numai sotul) ca sa ne fie mai bine si sa ii putem oferi copilului tot ceea ce are nevoie. Pana la urma este si asta un aspect deosebit de important, nu?
Recunosc ca in fiecare zi abia astept sa ajung acasa, sa-l vad pe pitic si mai ales sa ma bucur de toate "nazdravaniile" pe care le face.
Este obositor ritmul asta servici-copil, dar pana la urma cred ca merita. Depinde si de caracterul si temperamentul fiecareia.
