A mers cineva la servici dupa 43 de zile?
Am intentia sa merg la birou dupa perioada legala de 42 de zile.Fac asta, deoarece BB Rares nu suge ziua ,fiind foarte "nervos" si oricum am foarte putin lapte si ii dau completare lapte praf.Prezenta mea ,din acest punt de vedere, nu e deosebit de utila.Uzura pentru mine e maxima si ar fi o relaxare sa plec de acasa.Am un copil hipertonic si nervii intinsi la maxim.Bineinteles, nu e necesar sa merg la servici si as putea sta acasa in continuare. Eu oricum am o rabdare infinita cu el!Intentionez sa-l las cu mama mea.Daca a mai experimentat cineva, in situatie similara as dori sa stiu daca a functionat?Nu cumva merg la birou vreo doua zile si revin pe baricade?BB Rares ziua doarme nesemnificativ,2 ore maxim,in schimb gurita nu-i mai tace!Are colici...
Daca vreti sa ma certati, o sa iau in calcul sfaturile voastre!Sint o mamica de 36 de ani la primul bebelus!
Multumesc mult!
Raspunsuri
l_carmen2003 spune:
Buna,
Si eu am 36 de ani si Alex e tot primul meu copil.
Pt mine a fost infernala perioada din martie-august 2003 cat a fost necesar sa stau in pat...Nu doar ca imi lipsea actiunea, dar pierdeam bani - e firma mea! Hotarasem sa ma intorc imediat la scarbici mort-copt! Dar n-a mers.
Am nascut pe 15 aug 2003 si pe 8 sept, am ajuns prima zi la birou, cu gandul sa raman. Am ramas 2 ore, m-am enervat foarte si o saptamana am ramas acasa. Ei bine,la a doua vizita am stat 5 ore, a doua zi 2 iar a 3-a zi a fost ultima din luna sept, pt ca copilul meu s-a imbolnavit - menajera era bolnava si primul lucru pe care l-a facut cand a venit la mine a fost sa se duca sa vada copilul. A fost si ultimul, bineinteles.
Dupa 4 zile de spitalizare am hotarat ca luna nov va fi mai potrivita pt reintoarcere. Am adus-o pe mama la mine dar puiutul meu voia sa stea numai cu mine.
Am mai amanat o data, pt ian reintoarcerea la scarbiciu, cand am realizat ca totusi prezenta mea e necesara copilului - credeam ca ii ies dintisorii, dar alarma a fost falsa .
Ei bine, acum e aprilie, si inca stau acasa. Alex e grozav, e foarte energic si umbla peste tot - de cateva zile merge in 4 labe - e vesel dar, e un copil sensibil si, imi dau seama ca, pe langa mama care, sta tot timpul cu el, are nevoie si de mine.
Plec zilnic cate 2-3 ore dimineata si verific ce pot - 3 ore e insuficient, dar asta e, altfel inchid firma - si stau non stop pe internet. De acasa. Acum de ex il tin pe Alex in brate, scriu, canta muzica iar el doarme.
Are nevoie de mama, si apoi, in fond cu ce a gresit copilul meu sa il dezavantajez fata de altii, si sa nu ma aiba macar 1 an acasa. Da, pierd bani. Asa e, dar copilul e mai important.
Daca ai 36 de ani presupun ca ti-ai dorit acest copil, nu? Da-i tot ce are nevoie, si daca nu cumva lipsa banilor te obliga, stai cat mai mult cu el. Merita. Copiii ai caror mame au fost alaturi de ei si s-au ocupat de ei sunt mai puternici, mai echilibrati, mai armoniosi.
Si inca ceva. Si eu i-am dat lapt praf completare din prima saptamana, dar Alex a supt la san pana la 5 luni si jumatate. Ia-ti o pompita buna de san si stoarce-i cat poti. Va veni si laptele, ai sa vezi. Si odata cu el si satisfactia de a-l hrani tu. Ai sa constati ca noaptea mai ales va vrea sa suga la san. Nu-l refuza.
Tu esti cea de care are nevoie copilul tau. Dormi cat reusesti de mult - Alex dormea f putin si mai ales noaptea era crunt, caci pana la 6 luni s-a trezit si de 10 ori pe noapte, nu glumesc. Eu aveam o conventie cu mama si dupa amiaza dormeam 2 ore apoi o schimbam pe ea. - vine caldura, du-l afara la aer, te relaxezi si tu si ii prinde bine si lui Rares si daca poti bucura-te de copilul tau. Si sigur poti. Cat te mai lasa, ca acusi creste si ai sa vrei sa-l mai tii in brate dar n-o sa mai stea.
Cu bine, curaj si rabdare,
Carmen
alssa spune:
Hello,
cred ca nu exista mamica care sa nu fi trecut printr-o perioada similara, mai mult sau mai putin, indiferent de virsta.
Copilul l-am facut eu si-l cresc eu. Copilul nu merita sa-l lasi balta de la inceput si sa il treci pe locul doi pentru absolut nimic in lume, indiferent de nervi, oboseala sau orice altceva. Noi sintem mamici, facute sa crestem si sa educam un copil. Daca nu gasim solutii la problemele de genul asta, la altele ne va fi, clar, mult mai greu. Sa creasca si sa se cuibareasca in sanul cui cind ii este cel mai greu si-l doare cel mai tare ?
Clara a avut colici pina la 7 luni (un caz nefericit si f. rar de altfel), dar si atunci cind simteam ca explodez de durerea de la cezariana si urletele de peste 24 de ore non-stop, nu am plecat de linga ea. Venea sotul, eu plecam si luam o gura de aer. Copilutzul tau, inainte de toate, are nevoie de tine.
Poti sa rogi pe cineva sa te ajute 1-2-3 ore pe zi in care sa te relaxezi efectiv, sa-ti incarci bateriile, oricum la serviciu te vei obosi in plus... si copilul, mai ales in aceasta perioada cind simte tot, numai de asa ceva nu are nevoie. Nu e vorba nicidecum de certat, dar nu face ceva ce ai sa regreti mai tirziu... Esti tot ce are pe lume acum. Tu, sanul tau, respiratia ta, inima ta, tot ce shtie. Nu-l lasa in bratele altcuiva la inceput de drum. Da-i ce are nevoie... iar tu, plimba-te, citeste, respira, misca-te o ora doua pe zi si revino la el. Lasa-l incolo de serviciu.
Alssa si Clara (1 an si 4 luni)
l_carmen2003 spune:
Daca puiutul are colici, dai Sab Simplex de 3 ori pe zi, la aceleasi ore, indiferent daca la ora aceea plange sau nu. Ai sa ai o super placuta surpriza. Din pacate eu am aflat despre chestia asta relativ tarziu cand lui Alex ii cam trecusera colicele.
AC spune:
Draga Dulcetica,
nu descuraja... e greu sa fii mamica si totusi cat de nervos si agitat iti pare puiul tau cu tine... Totusi are nevoie de mamica lui. E extrem de important sa te simta aproape. Pe lumea asta tu esti cea mai familiara persoana. Mirosul tau, vocea ta, caldura ta le cunoaste cel mai bine.
Eu am avut la activ o pietricica la rinichi... drept care sotul meu a stat cu puiul atunci mai tot timpul. O saptamana...in plina criza eram atat de sedata ca nu doar ca nu alaptam, dar eram prea ametita pentra a o ridica eu din patut. Si a plans atunci... total diferit... era ca un animalutz parasit.. Nu plangea rea tare... dar asa a jale.
Apoi la 4 luni jumatate am reinceput serviciul full-time. Mama a stat o vreme cu puiul. Imi ador mama, dar ajunsesem sa fiu geloasa...Rau. Stii ce facea puiul meu cand placeam si veneam de la serviciu? Plangea... asa vreo trei-sferturi de ora. Si eu...eram praf. A trebuit sa ma intorc la serviciu... si as fi dat enorm sa pot sta cu ea exclusiv pana 6 luni. Pana atunci... e prea mic bebe-ul.
Deci... dupa mine ai face o greseala plecand la serviciu... e o legatura cu puiul tau pe care o vei pierde. Insa imi pare clar din post-ul tau ca esti terminata psihic. Fa altceva in locul mersului la serviciu. Urmeaza sfaturile fetelor pentru colici si macar doua saptamani... du-te in fiecare zi, o jumatate de zi in oras, la masaj... la prieteni. si dormi. Puiul tau are nevoie de mamica lui, iar tu trebuie sa incerci sa te relaxezi... nu sa fugi de pui.
Numai bine,
Anne-Sarah
si mamica sa Andreea
carmelica spune:
Draga dulcetita,
Ma alatur si eu mamicilor care sunt pentru a sta acasa cu puiutul. In primul an bebelusii fac cele mai mari progrese: invata sa gangureasca, sa vorbeasca, sa stea in fundulet, apoi in picioare, sa mearga si asa mai departe... Sunt clipe unice pentru puiul tau si pentru tine. De ce sa regreti mai tarziu ca n-ai fost langa el sa te bucuri de progrese ?
Bineinteles ca e obositor sa stai cu un puiut mic, dar timpul trece foarte repede ca nici nu o sa simti. Oboseala va deveni obisnuinta. Eu ma intreb de ce mai dorm noaptea ca oricum ma trezesc de cateva ori.
Rabdarea este foarte importanta, daca nu se numara printre calitatile noastre de mamici va trebui sa devina indispensabila.
Curaj in luarea deciziei si sanatate la puiut,
Carmelica cu puiuta ei
pisi_ella spune:
Dulcetica...toate mamicile sunt obosite si cu nervii intinsi la maxim, mai ales in perioada de inceput. E ceva normal. Eu, cand dormeam 3 ore pe noapte, eram fericita!!!! Si ziua nu mai apucam sa dorm... Asta in primele doua luni, cand Emma avea niste colici infioratoare
Ma mir ca nu am cedat nervos....Se pare ca instinctul matern nu cunoaste limite...ne da putere de nu stim de unde...Precizez ca nu m-a ajutat nimeni cu bb sau cu treburile casei, infara de sotzul meu, care oricum venea seara la ora 8. In ceea ce priveste ajutorul bunicilor...eu am fost cea care nu l-am acceptat...Am zis ca e copilul meu si trebuie sa ma descurc fara sa ma bata nimeni la cap...Asa ca toata lumea a stat la ea acasa. A fost greu, CRIMINAL de greu, recunosc, primele 2-3 luni au fost infernale, insa nu regret ca am fost singura, doar cu sotzu' si ne-am ocupat numai noi doi de bb. Si am simtit, intr-adevar, cu toate fibrele fiintei mele, ca sunt MAMA. Eu si puiul meu. Hai....si tata
, treaca de la mine...E copilul meu, a crescut in MINE, EU i-am dat viata, EU am grija de el, EU il tin in brate, EU ii alin durerea...Stii ce colici avea Emma, saracutza? Plangea incontinuu de la 10 seara pana la 2-3 noaptea!! Nu-i trecea cu nimic, cu nici un medicament. Insa, cand o tineam lipita de mine si ma plimbam cu ea prin camera, era mai bine....Nu-i trecea de tot, uff, saracutza, imi vine sa plang cand imi amintesc, tot mai gemea si suspina....dar, oricum, ii mai alinam durerea...Crede-ma, timp de 2 luni, 2 luni jumate, eu am plimbat-o in brate seara de seara, lipita de mine, timp de cel putin 4 ore! Nici nu vedeam pe unde calc de oboseala, ma rugam la Dumnezeu numai sa-mi dea putere si sa nu cad pe jos de epuizare, ca eram cu bb in brate! Nu stiam daca eram treaza sau visez, la un moment dat visul si realitatea se amestecau si-mi creau o stare de confuzie totala..si ameteala...si o oboseala CRUNTA si cronica, pe care nu stiu cu ce sa o aseman...
Cu toate astea...as vrea sa trec inca o data prin toate astea! Mai vreau un bb...Ma crezi?
Nu-ti lasa copilasul cu bunica, TU esti mama lui si esti responsabila. TU trebuie sa stai langa puiul tau, TU trebuie sa-l cresti, TU trebuia sa-i alini durerea, pe TINE trebuie sa te simta aproape, mai ales acum, cand e asa mic si numai pe tine te simte, numai pe tine te cunoaste, numai in tine are incredere...O sa ai tot timpul sa te duci la serviciu!! Petrece cat mai mult timp cu bb! Nu te indeparta de el! Timpul trece asa repede!....![]()
_Ella &
Emma
http://www.emmaandreea.3x.ro
sorana spune:
Draga mea,
parerea mea este sa gandesti tu singurica, nu cred ca te poate ajuta cineva de pe forum. Poate te poti sfatui cu cineva care te cunoste bine, de exemplu cu mama ta sau cu o prietena veche.
Eu m-am intors la serviciu dupa 3 luni. Consider ca ar fi fost mult mai bine pentru mine si pentru Monica daca m-as fi intors mai devreme. In cazul nostru a trebuit sa gasim o bona pentru copil si nu am putut pleca mai devreme la serviciu.
Pe mine personal statul acasa cu bb ma scotea din minti! Ma certam zilnic cu sotul, cu sora mea, cu tatal meu, cu oricine era in preajma.
E mult mai bine sa ma duc la serviciu si pe urma sa petrec cateva ore cu bb decat sa stau toata ziua cu ea intr-o stare de nervi continua, dorindu-mi s afiu oriunde numai acolo nu.
Cat despre intorsul inapoi - nici vorba! Dupa ce m-am dus la birou m-am reintors la normal meu. Desi este obositor in continuare - este muuult mai relaxant asa decat sa stau acasa.
Depinde ce fel de persoana esti. Daca crezi ca poti sa stai cu bb fara sa te urci pe pereti - stai, daca nu - mai bine la servici.
Pupici
Monica si Sorana
danis spune:
draga dulcetica,
am o prietena care a revenit la munca dupa 2 luni; de putut se poate, tehnic vorbind... intrebarea este daca e bine, daca poti trai cu decizia asta.
si eu i-am dat completare lapte praf de pe la 2 luni, dar am intarcat-o la aproape 10 luni, iar la serviciu revenisem de la 5 luni si jumatate; pe mine inca ma chinuie intrebarea daca e bine cum am facut... si eu ma urcam pe pereti...
dar si eu iti voi spune acelasi lucru: copilul are nevoie de tine, de laptele tau (asa putin si "slab" cum o fi), de imbratisarea ta, de caldura si de vocea ta; n-o sa-ti spun nu te duce la munca, ci o sa-ti spun ca nu-ti va fi mai usor ducandu-te la munca; in situatia asta nu cred ca exista decizie perfecta, ci numai lupta de a trai cu decizia pe care o iei sau nu...
orice ai face, iti doresc succes, tarie si rabdare!
Mirunaa spune:
Si eu m-am intors la serviciu cand Rares a implinit 4 luni.Nu l-am alaptat decat 5 saptamani...incepusem deja sa-i dau suculet de morcov si mar.
La mine a fost alta problema.Am avut probleme cu sarcina si a trebuit sa stau acasa in pat de la luna a 5 a pana la nastere.Am crezut ca innebunesc.Asa ca nu am mai putut sta acasa.
Pe Rares l-am lasat cu bunica lui(soacra-mea).Este in acelasi oras cu mine, ma pot duce oricand la el.N-am avut niciodata senzatia ca l-am parasit.Il duc dimineata si-l iau cand termin programul...
Sa-l vedeti cum se bucura cand ma vede cand ma duc sa-l iau!!!
Toate cele bune!
SIMONABB spune:
da, eu am mers la 3 saptamini, pt ca oricum aveam putin lapte (30% din portia lui zilnica). Asa ca-i colectam dimineata un bibe de lapte, ma duceam la munca si apoi seara din nou un bibe.
In rest a stat mama cu el acasa.
Simona & BB Eugen
http://community.webshots.com/user/simonabb
