Lipsa Maestrului
Raspunsuri - Pagina 2
Rayuela spune:
Excelent subiect!!
Si eu stau uneori pe ginduri si ma intreb mai ales in ce societate imi voi creste copilul..care vor fi modelele si valorile pe care sa le sadesc in jurul lui,pentru ai da aripi..nenorocirea si pericolul vin insa din afara,ma uit cu groaza la "modelele" zilelor noastre, de genul Jennifer Lopez(exemplu luat la intimplare,nu sariti) si zeitatea "Muschisilicoanetrasdefiare"..superficialitatea ,cum sa ne luptam cu acest monstru?Chiar daca acasa o sa pot sa ii citesc copilului meu povesti cu pilde,chair daca o sa-i pot povesti despre frumusetea sufleteasca si sa-i inculc dorinta de a face bine in jurul sau..oare o sa fiu destul de puternica,parinte fiind,sa ma lupt si cu monstrii din afara?Cum sa ne protejam copii?
DARAEL spune:
Andrada – subiectul deschis de tine este o adevarata provocare. Pentru orice spirit deschis acest subiect nu poate fi decat o placuta provocare.
Da, fiecare din noi a simtit macar odata nevoia ca mama lui sa fie “Ileana Cosanzeana” iar tatal, poate nu chiar “Fat Frumos”, dar macar Greuceanu, sau Praslea cel voinic, sau, sau...
Asa ca fiecare din noi va incerca, mai mult sau mai putin sa faca in asa fel incat sa ofere aceste mici “satisfactii” copilului sau. Dar acesta este doar un aspect al relatiei noastre cu copilul nostru. Si nu unul relevant. Caci datoria unui parinte este de a fi un model pentru copii. Si nu un “model ideal”, ci un model “din carne si sange”. Cu problemele noastre, cu grijile si preocuparile noastre. Dar si cu capacitatea de a trece peste obstacole, cu taria in fata greutatilor si provocarilor inerente vietii cotidiene.
Da, asta trebuie sa vada copii nostri: OAMENI. Oameni reali. Asa cum suntem, perfectibili, dar in cautarea perfectiunii. Cu spaimele, cu sentimentele, cu trairile noastre din fiecare clipa.
Si sa nu ne rusinam de ceea ce suntem. Sa ne mandrim cu ce am realizat si sa aratam ca luptam, ca ne straduim sa ne desavarsim. Daca ati observat, copii nu dispretuiesc pe cei care-si arata slabiciunile, ci pe cei care inceasca sa-i minta. Poate este un pic exagerata chestia cu dispretul, dar e clar ca cei care-i inseala isi pierd autoritatea in fata lor.
Da, unele treburi nu le stim (ce frumos spunea Llaura despre “anii astia lumina distanta intre noi”), dar unele nici nu trebuie. Trebuie sa reusim sa aratam copiilor unde gasesc notiunile, cunostiintele, lasandu-i pe ei sa-si traiasca destinul...
Ce pot sa spun ? Ar fi ciudat de-a dreptul pentru un tata pictor de exemplu (exemplul este teoretic, evident) sa tina pasul cu un copil pasionat de cibernetica si inteligenta artificiala, de genetica sau teorile gravitationale... indiferent cat de mult si-ar iubi copilul.
Si atunci ?
Poate totul se reduce la cateva cuvinte:
BUNACUVIINTA, BUNSIMT, BUNACRESTERE, RESPECT, DRAGOSTE...
Asta mi-a spus odata un calugar si acum, dupa ceva timp, cand am si eu un puiut il inteleg. Poate nu deplin, dar cu fiecare zi mai mult.
Si asa cum sunt eu, un om simplu, nu desavarsit, nu perfect, ci doar OM INTRE OAMENI, incerc sa aplic acestea. Asa cum stiu, asa cum pot.
Caci asa cum zicea frumos Kahlil Gibran in „Profetul” (a fost si postat aici, pe forum odata – pentru cei care vor mai mult, il pot citi la adresa http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=8072):
"Iar o femeie care purta un prunc in brate spuse: " Vorbeste-ne despre Copii."
Si el glasui:
"Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi.
Si desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre.
fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe carte voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.
Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
Si puterea vostra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic."
Da, ce ar mai fi de spus ?
Cautati sa aveti prieteni in copii vostri si veti vedea...
Pentru ca in titlul subiectului s-a pomenit de „Lipsa Maestrului”, eu va propun sa cititi cartea lui Omraam Aivanhof „CE ESTE UN MAESTRU SPIRITUAL”. Desi s-a discutat mai mult despre noi, parintii ca modele pentru copii, eu va lansez o provocare: „Noi nu avem nevoie de modele ? Cum le alegem pentru noi ? Dupa ce criterii ?” La aceste intrebari raspunde Omraam – si cred ca raspunde destul de bine.
Deoarece este destul de mare, nu voi incerca sa o postez aici (are 436 KB). Daca vreti sa o cititi si totusi nu o gasiti in librariile cu carti de spiritualitate, imi puteti trimite un PM cu adresa voastra si am sa va trimit cartea ca document word.
In incheiere, nu pot decat sa va spun atat:
,
DARAEL & Maria-Daria (16.02.2004)
“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT