In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 5-a)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 5-a) | Autor: oanaruth

Ioan 20:20b

Ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul.

Bucuria invierii Domnului Isus nu trebuie sa se stinga niciodata din inimile noastre! Ucenicii s-au bucurat ca nu doar au auzit ca El a inviat, dar L-au si vazut. Domnul Isus s-a dus la ei sa le aduca pacea atat de necesara sufletelor lor. Ucenicii au fost tulburati, infricosati, si nimic nu a putut astampara inima lor, decat vizita Domnului Isus! El s-a dus la ei, dar tot asa vine si la noi si, de fapt, El traieste in cei care sunt nascuti din nou. El a devenit viata lor noua.
Incepand o noua saptamana, sa lasam sa resune ecourile invierii in iniile noastre si sa ne gandim mereu la glorioasa biruinta a Domnului Isus. Domnul Isus a calcat puterea mortii si a pacatului. A zdrobit puterea intunericului si a facut de ocara puterea vrajmasului. Ucenicii s-au bucurat de faptul ca El a inviat, iar prin inviere a validat tot ce a spus pana atunci. In mintea lor se confirmau multe din lucrurile care nu a fost confirmate pana atunci. Ioan a spus in repetate randuri ca ei nu au inteles multe lucruri, dar dupa inviere, dupa proslavirea Domnului le-au priceput. Ma rog ca bucuria ce-au avut-o ucenicii cand au vazut pe Domnul, sa o avem toti cei care citim aceste randuri. Sa umblam in puterea invierii, sa avem mereu bucuria invierii in inimi, si-atunci cel rau nu are cum sa ne faca vreun rau. El se va lupta, va incerca... dar lupta lui a fost pierduta.
Sa ramanem in Domnul Isus si El ne va da biruinta si bucurie in tot ce facem pentru Numele Lui!

Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

rachel owen spune:

Eu sunt copil de Dumnezeu

Dumnezeu m-a iubit din prima clipa in care m-a creat. Din dragoste, m-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, pentru ca vrea ca eu sa-L mostenesc. A urmarit cum am crescut si cum m-am dezvoltat, si nu de putine ori El am fost cel care mi-a indrumat pasii. Cand am fost in carul de biruinta, El era cel care conducea, iar atunci cand am trecut prin momente grele si moartea mi se parea singura solutie, era langa mine, ducandu-mi poverile, purtandu-ma pe brate cand picioarele refuzau sa ma mai duca. Si chiar daca uneori L-am alungat de langa mine prin faptele si atitudinea mea, El nu m-a parasit niciodata, fiinca ma iubeste. Chiar de-ar fi sa trec prin valea umbrei mortii, nu ma tem, caci El e cu mine, El ma sprijineste cu dreapta Lui biruitoare. El ma izbaveste, ma cheama pe nume, sunt a Lui! Fiindca m-a iubit atat de mult, L-a trimis pe Fiul Lui ca sa-si dat viata, pe crucea Golgotei. Oamenii L-au scuipat si L-au batjocorit. I-au stapuns costa si palmele, dar dragostea Lui nu s-a mutat de la mine, pentru ca dragostea este indelung rabdatoare, plina de bunatate, dragostea acopera totul, sufera totul, nadajduieste totul. El ma iubeste, sunt copilul Lui. A murit pentru mine, ca sa pot fi eu salvata, dar acesta este doar inceputul unei relatii ce poate dura o vesnicie. Acum totul depinde de mine. El mi-a pregatit un loc si va veni curand ca sa ma ia cu El, ca acolo unde e El sa fiu si eu. Trebuie sa nu ma las amagita de glasul celui care imi doreste pierzarea, caci ceea ce-mi ofera el nu are nici o valoare, dar Domnul ma atrage la El cu funii de dragoste. Eu sunt copil de Dumnezeu si caut neprihanirea, evlavia, credinta si dragostea. Pentru ca Domnul ma iubeste cu o iubire vesnica si de aceea imi pastreaza bunatatea Lui.

alinamoro spune:

Dragostea lui Dumnezeu
Efeseni 3:18-19

M-ai iubit alãturi de toti oamenii,
Si-atunci am cunoscut LÃRGIMEA dragostei Tale...
Apoi m-ai privit chiar pe mine, acolo la vale,
Si m-ai cuprins în LUNGIMEA dragostei de Dumnezeu,
Eram EU, pus deoparte pentru Tine...

Apoi ai coborît în ADÎNCIMILE mele,
Acolo unde stãteam prãbusit în ruine,
Si Te-ai fãcut frînghie de scãpare
De care m-am prins cu mîinile mele murdare,
Si sus, sus, în imensitatea divinã
M-ai pus pe înãltimi de luminã.

Si-acum, acel care-am fost
Pierdut pentru veci si fãrã nici un adãpost,
Acum sunt plin de toatã plinãtatea lui Dumnezeu,
Sunt EU,
Ceea ce ar fi trebuit ca sã fiu
Pe drumul acesta pustiu.
Sunt EU,
Pus deoparte ca un minereu pretios:
Sunt iubit de Cristos.

Rodica Avram

alina

Arhistefy spune:

Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit...A luat deci din rodul lui si a mancat... Genesa 3:6

Se povesteste ca un baietel era in ingrijirea unei fete de casa.Cand acesta a vazut o vaza frumoasa expusa in vitrina din camera, a cerut-o. Fiind refuzat, a inceput sa planga, sa strige si sa loveasca cu piciorul. Mama, care se afla alaturi, auzind galagia, a intrat in camera sa vada care este problema. Luand copilul in brate, i-a spus: "Ce doresti, dragul mamei?" Copilul a aratat spre vaza din vitrina si mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfacut si curand a inceput sa planga din nou. "Ce mai doreste acum scumpul meu baietel?" a intrebat mama. "Vreau-vreau!" a spus baietelul printre sughituri, "vreau tot ce nu am voie sa am!"
Dorinta lucrurilor de dincolo de posibilitatile noastre nu este numai a copiilor rau crescuti. Ea reflecta o tendinta a noastra, a tuturor, ce-si are originea la inceputurile istoriei umane. Fructele "pomului cunoasterii binelui si raului" au fost interzise, si este posibil ca tocmai faptul acesta i-a intensificat atractia.
Cand, in calitate de crestini, incercam sa traim in acord cu principiile biblice, ne dam seama ca multe dintre practicile si atitudinile obisnuite ale societatii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimenteaza flacara dorintelor. Iata de ce este important sa cunoastem voia lui Dumnezeu, sa identificam momeala diavolului si sa ne impotrivim ispitei. Asa ca "intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui. Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept uneltirilor diavolului" (Efeseni 6:10,11).
Atentie la atractia lucrurilor interzise!

Cu drag,
Mihaela

oanaruth spune:

1 Corinteni 15:3-4

V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Cristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint ceea ce el a primit prin inspiratie divina. El nu a auzit de la cineva istorisirea aceasta, ca apoi el sa o compuna mai frumos pentru auditoriul lui. El a primit de la Domnul tot ce ne-a invatat. Domnul Isus a murit asa cum au prezis Scripturile. Moartea Lui a fost planuita din vesnicie, iar Vechiul Testament a prezis aceasta moarte. Dupa moartea Lui, Domnul Isus a fost ingropat. Nu a fost doar in coma, nu a fost doar un lesin din care si-a revenit; Domnul Isus a murit si a fost ingropat. Ostasii au cercetat si au constatat ca a murit. Ei nu erau parte din nici o conspiratie, ei erau parte din cei ce au condus executia. El a fost cu adevarat mort. Dar moartea nu a avut putere sa-L tina in mormant. Lanturile mortii s-au dovedit prea slabe pentru Domnul vietii! A treia zi a inviat, tot conform Scripturilor. Scriptura a prezis ca Dumnezeu nu va ingadui ca Domnul Isus sa ramana in mormant pana ii vor “putrezi oasele,” ci va invia. Invierea Domnului Isus este parte din Evanghelia pe care Pavel o predica si trebuie sa fie vestita de fiecare din noi, cei care Il cunoastem!
Domnul Isus a murit pentru pacatele noastre, ne-a adus iertarea si eliberare de osanda vesnica. A stat in mormant, dar a treia zi a iesit biruitor asupra mortii, pacatului si oricarei puteri ale intunericului.
Invierea Domnului Isus, invierea care a fost dupa Scripturi, ne-a nascut din nou si ne-a dat puterea de a birui orice ispita. Lanturile pe care cel rau vrea sa le mai puna pe noi spre a ne incatusa sunt doar imaginare! El nu mai are nici o putere! Isus Cristos a inviat si biruinta Lui ne-a dat-o noua. Sa umblam in biruinta Lui! Sa-L onoram si sa-L cinstim prin faptul ca ne incredem deplin in El!

Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

Arhistefy spune:

Caci noi n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre... Evrei 4:15

Cineva a pus o pancarta in fata casei anuntand ca are catelusi de vanzare. Printre cei ce i-au batut la usa a fost si un baietel. "Va rog, domnule", a spus el, "as dori sa cumpar unul din catelusi daca nu costa prea mult". "Ei bine, fiule, unul costa 25 de dolari". Copilul arata coplesit de-a binelea. "Am numai doi dolari si cinci centi. As putea totusi sa-i vad macar?" "Desigur. Poate aranjam noi ceva", a spus omul. Ochii copilului sclipeau de bucurie urmarind ghemotoacele de blana jucause. "Am auzit ca unul dintre catelusi este schiop", a spus el. "Da, ma tem ca va schiopata toata viata". "Acesta este catelusul pe care-l vreau. As putea sa-l platesc putin cate putin?" Omul i-a raspuns: "Dar va schiopata intotdeauna". Zambind curajos, copilul si-a ridicat unul din turecii pantalonilor dezgolind o proteza de lemn. "Nici eu nu umblu prea bine". Apoi, uitandu-se cu drag la catelusul schiop, a continuat:"Cred ca are nevoie de multa dragoste si ajutor. Si eu am avut. Nu este asa de usor sa fii schiop". "Poftim, ia-l. E al tau!" a spus omul. "Stiu ca il vei ingriji bine. Si sa nu mai discutam de bani".
Aceasta este o ilustratie miscatoare a intelegerii pline de dragoste a Mantuitorului nostru fata de conditia noastra umana. Cristos stie totul despre ea, deoarece El Insusi a trait pe acest pamant ca om.Suferind El Insusi, El se poate identifica cu noi. Compasiunea Lui este dincolo de orice masura omeneasca.
Credinciosule, Isus este miscat de nefericirea si durerea ta. Increde-te in purtarea Lui de grija. Bratele dragostei Lui te vor cuprinde si te vor purta prin fiecare frangere a inimii si orice incercare.

Cu drag,
Mihaela

oanaruth spune:

Efeseni 2:6

El ne-a inviat impreuna,si ne-a pus sa sedem impreuns in locurile ceresti, in Cristos Isus.

Dumnezeu, in marea Lui indurare, ne-a adus la viata in Domnul Isus! Noi eram morti in pacate, traiam exact cum traia lumea, ne vedeam de drumul nostru spre iad, dar Dumnezeu, in dragostea Lui, ne-a adus la viata impreuna cu Cristos. Cand Domnul Isus a murit, noi eram in El, iar cand El a inviat, ne-a adus la o viata noua. Pacatul cel vechi s-a dus, toate s-au facut noi. Innoirea a fost posibila prin moartea si invierea Domnului Isus! Dumnezeu ne-a inviat, ne-a scos din mormantul pacatului si ne-a adus la viata impreuna cu Domnul Isus. El nu a facut pacat, dar s-a identificat cu pacatul nostru ca noi sa fim adusi la viata cu El, dupa ce El a biruit pacatul si moartea. Dupa ce ne-a inviat, Dumnezeu ne-a pus sa sedem impreuna cu Domnul Isus in locurile ceresti! Dupa inviere,Domnul Isus s-a dus in cer, dar nu a plecat fara a lasa promisiunea ca se va reintoarce. El va reveni sa ne ia cu El, ca acolo unde este El sa fim si noi!
In timpul pribegiei noastre pe acest pamant, chiar daca suntem departe de casa, viata noastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu. Suntem in deplina siguranta ca nimic din lumea aceasta nu ne poate desparti de dragostea Lui Dumnezeu, care este in Domnul Isus! Fie ca asigurarea aceasta: “ca suntem deja asezati in locurile ceresti in Cristos Domnul” sa ne umple inimile de bucurie si astazi si in fiecare zi! Urmeaza doar sa ajungem acolo, si in curand El se va arata sa-Si ia mireasa. Pana atunci, sa umblam cu bucurie si incredere ca, fiind copiii Lui acum, vom fi vesnic cu El si dincolo! Slava Lui in veci de veci!

Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

Arhistefy spune:

De aceea va spun: Nu va ingrijorati de viata voastra...
Matei 6:25

Ca si crestini, nu trebuie sa ne ingrijoram. Cu toate acestea, ingrijorarea este unul dintre acele lucruri de care ne facem cu totii vinovati. Adeseori ne interesam de probleme care n-ar trebui sa ne preocupe. Am citit undeva ca exista doua lucruri de care n-ar trebui sa ne ingrijoram niciodata. In primul rand, nu trebuie sa ne ingrijoram de lucrurile pe care nu putem sa le dominam. Incredintan-
du-le in mana Domnului in rugaciune,ar trebui sa le lasam pe seama Lui. In al doilea rand, n-ar trebui sa ne ingrijoram de lucrurile pe care le putem domina. Ar trebui sa incetam a ne mai ingrijora si ar trebui sa incepem sa facem ce trebuie cu ele.
Hudson Taylor, misionarul in China si fondatorul organizatiei misionare Overseas Missionary Fellowship, a dat un sfat intelept: "Sa renuntam la munca noastra, la planurile noastre, la noi insine, la vietile noastre, la cei dragi, la influenta pe care o avem, la totul si sa le lasam in mana lui Dumnezeu; si apoi, dupa ce I-am dat totul Lui, nu ne va mai ramane nimic pentru care sa ne ingrijoram".
Ar trebui sa evitam ingrijorarea, nu numai pentru suferintele pe care le provoaca, dar mai ales pentru ca Il supara pe Domnul. Se spune ca Charles Wesley a zis ca pentru el este tot la fel de nepotrivit sa injure ca si sa se ingrijoreze. Fara indoiala ca el s-a gandit ca amandoua sunt pacate. Pentru un copil al lui Dumnezeu, a se ingrijora inseamna ca el se indoieste de Tatal sau Cel ceresc - si aceasta este o insulta la adresa Sa. El merita toata increderea noastra.
Punandu-ne increderea ferma in Dumnezeu si in promisiunile Sale, ne va ajuta sa nu cadem in nebunia ingrijorarii.

Nu te-ndoi, ci crede ca dupa orice nor
E-un soare si mai dulce si mai stralucitor.
Nu norul este vesnic, ci soarele-i acel
Ce-nvinge si ramane stapan in urma, el.

Cand ne ingrijoram, credem mai mult in problemele noastre decat credem in promisiunile lui Dumnezeu.

Cu drag,
Mihaela

Elena spune:

Dragele mele

Daca aveti timp, uitati-va putin pe link-ul asta, imaginile si mesajul sunt minunate !!

http://www.theinterviewwithgod.com/windowmovie.html

Cu mult drag,

Elena&Laura