In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 5-a)
Raspunsuri - Pagina 2
oanaruth spune:
Ioan 20:28
Drept raspuns, Toma i-a zis: “Domnul meu si Dumnezeul meu!”
Ce raspuns superb din partea ucenicului care se indoia! El nu a crezut la inceput ca Domnul a inviat, dar cand L-a vazut pe Domnul, intre el si Domnul Isus nu mai era nici un obstacol.
Pentru Toma, Domnul Isus Cel Viu este ceea ce tot timpul a spus ca este, “Domn si Dumnezeu!” Realizarea la care a ajuns Toma as dori sa fie valabila si in viata noastra. Domnul Isus Cel Viu sa fie Domn in toate compartimentele vietii noastre, nelasand nimic care sa nu fie supus dumnezeirii Lui. Cata indoiala arboram noi in viata noastra? Este gandul rau chinuitor pentru noi? Vine cel rau sa semene semintele amare ale neincrederii in Cuvantul Lui Dumnezeu? Toma s-a uitat la Domnul Isus, a inteles ca nu e necesar sa puna mana in semnul cuielor si ca nu trebuie sa atinga coasta cicatrizata a Domnului Isus. Vocea blanda care a spus “pace voua” i-a fost suficienta lui Toma ca sa creada ca El este viu. Sa ne lasam si noi suflete atinse de cuvintele Domnului Isus. Sa lasam prezenta Lui sa ne copleseasca, si, intr-o
izbucnire de credinta, sa spunem si noi, ca si Toma: “Domnul meu si Dumnezeul meu.” Sa nu lasam ca altii sa spuna lucru, sa- facem personal, pentru noi insine. Pot altii sa spuna ca El este Domnul lor, dar pana noi nu spui ca este al nostru, nu ne foloseste la nimic! Daca indoiala mai persista in inima noastra, sa ne plecam genunchii inaintea Lui si sa-L rugam pe Domnul Isus ca, prin Duhul Sfant, sa ne aduca pacea Lui in suflete, ca s-o cunoastem intr-o noua dimensiune. Sa incercam sa intelegem vocea Lui, si intelegand-o sa credem ca El e viu si ca El este Domnul si Dumnezeul nostru!
Dana si Iubirea ei, 
Oana-Ruth
Arhistefy spune:
Avraam a venit s-o jeleasca pe Sara si s-o planga.Gen. 23:2
Mangaiati-va unii pe altii... 1 Tesaloniceni 4:18
Intristarea este sanatoasa si este un raspuns normal la moartea celor dragi sau la alte pierderi si dezamagiri teribile.
Experienta lui Avraam este un exemplu de intristare dupa voia lui Dumnezeu. Cand a murit Sara, a jelit-o ca pe fiinta iubita pe care a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credintei in promisiunea lui Dumnezeu, a cumparat un loc de inmormantare in Hebron in loc sa duca corpul neinsufletit al Sarei in tara lui de bastina. Dupa ce-a inmormantat-o, s-a intors la responsabilitatile sale.
Din moment ce intristarea este naturala si sanatoasa, nu trebuie sa ne simtim vinovati in urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spun in aceste momente: "Nu te intrista. Cel iubit al tau este intr-un loc mai bun, in cer." Ori :"Incearca sa vezi si partea luminoasa a lucrurilor. Situatia ta nu este mai rea ca a altora". Toate acestea pot fi adevarate, dar vom simti in continuare foarte acut pierderea noastra. Si trebuie sa ne intristam. Totusi, in calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie sa ne pastram intristarile sub contol, spunand Domnului ceea ce simtim, cerandu-i ajutorul, concentrandu-ne asupra nevoilor vietii, reluandu-ne responsabilitatile. Amintirile dureroase se vor reintoarce din cand in cand, si poate ne vor indemna sa ne retragem de la cerintele vietii. In vremuri ca acestea ar trebui sa ne aducem aminte ca Dumnezeu ne-a lasat aici cu un scop: sa ne inchinam Lui, sa-L servim, si sa-i ajutam pe altii.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, intristarile noastre pot deveni intristari dupa dupa lui Dumnezeu.
Cu drag,
Mihaela
oanaruth spune:
Coloseni 2:10
Voi aveti totul deplin in El, care este capul oricarei domnii si stapaniri.
Domnul Isus este capul oricarei domnii si stapaniri. Prin moartea si invierea Lui, prin biruinta Lui asupra a tot ce-a fost pacat si moarte, Domnul Isus a ajuns, nu numai de fapt, ci si de drept, Domn a tot ce exista! In El, in Domnul Isus, noi avem totul deplin. Asa cum El are toata plinatatea lui Dumnezeu, El este deplin Dumnezeu, si noi avem plinatatea Domnului Isus in noi. Nu inseamna ca suntem dumnezei, dar, in ceea ce priveste mantuirea noastra, avem totul deplin. Nu avem cate putin din toate, ci totul deplin. El este plinatatea lui Dumnezeu, si El ne da tot ceea ce avem nevoie pentru mantuirea noastra si pentru cresterea noastra spirituala. Nu putem ajunge la nici o treapta de crestere in Domnul Isus, daca nu suntem strans legati de El. Niciodata sa nu mai dorim nimic altceva, sa nu mai insetam dupa ceva, fiindca avem totul deplin in El. In unitate cu Domnul Isus, orice nevoie spirituala ne este implinita. Avandu-L pe El, avem totul. Nu trebuie sa ne mai intoarcem spre filosofiile acestei lumi, sau spre ritualurile unei religii moarte, sau chiar spre o inchinare la ingeri. Colosenii au fost in aceste pericole, de aceea Sfantul Pavel le-a scris aceste lucruri. Nu stiu ce pericol va fi in calea noastra astazi, nu stiu ce nevoi vom avea, dar stiu ca avem in El totul deplin. Tot ce avem nevoie este in Domnul Isus!
Avem nevoie de pace, El este pacea noastra! Avem nevoie de ajutor, El vine in ajutorul nostru. Vrem apa, El este apa vie! Vrem paine, El este painea venita din cer! Spune-I Domnului Isus toate nevoile tale si El iti va implini toate dorintele!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
Arhistefy spune:
Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pana in veac.
Psalmul 121:8
Iata un psalm plin de promisiuni, pe care ne putem bizui cand greutatile vietii devin greu de purtat si cararile ei greu de urcat.Cand greutatea poverilor ne clatina, avem nevoie de siguranta ca Dumnezeu nu ne va da mai mult decat putem purta si ca ne va pazi de cadere.
Exista o ilustratie deosebit de frumoasa, data de un calendar crestin, care ne imbarbateaza sa incepem orice zi cu deplina incredere in Tatal nostru cel ceresc. Se spune: "Camila isi incepe si sfarseste ziua in genunchi. La sfarsitul zilei ingenuncheaza in fata stapanului ei si i se ridica povara. Rasaritul soarelui o gaseste din nou ingenuncheata si stapanul ei ii aseaza si potriveste povara de purtat in ziua aceea, pentru drumurile desertului sau prin campiile roditoare".
Fiecare dintre noi purtam o anumita povara (Galateni 6:5). Poate fi o legatura de griji ale datoriilor noastre zilnice, dar pentru unii cu o sensibilitate mai mare, ele pot constitui o sarcina insuportabila de dus. Unii au povara sufletelor nemantuite ale celor dragi sau ale celor ce nu traiesc pentru Cristos. Apoi sunt acei care se zbat sub poverile bolilor, a infirmitatilor, a slabiciunilor sau a vreunui handicap. Asemenea poveri pot transforma simplele datorii gospodaresti in sarcini grele si in anumite zile ni se pot prezenta ca un urcus greu si prapastios.
Oh, ce mangaiere si incurajare sa stim ca Domnul ne "va pazi atat la plecare cat si la venire" - toti pasii de la rasaritul pana la apusul soarelui. Ne va pazi piciorul de alunecare si ne va proteja de-a lungul cararii vietii.
Dumnezeu sustine pasul sovaielnic.
Pe slab il face sa stea neclatinat.
Ca sa-i ridice sarcini si durere
Intinde mana celui impovarat.
Cu drag,
Mihaela
Floarea Soarelui spune:
E super subiectul vostru!
alinamoro spune:
Bine ai venit printre noi Floarea Soarelui.
Dana si Mihaela,multumim ca ne scrieti in fiecare zi,eu va citesc zilnic chiar daca nu postez (nu prea am timp ca am inceput lucrul).
Psalmul 23
1. Domnul este Păstorul meu:
nu voi duce lipsă de nimic.
2.El mă paste în păsuni verzi,
si mă duce la ape de odihnă;
3.Imi înviorează sufletul,
si mă povătuieste pe cărări drepte,
din pricina Numelui Său.
4.Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei mortii,
nu mă tem de niciun rău, căci Tu esti cu mine.
Toiagul si nuiaua Ta mă mîngîie.
5.Tu îmi întinzi masa în fata protivnicilor mei;
îmi ungi capul cu untdelemn,
si paharul meu este plin de dă peste el.
6.Da, fericirea si îndurarea mă vor însoti în toate zilele vietii mele,
si voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrsitul zilelor mele. 
alina
Arhistefy spune:
De aceea, ma silesc sa am totdeauna un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Fapte 24:16
Cuvantul cuget sau constiinta apare mai mult de 30 de ori in Noul testament. Constiinta este monitorul interior al sufletului care judeca tot ce facem, spunem sau gandim. Dar constiinta nu este intotdeauna demna de incredere. In timp ce vocea aceasta interioara emite judecati, fie pentru a ne gasi nevinovati sau pentru a ne condamna, factorul critic este standardul dupa care se iau aceste decizii.
Un scriitor englez subliniaza faptul ca orice constiinta seamana cu un ceas solar. In timpul zilei cand soarele straluceste pe bolta, cadranul solar arata orele cu destula acuratete. Dar cand lumina lunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sunt demne de incredere. Acelasi lucru este adevarat in ceea ce priveste constiinta omului. Deoarece a fost intunecata de pacat, ea trebuie sa fie expusa luminii Cuvantului lui Dumnezeu inainte ca ea sa ne poata spune ce este bine si ce este rau. Fara standardul adevarului obiectiv al Bibliei, constiinta noastra poate chiar sa se simta bine atunci cand savarsim raul.
Apostolul Pavel a trait aproape de Domnul si a fost influentat de aceasta relatie divina putand sa marturiseasca in Fapte 23:1 :"Fratilor, eu am vietuit cu toata curatia cugetului meu inaintea lui Dumnezeu, pana in ziua aceasta..."
Crestinii se pot bucura de pacea sufleteasca numai daca monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvantul lui Dumnezeu. Trebuie sa avem grija sa nu lasam constiinta sa ne fie omorata.Sa nu ne permitem sa ne angajam in practici rele si nici sa acceptam standardele scazute ale moralitatii din lume.
Exist-o comoara pe care-o poti avea
Mai vasta decat tronul unui mare regat.
Ce sfanta pace si dulce bucurie
Sa ai intotdeauna tot cugetul curat.
Cu drag,
Mihaela
rachel owen spune:
Lauda astazi pe Domnul, suflet zdrobit de patimi!
Lauda-L printre suspine! Lauda-L printre lacrimi!
Mare sa-ti fie credinta, roaga-te si fi tare!
Nu ocoli suferinta, ea iti va da rabdare!
Domnul ti-ntinde aproape, mainile Sale bune.
Scumpe-s oftarile toate spuse in rugaciune!
Nu e spre cer alta cale, mergi cu Isus intruna!
Numai pe urmele Sale poti dobandi cununa!
Drumul slavei, trece si pe la cruce.
Credinciosii stiu in genunchi sa-l urce!
oanaruth spune:
Evrei 10:35
Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire!
Crestinii primului veac erau in permanenta alerta si persecutie. Nu puteau fi siguri de unde va veni urmatorul val de persecutie. Riscul era sa-si piarda increderea, sa inceteze a se mai increde in Dumnezeu. Scriitorul acestei epistole ii indemna pe crestinii primului veac sa nu-si paraseasca increderea. Vremurile erau rele, suferintele erau mari, dar in perspectiva venirii Domnului Isus, crestinii trebuiau sa aiba ochii indreptati spre rasplatire. Anii treceau si multi oameni isi pierdeau increderea in Dumnezeu, fie din cauza bolii, fie a altor necazuri. Cuvantul acesta ne indeamna si pe noi, la fel ca pe cei din primul veac, sa nu ne parasim increderea in Dumnezeu, caci El nu ne paraseste niciodata. Oricat de mare ar fi necazul, nu conteaza, fiindca El e mai mare! Incercarile oricat de grele ar fi, Dumnezeu e mai puternic decat ele.
Si noi trecem prin incercari! Ispitele-s prea grele, zilele prea lungi, poverile prea mari! Ne simtim si noi uneori singuri si parasiti... Apostolul ne indeamna sa nu ne parasim increderea, caci ne asteapta o mare rasplatire! Moise a avut ochii indreptati spre rasplatire, cand a refuzat sa fie numit fiul fiicei lui Faraon. A preferat sa sufere cu poporul lui Dumnezeu, caci stia rasplatirea celor care stau langa Dumnezeu. El putea sa fie pe tronul lui Faraon, dar a preferat toiagul ciobanului din pustie si pe Dumnezeul rugului aprins! Sa ne linistim sufletele, pentru cei care sunt astazi greu incercati, Dumnezeu e langa voi, harul Lui va este indeajuns!
Sa nu ne parasim dar increderea pe care o asteapta o mare rasplatire! Rasplatirea e trairea vesnica cu Dumnezeu prin credinta! Cel neprihanit va trai prin credinta!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
lucia_cs spune:
Iacata-ma si pe mine aici. Am citit doar cateva dintre
mesajele voastre si sunt superbe, acum ma apuc sa le
citesc pe toate.
Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca are atata
grija de mine sa-mi gasesc linistea si m-a ajutat sa
gasesc acest forum cu subiecte atat de incurajatoare
si fete atat de bune. 
Isaia 41:10
"nu te teme, căci Eu Sunt cu tine; nu te uita cu
îngrijorare, căci Eu Sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc,
tot Eu îti vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta
Mea biruitoare."
Isaia 41:13
" Căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna
dreaptă si-ti zic: „Nu te teme de nimic, Eu îti vin în
ajutor!"
Aceste au fost versete care m-au ajutat mult cand ma
ingrijoram.
Matei 18:20
"Căci acolo unde Sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu,
Sunt si Eu în mijlocul lor."
Iar acesta este o salutare pentru voi fetelor.
Lucia