un mic dictator!! - teribila varsta de 2 ani
Raspunsuri - Pagina 7
Andreutza spune:
Ce bine imi pare ca v-am gasit!
Am si eu un mic dictator de 1 an si 11 luni care face foarte urat! Daca vrea ceva se da si cu capul de pamant pana obtine. Este foarte nazdravan, se urca peste tot si deja si-a spart capul si s-a ars la mana. Eu stau numai cu el toata ziua si parca mi-ar mai trebui o pereche de ochi.
Musca si ciupeste si daca iti da un cap in nas...
Nu i-am dat niciodata tot ce a vrut, nu cred in asta si nu cred ca face bine unui copil. Nu inteleg de ce este asa de incapatanat!
Acum nu am timp, dar am sa citesc tot ceea ce ati scris, poate gasesc ceva sa pot aplica la el.
Cu drag,
Mirunda spune:
Off, fetelor, prin ce mai treceti...imi pare rau de voi, si cum fata mea are 8 ani, sper ca nu o sa va suparati daca o sa va zic si eu cateva pareri, si ce m-a ajutat pe mine la Mara.
In primul rand la faza cu trantitul pe jos si urlatul: a probat-o si ea dar...numai o data...eram la Kirmes, un fel de balci, si a vrut sa se dea a "x" oara in carusel eu am zis nu, ea da, pe urma tipete, urlete, etc...I-am zis ca nici nu discut cu ea daca tipa, si am luat-o pe sus de acolo. Am mai facut o tura, si dupa ce s-a linistit din urlat, m-am intors cu ea la "locul faptei", si i-am spus ca acum, pentru ca nu mai plange si tipa, o mai dau, O SINGURA DATA! Adicatelea am incercat sa o faca sa priceapa ca daca URLA pentru ceva, atunci mai abitir nu primeste, iar in momentul cand se poarta frumos atunci primeste acel ceva.
Chestia cu "o data si gata", a dat de multe ori roade. La leagan, la jocuri, la citit etc...ea...mai vreaaaaauu!!!!!! Eu: o data si GATA! Si, asta mi se pare tare important , a fost, dupa acel "o data" chiar gata! Copilul sigur ca isi testeaza granitele, si eu cred ca datoria noastra este sa i le aratam, si sa NE TINEM DE ELE! NU inseamna NU; dar este tare important , inainte de a il pronunta pe acel NU, sa ne gandim bine de tot! Eu am incercat sa cedez in multe lucruri,mai neimportante, si in altele sa "ma tin tare". De exemplu am lasat-o in camera ei sa faca ce haos vroia, dar dupa 2-3 zile faceam cu ea ordine, era clar ca si ea participa la asta. Sau in parc o lasam sa se bage prin ce gauri de sarpe vroia ea, dar nu acceptam sa imi faca circ cand plecam acasa...daca da, urma, fara suparare, pedeapsa...Nu am dat pana acum decat o singura data in ea, i-am tras o palma la fund, tot asa, cand mi-am pierdut nervii ca urla fara pauza...pe urma mi-am cerut scuze, adica i-am zis ca imi pare rau ca am dat in ea, dar m-a suparat f. tare...
Mie mi se pare tare important ca copilul sa stie ca exista reguli pe care TREBUIE SA le respecte...chiar daca sunt mici, si noi credem ca ei nu inteleg, tot trebuie spuse si repetate, ei inteleg muult mai mult decat credem noi...imi vin in cap chestii din ce scrieti voi, si o sa va dau cateva exemple, nu mai stiu de catre ce mamici au fost scrise, dar nici nu cred ca are importanta:
-copilul trebuie sa stie ca are LOCUL LUI de dormit, iar seara sa aiba cam aceeasi ora de culcat si acelasi ritual la culcare. Eu nu as accepta sub nici o forma sa "isi caute cu pernuta in mana" patul unde vrea sa doarma. NU SI IAR NU!!! In acelasi patut (de preferinta in camera lui), citit, povestit, (canta) etc, culcat. Cum adica sa isi caute el locul, fratele meu? Sigur, e greu de dezvatat, dar cu rabdare eu cred ca se poate (am si idei cum, dar nu stiu daca va intereseaza...)
-faza cu cerutul mancarii in magazin...mie mi se pare cam tare, eu as intra in pamant de rusine! Aici este oricum ceva obisnuit sa primesca copii la magazin ceva, dar nu SA CEARA EI! Mie daca mi-ar face copilul meu asa ceva, l-as lua PE SUS cu toate urletele lui, si l-as duce de acolo, pe urma, cand s-a linistit, si NUMAI ATUNCI l-as duce din nou la raionul cu pricina, si DACA nu mai tipa, i-as lua ceva, si as ruga-o pe vanzatoare sa ii dea ea bucatica respectiva, si i-as spune "uite, acum ti-am luat X pentru ca ai fost cuminte si nu ai tipat".
Din nou aceeasi idee: a NU CEDA sub presiunea tipetelor, SUB NICI O FORMA!! Dar a "face o concesie", deci a ii da copilului ce si-a dorit abia atunci cand nu tipa, si (eventual) invata sa spuna TE ROG.
-faza cu televizorul mi se pare f. importanta, si asta m-a bucurat, ca am vazut ca multe din voi au limita 1/2 -1h. Eu si aici as incerca insa sa fac un pic de "disciplina", deci nu as lasa copilul sa treaca de la una la alta, si sa nu se uite la nimic. As zice "hai sa alegem impreuna ce film vrei sa vezi", si cel tarziu la a 2a incercare "vreau asta, ba vreau aia", as zice STOP.
Ce mi se mai pare important.: sa alternam perioade de joaca "intensa" cu el (cuburi, desene, povesti, carti, acuarele, etc), cu "acum eu am un pic de treaba, dar in 1/2 h, vin si imi arati ce ai facut tu!"
Important: sa ii dam copilului senzatia ca "il luam in serios", si sa il laudam din toata inima cand face ceva frumos si bun. Cand nu se tine de "reguli"-care pot fi diferite de la om la om, dar ele trebuie sa existe-pedepse clare si scurte, dupa explicatia de rigoare.
Ceeace mi s-a parut insa o greseala frecventa, din ce povestit voi, si pe care sigur ca am facut-o si eu, pana am priceput "mecanismul", a fost cedatul sub presiunea "teroristului". Ei invata atunci" aha, mama a cedat, am tipat si ea a cedat -uraa!!" "data viitoare, daca nu cedeaza, tip si mai tare si tot cedeaza!" Sigur, inconstient, dar cam asa invata ei din faptul ca noi nu suntem consecvente cu ei.
Fetelor, sper din suflet sa nu ma intelegeti gresit, nu am fost si nu sunt o mama perfecta, asa ceva nici nu exista...Doamne ajuta!
Am vrut numai sa va impartasesc un pic din experianta mea de mamica cu ani mai multi la activ...
Si inca ceva: cineva zicea aici ca e o etapa, si trece...hmmm,,, si da si nu...depinde enorm de mult ce faceti voi in aceasta etapa. Daca acum copii nu invata sa aiba LIMITE, daca nu li se pun GRANITE si nu li se impun REGULi, (toate astea cu cap, suflet, si multa, multa dragoste) atunci sigur ca odata, candva, nu se vor mai tanti pe jos, in schimb vor avea altele, si mai dureroase...vor fi obraznici, dispretuitori, rai, vor tipa si spune vorbe urate cand pantofii nu sunt marca Adidas, etc etc....nu trebuie sa ne culcam pe o ureche, educatia acum le-o dam, cat sunt mici...sau nu le-o dam...
si ar fi pacat , ca doar sunt comorile noastre, si chiar daca le mai zicem un NU, o facem pentru binele lor...
Parintii nostri ne-au zis, poate prea des, NU, am crescut, zic eu, generatia anilor 70, educati destul de aspru (cel putin in comparatie cu educatia de aici). Acum suntem noi la randul nostru parinti, si din pacate, (nu va suparati pe mine, dar spun asta NEVRAND sa jignesc pe nimeni) se pare ca am picat in extrema cealalta, ii cam lasam sa fie ei "sefii", suntem prea ingaduitori cu ei, le dam prea multe (ma refer la lucruri materiale, caci nu cred ca poate exista "prea multa" dragoste), si, din pacate, nici asta nu e bine...asa ca TRAIASCA DRUMUL DE MIJLOC!!!
...care o fi äla????
, cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Camelia spune:
Mirunda, multumim pentru sfaturi!
In multe dintre procedeele aplicate de tine ma regasesc.Daca eu nu sunt ferma, chiar severa, apoi nu stiu cine mai este!Disciplina, regulile sunt cuvinte de ordine la noi in casa.M-am straduit si-am reusit pana acum sa nu cedez insistentelor copilului si, mai ales, m-am straduit sa nu fac compromisuri.Dar uite ca nu intotdeauna da rezultate sau nu la varsta asta.Oricum eu sunt hotarata sa perseverez si raman la ideea ca eu conduc copilul, nu el pe mine.
Insa nu inteleg ce vrei sa spui aici:
quote:
Originally posted by Mirunda
-faza cu cerutul mancarii in magazin...mie mi se pare cam tare, eu as intra in pamant de rusine!
Crezi ca eu ma bucur? Am scris in mesajul meu anterior ca mi se pare oribil si, sincera sa fiu, asteptam sfaturi, nu epitete.
Da, este adevarat ca aici copiii primesc cate ceva de la raioanele de mezeluri si de aici a inceput toata povestea.Teodora stie ca atunci cand vrea ceva, trebuie sa ceara.Inca n-am reusit sa-i explic de ce asta se poate intampla acasa si nu in magazin.La fel si cu banii in autobuz.Povestea a inceput de cand in autobuz o doamna romanca ne-a auzit ca vorbim romaneste si a vrut sa-i dea copilului bani "sa-si ia ceva de la McDonald's", desi Teodora habar n-are ce-i aia!Bineinteles ca eu am refuzat-o politicos insa copilul n-a uitat.Acuma cum ies eu din Klemme?:-))
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor
palmyrah2002 spune:
quote:
Originally posted by Mirunda
-copilul trebuie sa stie ca are LOCUL LUI de dormit, iar seara sa aiba cam aceeasi ora de culcat si acelasi ritual la culcare. Eu nu as accepta sub nici o forma sa "isi caute cu pernuta in mana" patul unde vrea sa doarma. NU SI IAR NU!!! In acelasi patut (de preferinta in camera lui), citit, povestit, (canta) etc, culcat. Cum adica sa isi caute el locul, fratele meu? Sigur, e greu de dezvatat, dar cu rabdare eu cred ca se poate (am si idei cum, dar nu stiu daca va intereseaza...), cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Draga Mirunda,te rog spune-mi si mie cum sa procedez.
Rabdare am,dar solutii nu mai am!
Cristina si Mihnea
nadana spune:
Salut,
Eu nu scriu prea mult pe forum pt ca nu prea am timp, dar va citesc in fiecare zi , sa vad ce subiecte s-au mai discutat.Si asta mi-a placut!!!!
Am si eu o fetita de aproape 3 ani(iunie).Am trecut si eu prin fazele de nervi, urlete...Femeia care sta cu ea , dupa gradi, zicea ca nu stie ce sa mai faca, ca ea era asa o fetita cuminte.Cu noi, dupa masa nu era chiar asa.Si acum mai avem faze de urlat, prin casa sau la magazin ca ea vreeea cate ceva.
Sa va spun cum am incercat sa trec eu peste ele.
Pe strada:nu mergea de pana pana de curand;si acum mai vrea sa mearga singura;o las dar numai daca merge pe langa noi;daca o apuca fugitul-"sa nu o prindem"-anulam permisiunea de a merge singura si tot asa de vreo doua ori si pe urma GATA, de manuta chiar daca urla.
Cand mergem amandoua pe strada este mai simplu:ii spun"hai sa mergem noi amandoua de manuta, ca doua prietene"-asta-i place fff mult, cred ca se simte mare.De obicei este de acord si dupa ce mergem vreo 1 min, o laud de numa'numa' ca ce frumos merge ea cu mine si ce imi place mie cand mergem ca doua prietene, etc.In general ii spun o multime de "texte", in tot felul de situatii si aplic fff mult diversiunea.
In magazin:am rezolvat umblatul de colo-colo punand-o in carucir din ala mare; ea sta in picioare, eu o tin de geaca si toata lumea e MULTUMITA!Daca-i trebuie ceva-de obicei branzica din aia in ciocolata, cu buline-ii iau dar ii spun ca o papa acasa-ma asculta-si acasa "uit" sa i-o dau.Daca cere ceva ce nu vreau sa-i dau, aplic repede o diversiune,ii arat ceva in cealalta parte a magazinului, o intreb ceva despre un coleg de-al ei, o intreb daca a vazut ce rochita avea fetita de langa noi, etc,TEXTE!!!!!De regula intrebarea opreste sirul gandurilor ei si ea uita pe moment ce voia sa-mi ceara.Pana sa-si aduca aminte, am si ajuns in alta parte.Credeti-ma, cu diversiuneam am evitat multe urlete, certuri.Am inceput sa o aplic acasa , cand umbla la televizor, si=l inchidea din buton.Cand vedeam ca se apropie de televizor, deodata aparea o pasarica pe balcon-nici pomeneala- sau eu gaseam ceva interesant in camara,etc.
Deci, ca sa concluzionez lungul si poate obositorul meu mesaj, metodele mele cele mai eficiente sunt DIVERSIUNEA (texte) si LAUDA!!!
Bineinteles, sunt momente cand nici chiar cu astea nu o scot la capat[:
], pentru ca , sa le aplici, uneori iti trebiue o rabdare DE FIER!!!!!!![]()
mami dana si oana iubita
carina spune:
Mirunda ma bucur tare mult ca ai scris ceea ce ai scris, pentru ca eu ma tot intrebam daca nu cumva sunt eu exagerata cu NU-ul sau cu regulile stricte. Chiar daca face toate chestiile pe care le-am scris in postul meu anterior, Carina este un copil ascultator. E normal, insa, cred eu ca fiecare copil sa aiba revoltele lui, mai important insa este ca noi sa stim sa reducem revoltele astea nu sa le lasam ca poate trec de la sine. Disciplina la somn a fost pentru mine cea mai importanta, eu fiind o persoana care daca nu dorm cateva ore bune pe noapte (macar 6) fara mu;lte intreruperi nu mai sunt buna de nimic. Asa ca, pitica a dormit doar la ea in patut, la ea in camera, fara apa, ceai, lapte, leganat in timpul nopitii. Acum stie ca daca se trezeste fara motiv noaptea, mami vorbeste cu ea din patul propriu dar ea readoarme singura. Cu mancarea la noi a fost mai greu, fiind un copil pentru care mancarea e doar o chestie care o intrerupe de la joaca. Nu se poate sa o las nemancata, ca ar sta si 24 de ore fara nimic si e deja suficient de slabuta. Asa ca aici facem concesii in sensul ca are voie la TV cat mananca sau sa mestereasca vreo cutie sau jucarie. Dar mananca la ea in scaunel si nu alerg dupa ea prin casa.
Cam atat despre noi.
Anda si printesuca Carina (1 an si 5 luni)
http://community.webshots.com/user/andamihai
vilma spune:
Apropo de tehnici si tactici.... dupa cea cu pufnitul in ras (cami) si diversiunea (nadana), mi-am adus aminte cum o mai potolesc eu pe Anca. De fapt nu ca mi-am adus aminte, ci am "constientizat", ma intelegeti, ca de multe ori nu ma gandesc dinainte, pur si simplu imi vine cate o chestie. Despre ce e vorba, daca vad ca incepe sa o ia pe aratura cu NU-urile, incep sa-i explic folosind niste cuvinte din alea bombastice sau greu de pronuntat, sau cu rezonanta. E imediat curioasa sa afle ce inseamna cuvantul acela si furtuna se stinge incet incet, cu o Anca care incearca sa pronunte ceva de genul: "instructiuni"
, sau: -Vezi ca ai dat "ambalajul" pe jos".
O alta manevra care mai da roade este sa ma lansez cu ea in "polemici" de genul "ba da- ba nu". Si asta ii mai relaxeaza uneori nervu' incordat (de fapt si mie...)
Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (3 luni)
Mirunda spune:
Draga Camelia, departe de mine gandul sa fi vrut sa critic pe cineva, sau sa impart epitete! Iti spun sincer, parerea mea e ca "meseria de parinte" este cea mai grea si mai ingrata, daca as vrea sa critic pe cineva, pai as incepe in primul rand cu mine! Eu nu am vrut zic ca tie nu ti-e jena, la faza cu cerutul mancarii, Doamne fereste! Imi inchipui ca iti este, si doar de asta povestim aici, ca sa ne ajutam unii pe altii, si sa mai invatam din experianta altora. Eu am citit insa cele 5 pagini, si mi-au ramas idei in cap, si nu nume, si la ele am vrut sa raspund. OK?
Deci fetelor, pentru a nu stiu cata oara: nu cam vrut sa critic PE NIMENI aici, nu am nici un drept sa o fac, stiu ca fiecare incearca sa isi creasca copilasul cat mai bine, si numai cine nu e om nu greseste...
Pai, Camelia sa iti zic cum as incerca eu concret la chestia cu cerutul. In primul rand as duce-o si i-as arata (ori pe viu, ori la TV), undeva, la o gara sau mai stiu eu unde, cativa Penner-i, sau copii ai strazii, ma rog, ceva de genul asta. As face-o sa inteleaga ca acesti oameni sunt numai demni de mila (n-au un patut, n-au o mamica care sa ii iubeasca, eetc etc...)Ca ei dorm pe stada cand e frig...ca stau sub poduri, pe strazi si cersesc...etc etc. Eventual si cand vezi un cersetor, si ii dai ceva, poti sa deschzi discutia despre asta. I-as zice ca acesti oameni traiesc din mila noastra, ca ei cer bani si noi (care avem patut, mamica, etc...)si noi suntem buni si le dam...din cand in cand...Asa as incerca, incet incet, sa fac legatura in caputul ei intre A CERE DE LA UN STRAIN CEVA MATÈRIAL= a fi un om asa cum nu e frumos/bine sa fii. I-as explica ca una e sa primesti ceva in dar, alta e sa ceri tu...Si trecand la exemplul concret cu magazinul, a pregati-o sufleteste de acasa, inainte de a merge la magazin, si i-as spune "te rog frumos, sa nu ceri tu x sau y, ai vazut, ti-am explicat de ce, nu e frumos, noi nu suntem ca cersetorii, etc etc... Daca tanti iti da, atunci e altceva. Dar tu sa nu ceri" daca se tine de asta, e ok. Uraa!!! (castigat batalia inainte de inceputul ei!) Daca nu, si cere, eu nu as lasa-o sa ia, pur si simplu pentru ca a incalcat o intelegere. Nu mi-ar pasa de vanzatoare (evenual i-as explica scurt ca tocmai o dezveti de a cere etc etc...) sau fara explicatii, as lua-o de acolo fara discutii, cu sau fara urlete. Pe urma, mai tarziu, as incerca din nou, dupa ce inainte am povestit cu ea din nou despre de ce si cum...pana cand vede ea, cu capusorul ei, ca A TIPA nu aduce nimic, dar a vorbi frumos aduce ceeace isi doreste ea...
Va
pe toate mamicutele,
cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Camelia spune:
Ok Mirunda.Alles klar!
Ideea ta e buna.Exact la cersetori si copiii strazi ne-am gandit si eu si sotul meu, sa-i dam exemplu!Dar cand mergem in Ro , ca aici la München nu exista absolut niciunul!Nici la gara si nici in alta parte.
Si daca tot n-am putut eu sa dorm asta -noapte din cauza acestei probleme, mi-a venit o alta idee pe care am de gand s-o aplic.Va spun eu daca a dat roade.
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor
Mirunda spune:
Draga Crisitna, ce dulcic e Mihnea al tau!!! Sa-ti traiasca, si el si sa toti puiutii de aici sa fie sanatosi!
Sa iti zic cum as incerca eu cu Mihnea cu dormitul. As incepe prin...invaluire
Asa, vreo cateva zile, i-as tot zice povesti despre , de exemplu, puiul de varbiuta care doarme asaaa de bine in cuibusorul lui, despre vaca din staul cum are locusorul ei , etc etc...M-as pune ostentativ sa dorm (macar 10 min, asa , de ochii lumii) dupamasa in patul MEU (care e asaaaaa de moale, si comod, si e al meu si vai ce bine e in el...) etc, ai inteles tu manevra...
Pe urma, in ziua X, (de preferinta una unde iti e tie bine, nu ai prea mult stress), i-as declara, de diminata incepand, ca azi e o zi mare, baiatul a crescut deja, nu mai e bebelus, si de azi incepand, o sa doarma in patutul lui!!!! As mentiona asta, dar in treacat, ca fiind o chestie clara, ca de acum el o sa doarma in patul lui. Si asta as face. Seara l-as lasa pe el(concesie) sa isi aleaga jucaria/cartea/masina/avionul etc preferat, si poate ar fi bine sa fie oricum obosit de peste zi (plimbarica mai lunga?) As sta cu el (macar la inceput) pana adoarme...daca...Daca face prea mult scandal si nu vrea sub nici o forma, eu as alege cale: sunt suparata pe tine, te culci SINGUR si nu mai vin la tine pana cand nu te linistesti si nu vii in camera ta..sau: sunt suparata pe tine, si ma duc in camera ta, si te astept acolo sa te linistesti...Dar eu cred ca , cu o pregatire "psihologica" pe aceasta tema, va fi mai usor decat crezi tu. Cred ca si lui ii trebuie o "vorba tare" pe aceasta tema, copii sunt mai linistiti si se simt mult mai bine si IN SIGURANTA (dupa parera psihologilor, si eu cred asta) atunci cand au ritualurile lor, deci obiceiuri frumoase, care se repeta in fiecare seara in aceeasi ordine...si faza asta, cu dormitul pe peste tot, cred ca il agita, si el, pe undeva, isi da seama de asta. Poate asteapta si eu sa spui tu STOP, dar de data asta darz si hotarit!
Alternativ, si ce a mers la Mara f. bine, au fost concesiile facute la anumite chestii, combinate cu acceptarea unor reguli pe de alta parte. de ex. a avut o perioada cand se culca cu capul la picioare si picioarele la cap eu...Mara, te trage curentul la usa, culca-te ca lumea...ea: ba nu, asa vreau eu! Pana la urma am stat si m-am gandit, si mi-am dat seama ca aste e o concesie ce o pot face , fara sa fie prea rau daca am facut-o. Si inca odata: LAUDATUL!!! Tare, de multe,multe ori si cand fac ceva bine, sau cum am vrut noi. Si concecventa in a spune NU cand o iau pe aratura....
Bafta, si sa ne zici si noua de prichindel!
Cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
