Passion ---Mel Gibson

Raspunsuri - Pagina 15

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Nelke spune:

quote:
Originally posted by danateo

Astazai am primit pe mail un comentariu al lui Andrei Plesu referitor la film... Stiu ca am sa dezamagesc pe multe dintre voi, dar ca sa fiu sincera, sunt de acord cu el in multe privinte!

Mel Gibson a reusit sa faca un film despre Iisus Christos īn care Dumnezeu lipseste. Transcendenta nu se manifesta decīt vag meteorologic (nori, ploaie, cutremur) sau īn varianta demonica. Din cīnd īn cīnd, un vampir palid se strecoara printre protagonisti pentru a semnala nelamuritilor de unde vine raul. Īn rest, e vorba strict despre ce se poate face cu un corp omenesc, daca vrei sa provoci oroare. Īnsusi chipul lui Iisus e scos din scena cam dupa zece minute de la īnceputul filmului: un ochi, umflat de bataie, se īnchide, celalalt e īnecat de sīnge. Portretul e īnlocuit cu o fleica descompusa care, la rastimpuri, geme. Biciuiri prelungi, īn care pielea explodeaza spectaculos, dezvaluind, īn sectiune, īntreaga anatomie subepidermica, lovituri īndesate, cu scule ingenioase sau cu pumnul detalii de crucificare duse pīna la pedanterie, totul īnghesuit īntr-un prim-plan obscen, totul "documentat" cu exactitate. Sīngele tīsneste gros, tendoanele crapa sub piroane prost ascutite, asistenta - evreiasca si romana -jubileaza grotesc, cu rīnjete stirbe si priviri cleioase. Iisus nu e "victima" misiunii Lui, nu sufera din cauza pacatelor omenesti. E pur si simplu un om cumsecade care are ghinionul de a īncapea pe mīna unor sadici.
"Strategia" regizorala e transparenta: se face o reconstituire riguroasa si amanuntita a faptelor, asa īncīt spectatorul sa priceapa cīt de mult a suferit Iisus si sa se umple de o mila infinita, respectiv de o credinta reīmprospatata. Ideea subiacenta este ca ne-am pierdut credinta pentru ca am īncetat sa ne mai reprezentam durerea teribila pe care o provoaca un cui batut īn palma (sau la īncheietura ei). Īn aceasta logica, orice nefericit care face fata unei torturi fizice trebuie sa devina obiect de cult. Iar relatia cu Dumnezeu este de tipul compasiunii oripilate pe care o stīrneste contemplarea, la morga, a unui trup sfīrtecat salbatic.
Ambitia exactitatii este, de la bun īnceput, un mod de a suspenda problema credintei. Adevarul celui care crede nu este o ecuatie, iar Evangheliile nu sīnt reportaje. Refuzul sistematic al lui Iisus de a face minuni e tocmai refuzul de a reduce transcendenta la dimensiunile demonstrabilului. Religia este, prin definitie, relatia omului cu inevidenta, asumarea unui mister care nu se poate nici analiza, nici clasa, nici dovedi stiintific. Evangheliile - si cartile sacre, īn general - practica nu īntīmplator minimalismul, expresia laconica, elipsa. Revelatia nu e locvace, drept pentru care "adevarul" ei nu poate fi documentat gazetareste. A fi exact īn acest domeniu e a respecta litera textului revelat, nu a face reconstituiri muzeografice pe cont propriu. Iar textul revelat, cīnd e vorba de rastignire, e sec pīna la abstractiune: "dupa ce [Pilat] L-a biciuit, L-a dat sa fie rastignit". Se aminteste scurt de bataie si batjocura, dar accentul nu cade pe cruzime, ci pe sminteala si pe ordinea pre-scrisa a evenimentelor. Īn versiunea Ioan, se povesteste ca lui Iisus nu i s-au zdrobit, dupa obicei, fluierele picioarelor "ca sa se plineasca
Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi". Decizia de a muta istoria sacra din registrul Realului semnificativ īn acela al realitatilor anecdotice sfīrseste, inevitabil, īn derizoriu si trivial. Las la o parte capcanele, grotesti, īn care cade exigenta preciziei. Īn filmul lui Gibson se vorbesc aramaica si latina. Dincolo de obiectiile pe care le pot face (si le-au facut) filologii, e imposibil sa nu te amuzi cīnd Pilat, jucat de un excelent actor bulgar, etaleaza o latina cu un delicios accent slav. Nici minunata noastra Maia Morgenstern n-a fost bine sfatuita. I s-a spus, probabil, ca fiind sfīnta si avīnd pre-stiinta sau intuitia trans-umanitatii lui Iisus, ea nu trebuie sa perceapa atrocele Lui suferinte cu un banal patos lumesc. Īn consecinta, o vedem afisīnd mereu un soi de indispozitie sobra, pendulīnd īntre stupoare si insensibilitate.
Mel Gibson pare sa creada ca principala isprava a lui Iisus e capacitatea de a īncasa. Faptul ca El e Fiul lui Dumnezeu se vede mai cu seama din uriasa Lui, supraomeneasca, rezistenta la durere. Se poate spune ca filmul ilustreaza felul de a se raporta la transcendenta al unui ins (si al unei epoci) pentru care carnea a devenit cer, singurul cer accesibil. E o optiune riscanta. Rastignirea era o procedura greu de suportat, dar nu e sigur ca nu s-au inventat, "īn zbuciumata noastra istorie", proceduri de tortura cel putin la fel de sinistre. Sīnt oameni, oameni oarecare, a caror "Golgota" a fost inimaginabila. Nu īn ascutimea durerii stau sensul si unicitatea rastignirii lui Iisus, ci īn identitatea amutitoare a Celui rastignit. Cel rastignit e Dumnezeu īnsusi si El o face din prima zi a īntruparii Sale pīna astazi. Nu trupul si sīngele, ci trupul devenit pīine si sīngele devenit vinul vietii, acesta e misterul crucificarii. La acest mister, Mel Gibson nu are acces. Baiat istet (si prostut), el a esuat rapid īn eficacitate comerciala. Aud ca aduna bani seriosi vīnzīnd cópii (exacte) dupa piroanele rastignirii, montate pe un lant de pus la gīt.
Daca e sa rezum enormitatea demersului sau regizoral īntr-o fraza, as
observa ca, īn multe tari, filmul e interzis minorilor. Nu-mi pot imaginao mai pacatoasa dracovenie, decīt sa faci un film despre Iisus pe carecopiii n-au voie sa-l vada.



Andrei PLESU

Dana si bb Matei
http://www.geocities.com/bebe_matei



Sīnt pur si simplu muta !
Cine oare ar fi putut-o spune mai bine decīt Plesu ???
Īn comentariul lui m-am regasit, am gasit cumva (īn sfīrsit !) īntelegere...pentru lucruri si oameni, motivatii imediate... sau...(sterg tot ce voisem sa scriu pentru ca nu vreau nici un conflict cu cineva dintre voi)-



Nelke

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danutza22 spune:

Stai linistita Nelke, ca nu cred ca ar contesta cineva orice ai fi avut de spus in ordinea aceasta de idei.Subscriu si eu ideii ce se desprinde din cronica lui Plesu pentru ca desi n-am vazut inca filmul imi dau seama din cele citite de la voi ca de fapt nici nu-mi doresc.Prea multa salbaticie in lume ca sa-mi mai pot dori inca un adaos care sa garniseasca frumos tacamul si chiar de mi-ar aduce catarsis-ul purificator, tot nu ma tenteaza gustul.Raman la o lectura buna si la orice act omenesc care ar reusi sa ma mai scoata din ternul cotidian fara fie nevoie sa trec prin tenebre ca sa-mi dau seama cat de amara e conditia noastra umana.
Mai departe prefer sa tac...............
Dana P.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by danutza22
Raman la o lectura buna si la orice act omenesc care ar reusi sa ma mai scoata din ternul cotidian fara fie nevoie sa trec prin tenebre ca sa-mi dau seama cat de amara e conditia noastra umana.



ce frumos ai spus-o....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nelke spune:

Ai dreptate, Dana P.

...Voisem sa va spun ca am vizitat o data un lagar de concentrare īn Austria (mi s-a spus ca aici elevii fac o astfel de vizita cu scoala, pentru ca nu trebuie sa se uite...ce s-a īntīmplat odata; ca sa nu se repete.)
Era o zi de iarna. Putini (4-5, poate 10?) vizitatori (ca nu pot spune "turisti"). Totul perfect curat -cladiri, alei etc. Si zidurile alea care strigau fara cuvinte. Nu pot sa va descriu ce am trait si simtit (cine n-a vizitat īnca un lagar de concentrare, īl sfatuiesc sa nici n-o faca, pentru ca s-ar putea sa nu-i mai iasa din minte; ajunge ce stim, ce am citit īn carti si am vazut īn filme - ce incredibile cruzimi pot face oamenii altor oameni.)
Nu pot sa va descriu ce tristete si neīncredere īn oameni (cum spuneam, semenii nostri, trecatorii de pe strada) m-a coplesit si m-a tinut zile la rīnd. Poezii de dragoste ? Cīntece de iubire, cugetari īnalte ? Par absurde si irealiste dupa ce vezi asa ceva.

Revenind la filmul lui Mel Gibson: a fost a doua oara īn viata mea cīnd am fost coplesita de sentimentele descrise mai sus.

Un film cu acest titlu n-ar fi trebuit sa te lase (pe tine, spectator) sa parasesti sala fara sa-ti dea o speranta. Ce a vrut Mel Gibson sa ne spuna īn acest film ? Ca exista salbaticie si inumanitate ? Dar asta stim doar ! Un film cu acest titlu ar fi trebuit sa fie bineīnteles zguduitor, dar si īnaltator...pentru ca asa a fost Isus Hristos, n-a plecat dintre prietenii si oamenii care īl iubeau, dintre apostolii lui fara sa le dea o speranta.

Ce face Mel Gibson ?
Un film COMERCIAL !!! Da, un film care se vinde repede !
Oamenii se duc la cinema atrasi de titlu, instigati de reclame, undeva adīnc cu iluzia ca fac un act religios (ca "Doamne ajuta !", "Doamne fereste !") si ca recupereaza o restanta la rugaciuni... Iar Mel Gibson ne pacaleste pe toti cu titlul, pentru ca de fapt este un film nici macar de groaza, ci sado-masochist, si mai rau ! Toate exagerarile, nesfīrita biciuire (pīna si calaii se mai opresc, as crede - aici totusi nu, pīna la limita suportabilitatii !), o piata stropita pur si simplu de sīnge provenind de la un singur om (care de fapt ar fi trebuit de mult sa fi murit dupa atīta cruda biciuire - cine rezista la asa ceva ? - doar "eroii" lui Mel !)

(...Īn treacat fie spus, lui Mel īi plac rolurile absolut teatrale: pentru el īnsusi īn primul rīnd iar cīnd nu mai merge, le da altora...)

N-am cum sa-i iert lui Mel Gibson ca regizor aceasta imensa pacaleala. M-a umplut pentru o vreme de o imensa si grea tristete; totusi, e altceva un lagar de concentrare care a existat (din pacate) cu adevarat si mai lung timp decīt fanteziile sado-masochiste din mintea lui Mel Gibson.

Pentru a īncerca macar eu sa nu va lasa asa...cum ne-a lasat pe noi Mel Gibson:
Ati vazut cumva filmul "Solaris" īn regia lui Andrei Tarkovski ?
Daca nu, neaparat sa-l vedeti !

Este polul opus...un pol pozitiv...! Deocamdata nu mai vreau sa comentez...

Sper sa nu dati cu foarte multe īn mine...




Nelke

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

draga nelke, daca ai rabdare sa rasfoiesti cateva pagini in urma topicul asta, vei constata cu mare surprindere ca nu numai suntem de aceeasi parere (mel=comercial, teatral, telenovelistic, sado-masochist, etc), dar... inclusiv propunerea cu tarkovski am facut-o si eu celor care au placut acest film (eu am recomandat Andrei Rubliov)


asa, ca o comparatie...




http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by Nelke
totusi, e altceva un lagar de concentrare care a existat (din pacate) cu adevarat si mai lung timp decīt fanteziile sado-masochiste din mintea lui Mel Gibson.


adica patimirile n-au existat asa cum s-au vazut in film?
confunzi un act artistic cu o plimbare intr-un loc istoric.

quote:
Pentru a īncerca macar eu sa nu va lasa asa...cum ne-a lasat pe noi Mel Gibson:
Ati vazut cumva filmul "Solaris" īn regia lui Andrei Tarkovski ?
Daca nu, neaparat sa-l vedeti !
Este polul opus...un pol pozitiv...! Deocamdata nu mai vreau sa comentez...



unu la mana, in Solarisul lui Tarkovski, ca si in al lui Stanislaw Lem, Dumnezeu este un organism cosmic care copiaza alte existente intr-un demers de autocunoastere tragic, care ii arata insingurarea fara speranta. La T. si L. Dumnezeu este marele nimic, o fiinta, da, dar una fara putere de a tranforma lumea innoitor. copiile nascute si moarte iarasi intru Solaris sunt fiinte cu memorie umana, dar fara Iubire...in fine, ca nu asta e discutia, si oricum scriu pe fuga, am intrat sa te intreb ce vezi tu pozitiv in asta??!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

conchita, eu zic ca Dzeul lui Tarkovski e atat de diferit de al lui Lem... cel descris de tine e al lui Lem... Tarkovski e putin pe alte "sine"

pup

http://img41.photobucket.com/albums/v127/ancamonique/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nelke spune:

Conchita, eu nu n-am cum sa contest nici faptul ca Isus a existat cu adevarat (pīna si cercetatori atei au ajuns la concluzia asta), nici patimile prin care a trecut Isus. Ma refer doar la exagerarile regizorului Mel Gison. Īn vremea īn care a trait Isus o executie prin crucificare era ceva obisnuit. Sigur ca era o moarte plina de multa suferinta –am citit undeva ca pozitia atīrnīnda a unui crucificat ducea la blocajul muschilor pectorali si a diafragmei, generīnd īndelungi si extrem de dureroase dificultati īn respiratie care se terminau cu neputinta de a mai respira, deci moartea.
Moartea lui Isus prin crucificare a fost deosebita de a multor altor condamnati prin faptul ca el, cel fara de pacat a fost tradat, parasit, batjocorit si condamnat fara vina; ca oamenii acelui timp nu l-au recunoscut ca Mesia, desi stiau din scripturi; ca l-au jertfit (fariseii) din orgoliu si sete de putere.
Mesajul pe care ni l-a lasat noua, oamenilor si noua speranta, noul pact al lui Dumnezeu cu noi.

Poate ca asta ar fi trebuit sa scoata mai mult īn evidenta regizorul.
Dar asta nu e usor . Mai usor este sa compui si filmezi scene socante, de o brutalitate exagerata, care apeleaza direct la simturile spectatorului si genereaza reactii imediate: groaza, frica, oroare, indignare, mila, mīna pusa peste ochi īn aparare, lacrimi... Sigur ca sīnt reactii si sentimente umane. Dar nu e oare prea putin pentru un film care īndrazneste sa poarte acest titlu ?

Undeva īn Noul Testament se spune (cam) asa: “Īi veti recunoaste dupa faptele lor.”
Cam īn directia asta facusem o comparatie (nu o confuzie) cu un lagar de concentrare: nu pot avea īncredere (zice vocea mea interioara) īntr-un film despre Isus Hristos care ma face sa simt ce am simtit dupa vizitarea unui lagar de concentrare – asta e binīnteles foarte, foarte personal si ma refer doar la mine.

Pe aci unde traiesc eu e o vorba: “Weniger ist mehr.“ – adica: „Mai putin īnseamna mai mult.“ Daca Mel Gibson n-ar fi exagerat asa de mult īn scenele pline de cruzime duse pīna la limita suportabilitatii umane si ar fi pus accentul pe altceva, ar fi gasit poate mai multa credibilitate. Eu personal nu-l cred pe Mel Gibson, nu cred ca a fost asa. Nici nu era nevoie sa fie CHIAR asa, pentru a īntelege.
“Umblati dupa slava pe care v-o dati unii altora.” Daca Mel ar fi sincer cu el īnsusi, s-ar recunoaste īn asta...

Iar comparatia cu filmul “Solaris” de Tarkovski ? (pe celalalt nu l-am vazut, dar pe acesta l-as revedea iar si iar... poate īl gasesc pe DVD ?)
Nu are legatura directa cu filmul subiectului nostru, totusi, printre multe altele: cum curge apa ( simbolul curatirii, puritatii), de-auzi cum picura; auzi o respiratie īnceata, dar care te patrunde pīna īn suflet; si te gīndesti zile la rīnd la acest film cu dorul de a-l revedea, cu teama ca ai scapat ceva esential.
Undeva īn film e vorba de iubirea adevarata : dar felul īn care e pusa aici problema te face sa te īntrebi daca tu īnsuti ai iubit vreodata cu adevarat, dar chiar cu adevarat, nu cum ne īnchipuim noi īn restul zilelor... Pentru ca acesta este cel mai mare adevar din noi, poate singurul adevar si sens al vietii.
Filmul lui Tarkovski īti trezeste dorul de absolut, dorinta si nevoia de perfectionare, pare sa-ti arate o cale, un sens īn viata.
Ca si credinta īn Dumnezeu.

Tarkovski n-a facut (poate n-a īndraznit sa faca ?) un film despre Isus Hristos.
Dar daca l-ar fi facut, daca l-ar fi putut face, ar fi cutremurat o lume īntreaga, si nu numai la nivelul simturilor.




Nelke

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Nelke, cred ca parerile noastre, ale tuturor, nu coincid asupra acestui film si pentru ca avem asteptari diferite de la arta. Danuta22 spunea atat de frumos ca nu de la un film despre patimirile lui Iisus ar trebui sa asteptam catharsisul, ca nu imaginea fotografica a schingiuirii si a cuielor in palma ar trebui sa ne aminteasca de amarul conditiei umane. sa extind la ce spui tu si sa adaug Iubirea si Speranta. poate ca filmul lui Gibson n-a reusit acest lucru cu voi, dar a trezit ceva in altii, admitem asta, da? apoi, uite, sunt 10 pagini de discutii. filmul a stimulat spiritele. chiar si numai pentru faptul ca unii dintre noi nu s-au regasit ca public-tinta si ca, dupa vizionare, si-au redefinit preferinta pentru alt tip de tratare cinematografica a patimirilor, filmul tot primeste o bila alba, parerea mea. am recunoscut la inceput ca nu am vizualizat niciodata crucificarea lui Iisus cu atata intensitate, in ciuda tuturor celorlalte filme despre, a picturilor, a cuvintelor din Biblie etc. si ca, pentru mine, documentarul asta artistic al lui Gibson a dat o alta incarcatura cuvintelor cheie: cuie, flagelare, sulita in coasta etc. nu stiu la ce imi foloseste, citindu-va pe voi incep sa ajung la concluzia ca, poate, la nimic. dar e un film, nimic mai mult, nu este o predica in biserica sa asteptam sperante si iertari. este viziunea artistica lui Gibson asupra unui moment distinct din trecerea lui Iisus prin aceasta lume, iar noi ii suntem martori... daca nu acceptam asta, atunci sa-i cerem si pictorului Guttuso sa isi imbrace personajele nude din Rastignirea sa cubista...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinaluchian spune:

quote:
Originally posted by conchita
filmul tot primeste o bila alba




DA ! Inca o bila alba. Am vazut de curind filmul si pot sa spun ca sunt de acord cu viziunea lui Mel Gibson. Ce m-a impresionat mult a fost legatura telepatica dintre Isus si Mama lui, care a trait alaturi de el durerea si l-a insotit in permanenta pe tot drumul patimilor. Asadar, simbolul legaturii unice dintre mama si fiu.



"Cand nu mai suntem copii, am murit de mult." Constantin Brancusi

Mergi la inceput