Cum sa-mi regasesc linistea?
Raspunsuri - Pagina 3
Dianne spune:
Parerea mea este ca nu te place si cu asta basta. N-ai ce-i face! Mai bine nu-i mai da importanta Gandeste-te ca nu exista! Eu sunt intr-o situatie asemanatoare. Nu m-a placut niciodata si a tinut sa-mi arate asta tot timpul. Daca ar fi sa povestesc ce-am tras cu ea, as scrie un roman. Inainte ne certam,ne reprosam una alteia vrute si nevrute, dar in ultima vreme am inceput s-o ignor. Crede-ma ca e mult mai bine. In plus ai asa o satisfactie...
Mult calm si succes!
bebetica spune:
Am mai spus-o si cu alte ocazii : Vizitele rare si scurte sunt placute !"
Iti spun din experienta, tocmai pt. ca stiu exact cum te simti fiindca si eu am trecut si poate mai am de trecut prin asa ceva.
Si eu am patit ca tine ..... , am incercat ca de dragul BB-lui sa ingrop securea razboiului si sa ne limitam la un dialog de suprafata fara a intra in detalii si a implica responsabiliati. Ei bine, NU A MERS nici asa.
Cred ca era bine ca de la inceput sa afisez o atitudine de toleranta maxima, adica sa ii dau dreptate tot timpul sa fiu in asentimentul ei in orice situatie nou aparuta si sa JOC TEATRU.
Acum dna soacra are o si o alta nora (o fata de prin Moldova, 8 clase, saraca lipita care era servitoare intr-o casa ) care defapt este un fel de sluga care tace si face si normal ca totul pare OK. dar stai sa vezi cand "nora cea noua" isi va pierde rabdarea si isi va varsa veninul !!!! Un singur lucru mi-as dori ca socrela sa vine sa-mi planga pe umar ca "proaspata nora a pus piciorul in prag". Si asta pentru ca fiul ei cel mic este afurisit rau de tot si este in stare sa isi apere nevasta.
Asa ca ...... SOTULUI TAU II REVINE DIFICILA SARCINA DE A IMPUNE NISTE REGULI CLARE CU PRIVIRE IMPORTANTA FAMILIEI LUI SI LA RESPECTUL CE I SE CUVINE.
Sa auzim numai de bine !!!!!!!!!!
Ioana si 
Stefan Dimitri
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b32aaebf6598
KRISTA spune:
ralucami, am citit foarte bine.
Maria NU vrea iubirea soacrei, ci respect si ajutor pentru familia ei din partea mamei sotului ei, asa cum beneficiaza si cumnatul +concubina acestuia. De unde rezulta ca si sotul e tratat diferit de mama lui, nu numai nurorile.
Si sunt sigura ca la intrebarea ta cu scop nu o sa primesti un raspuns prea diferit de ceea ce cred eu.
Multumesc pentru atentie,
K.
maryam spune:
Te rog sa ma scuzi daca n-am sa fiu pe aceeasi lungime de unda a sentimentelor si trairiloir tale , dar uite eu in locul tau pur si simplu nu as acorda importanta acestor lucruri, pentru ca in primul rand nu merita persoanele(soacra-ta) sa-ti faci sange rau din cauza ei, iar in al doilea rand pentru ca la varsta ei , daca nici macar decenta nu o poate determina sa se poarte cu tine , cel putin la fel ca si cu cealalta , tu nici atat n-ai s-o poti schimba...sigur ca trebuie sa ai o mare doza de...indiferenta pentru asta , dar uneori noi ne facem viata un chin dand importanta lucrurilor care nu valoreaza nimic, sau prea putin.
Eu consider ca este normala reactia ta de indignare, dar chiar si asa , poate daca ti-ai indrepta atentia si mai mult asupra relatiei cu sotul tau , cu copiii tai , daca ai elimina din suflet amaraciunea si ai putea sa treci peste asta, ti-ar fi mai bine.Cat despre celelalte,ignoranta este cea mai buna, zic eu...Oricum , nu lasa ca lucrurile astea sa-ti afecteze viata si mai ales casnicia.Tu poti si esti suficient de puternica incat sa le dovedesti ca esti mai sus decat ea, decat ele...si crede-ma ca asta le va face sa moara de ciuda(la figurat, bineanteles, ca doar nu dorim raul nimanui).
Sa auzim NUMAI de bine!
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
Maria spune:
Dragele mele, multumesc pentru raspunsuri. N-am mai intrat pe forum de cateva zile, n-am mai avut timp, toti trei copilasii sunt raciti. In plus Anei ii iasa deodata vreo sase dinti si masele, e foarte maraita plange si noaptea, iar cel mic nu mai prea mananca, cred ca de la raceala. Acum dorm toti trei si pot sa va raspund.
Incerc sa ma detasez cat pot de problema cu soacra. Si-a dat seama si sotul meu ca am dreptate, dar stim amandoi ca deocamdata nu se va schimba. A incercat la un moment dat sa le atraga atentia parintilor lui ca fac diferente, insa tot impotriva mea s-au inversunat replicand un motiv pe care si pe un copil prost l-ar pufni rasul. Ce imi reproseaza ? Eu pe soacra mea o salut cu « sarumana », iar pe socrul meu cu « buna ziua », respectiv « la revedere ». Asta se intampla de 7 ani de cand ii cunosc. Ei bine soacra mea e ofticata pentru ca ii zic la revedere si nu sarumana cand plec de la ei. De fapt n-am inteles, nu stie dupa atata timp ca o salut cu sarumana sau are pretentia sa il salut si pe socrul meu cu sarumana ? Inca n-am inteles ! Si asta in timp ce cealalta ii tutuieste, ca sa nu mai zic ca este si obraznica. Sa va povestesc o faza. Asta vara ne intalnim cu « cumnata » in fata casei soacramii . O salut si o intreb ce mai face ? Ea raspunde manios « nu asa bine ca voi » , apoi in timp ce eu ma apropiam de poarta trece in fata mea si deschide poarta cu putere, intra, si poarta imi vine din recul in fata. Daca nu eram prompta putea sa ma loveasca peste burta, ca eram gravida in luna a saptea. Iar soacra mea din curte ne privea, dar nu a zis nimic. No comment !
In relatarile mele anterioare n-am descris toate intamplarile petrecute, n-ar avea nici un rost, dar am observat ca exista pareri si pareri din partea voastra. Lui Raluca, vreau sa-i raspund ca nu poate sa nu ma doara diferentele care le face si cu noi nurorile dar diferente face si cu baietii ei. Sotul meu este o persoana cu foarte mult bun simt, si de o nevinovatie a inimii cum rar intalnesti. Mi-as dori sa se poarte copiii mei cu mine asa cum se poarta el cu ai lui. La inceputul casatoriei, inca nu stateam cu ei, se ducea in fiecare sambata si le scutura covoarele, in timp ce frate-sau care locuia acolo mergea la fotbal. In plus cumnatu mereu le-a vorbit obraznic dintodeauna si de multe ori l-am auzit injurand in casa ca un birjar. In plus are o limba ascutita, Doamne fereste sa ajungi in gura lui ! Soacra mea insa il tolereaza asa pe motiv ca saracul e mai nervos din fire. Insa la sotul meu se repede din motive inexistente. I-a cerut o data un burete cu mentiunea ca o sa il dea inapoi, ca ne spalam la ea in curte un frigider iar pe ea a apucat-o istericalele, ca doar avea treba, isi fierbea jumari ! A inceput sa planga, nu stiu ce i-a zis sotului meu ca eram in curte, dar a iesit socrul meu, care este un om minunat de altfel dar e sub papucul matroanei total, si s-a rastit la noi ca ce avem, nu au ei destule probleme, le mai facem si noi probleme ? Pentru un burete !!! Incredibil, dar adevarat ! Cat despre diferentele materiale numai un lucru vreau sa adaug, Dupa nunta ne-au dat 2000DM pentru masina, cumnatu-meu avand si el masina de la ei. Apoi mi-a zis ca a fost greseala vietii ei ca ne-a dat acesti bani ! La scurt timp dupa aceasta afirmatie, cumnatul isi vinde masina cu 2000 DM si isi ia alta cu 7500DM diferenta platind-o ghici cine ? S-au bagat datori pana in gat pentru aceasta masina, si au tot platit la datorii vreo 2 ani pana a venit salvatoarea de cumnata-mea si a mai achitat ea restul de datorie, cam 1000 euro. Vesnica recunostinta ! As minti sa spun ca nu ma doare, dar nu atat de tare sa nu pot dormi noaptea din cauza asta.
In concuzie n-o sa mai mergem pe acolo, nu-i mai deranjam, ne vedem de treaba noastra, am prea multe motive sa ma bucur decat sa fiu suparata. Si mai stiu o vorba « fiecare nash isi afla nashul ». Sa nu va suparati pe mine ca am scris asa mult. Maria
Soleil spune:
Maria, crede-ma ca nu merita absolut deloc sa te consumi aiurea pentru asta. Si stiu ce spun, pentru ca ani in sir mi-am facut probleme (in sinea mea) si nu am inteles care este problema soacrei mele vizavi de mine. In prima zi cand m-a cunoscut era super-incantata, din "fata mea" nu ma scotea si a doua zi a inceput circul - nu vrea sa ma vada in ochi. De ce? Habar n-am. De fapt am o banuiala - dar oricum a facut din tantar-armasar.
A tinut-o asa - cu scandal si amenintari multa vreme. Trebuia sa ne casatorim in 1997, au venit la noi acasa (ei fiind in Calarasi si noi in Rm. Valcea) in anul acela, de Pasti, am discutat seara, am pus tara la cale, am stabilit o multime de detalii, iar a doua zi, la pranz ni se spune ca nu va mai fi nici o nunta. "De ce?". "Pentru ca nu mai vreau eu!". Si asa a fost. Eram studenti, sotul meu inca depindea financiar de ei, nu ne-am impotrivit. Ne-am casatorit in anul urmator. La nunta abia daca mi-a adresat cateva cuvinte. Daca o intreba cineva ce are cu mine, spunea ca nimic...
Tu esti contrariata ca cealalta nora ii vorbeste cu 'tu' soacrei tale. Asa e obiceiul acolo. Ai mei sunt din Sibiu - bunicii mei sunt inca acolo. Sotul meu le vorbeste cu "tu" parintilor mei, bunicilor mei... Mamei mele ii spune pe nume. Lui i-a fost greu sa se obisnuiasca asa - la ei obiceiurile sunt altele... Eu ii vorbesc si acum soacrei mele cu "dumneavoastra". Nu mi-a permis niciodata sa fac altfel. Ii spun "buna ziua" si "la revedere". Nu pot spune "saru'mana" Cat despre formula de adresare... o evit cum pot. Mi-a cerut sa ii spun "mama". Nu pot. Mama mea e doar una. Si cum as putea sa-i spun "Mama, dumneavoastra ce mai faceti?". E ridicol!! Stiu ca nu-i convine, dar nu am ce sa-i fac!
Acum cativa ani, dupa un scandal urat de tot, am decis ca mi-a ajuns. N-am mai calcat in casa lor mai mult de doi ani. Sotul meu mergea singur la ei (l-am incurajat tot timpul sa tina legatura cu ei). Dupa 6 luni intreba de ce tin suparare... Spunea ca ei i-a trecut, ar trebui sa imi treaca si mie... Din pacate, nu avea cum sa imi treaca - felul in care mi-a vorbit, nu indraznise nimeni pana atunci sa imi vorbeasca astfel, nu imi adresase nimeni astfel de epitete... La un moment dat am ajuns la ei pentru ca mergeam la mare si sotul meu trebuia sa treaca neaparat pe la ei. Ce bucurie cand m-a vazut... Eram din nou "fata ei"... Lacrimi de bucurie... in care nu voi crede niciodata. Erau sincere, nu contest asta, dar stiam ca atat de repede se poate schimba totul...
Acum trece pe la noi uneori, cand ajunge prin Bucuresti. Relatiile sunt de politete mai mult decat de altceva. Suntem de opt ani impreuna, suntem casatoriti de cinci si jumatate, iar adresarile ei sunt inca la singular: "ce bine ca ti-ai cumparat apartament", "ce frumos ti-ai aranjat bucataria"... Noi inca nu suntem un cuplu pentru ea. Ma intreb daca vom fi vreodata.
Anul trecut de ziua mea m-a sunat sa ma felicite. Inca nu stiam ca ramasesem insarcinata. Mi-a spus "La multi ani, sa fii sanatoasa si faceti cat mai repede un baiat!". Am spus "Ba o fetita!". "Nuu! De ce?!! Cine vrea fata?!!". "Eu". A ramas deconcertata cateva clipe... Si fetita o sa am 
.
Acum isi face planuri despre cum va sta acest copil la ea, cum il va creste... Nu m-a intrebat nici macar o data care sunt planurile mele cu privire la el...
Si multe, foarte multe, mi-ar trebui pagini intregi. Unele sunt detalii aproape sordide, de care imi este rusine si sa imi aduc aminte, darmite sa le mai povestesc la altii. Lucruri care uneori frizeaza absurdul....Un spirit dictatorial, meschin de multe ori, pentru care "gura lumii" e ridicata la rang de curte cu juri...
Mi-as fi dorit ca lucrurile sa fie altfel. Dar nu sunt. Imi iubesc sotul, iar ea este mama lui. Nu pot sa o scot din viata lui, nici nu imi doresc. Dar nici nu o pot iubi.
Asa cum ti-am spus, am plans si m-am framantat ani in sir. E suficient. Daca intre mine si sotul meu lucrurile sunt in regula, nimic altceva nu mai conteaza. Eu nu ii reprosez lui nimic, nu am pretentii de la ea de nici un fel, iar el incearca sa mentina echilibrul - fragil - care s-a creat de la o vreme.
Asta e tot ce conteaza.
Maria, ocupa-te de tine, de copiii tai, de sotul tau. Nu trebuie sa te mai intereseze ce se intampla in casa soacrei tale. Chiar te incalzeste un relativ ajutor pe care l-ai primi de la ea? Are atat de mare importanta? Mai importanta e linistea ta si armonia din caminul tau.
Viata ta e a ta. Viata ei e a ei. Punct.
Cu drag,
Flaviana si "pisicuta" din burtica de 34 sapt
casandra spune:
Maria, eu vad ca tu esti necajita si ca il ajuta mai mult, din punct de vedere financiar, pe fratele sotului. Eu nu zic ca ei fac bine, ca nu fac, ca uite asa apar si resentimentele intre frati, dar pe de alta parte sunt banii lor si ii folosesc cum cred ei de cuviinta.
Idora spune:
Maria, eu zic ca nu are rost sa te certi cu sotul tau din cauza soacrei, ca oricum nu se rezolva nimic.Mai bine ignor-o ca si cand n-ar exista sau consider-o ca pe o simpla cunostinta.Fa-ti prieteni acolo in Sibiu si sigur n-o sa-i mai duci lipsa!!
Lili2004 spune:
Maria,
Si eu am trecut prin ce treci tu. Acum m-am apropiat asa de mult de soacra, incat tine mai mult la mine decat la fiul ei. 
Vina este a tuturor.
Sotul trebuie sa-i explice mamei lui ce va doare si ce va deranjeaza.
Daca mama se incapataneaza, vizitati-o cat mai rar. Spuneti-i clar, ce va doare. Lasati-o sa sufere si ea, sa vina ea la voi. Lipsiti-o de ce ii este mai drag, de nepoti.
Cand vine purtati-va foarte frumos, spuneti-i sa mai vina caci va face placere. Serviti-o cu ce aveti mai bun, sa se simta bine.
Cand esti cu ea, intreab-o de ceilalti, ce fac, daca este cazul compatimeste-o. Imprieteneste-te cu viitoarea cumnata, invitati-o pe la voi (si pe cumnat).
Invatati sa fiti o familie si ai sa simti cum dragostea inlocuieste ura. Dar sotul trebuie sa fie primul care reactioneaza, cu vorbe frumoase sa-i explice ce va doare.
Si sa nu mai fie mama soacra, ci mama. Tu cum ii zici? Mama soacra?
Zi-i mama...
Este normal sa-i vorbesti la pers a II-a plural, e mai in varsta. Ce te deranjeaza daca cea mai mica ii spune "tu"? Cu timpul o sa vada ca e lipsa de respect si nu apropiere...
Voi, tu si sotul, sa nu va certati din cauza familiei. Familia sunteti voi acum: tu, el si copiii. 
Incercati sa vorbiti calm intre voi: "Hai sa vedem cum facem sa aducem pacea si sa ne intelegem bine cu mama"
Multa dragoste!
Iertati-ma!