Cum sa-mi regasesc linistea?
Raspunsuri - Pagina 2
Maria spune:
Va multumesc mult pentru sfaturi. Am ajuns si eu impreuna cu sotul meu la concluzia ca este mai bine pentru noi sa nu ma mai duc pe acolo. De cate ori veneam de la ea ne certam. A observat si el de mult ca nu se poarta cum trebuie dar considera ca mai rau ar afecta relatia cu ea daca i-ar atrage atentia, iar de schimbat nu se va schimba. Cat despre relatia cu "cumnata" mea nu este doar de fatada, chiar se inteleg bine, si stiu si de ce. Se linguseste, ii face o sumedenie de cadouri, si a cucerit-o. Insa pe de alta parte am remarcat niste rautati la ea in relatia cu alti oameni, (cu care nu are interese)incat imi da impresia ca aceasta fatada nu va dura prea mult. De exemplu cand s-a angajat ca vanzatoare la un magazin dupa o saptamana au dat-o afara ca deja facea pe sefa cu angajatele mai vechi. Si pe mama mea desi s-au vazut ocazional i s-a adresat cu "tu", ceea ce mama a si remarcat. Dar mai stiu ca de multe ori primim ceea ce meritam iar timpul le va limpezi pe toate. Eu m-am linistit pentru ca am reusit sa am discutia aceasta rationala cu al meu sot si ca am ajuns amandoi la o concluzie. Aseara i-am dat si lui citeasca si ce mi-ati raspuns voi. Va multumesc inca o data.
sperantza nu moare spune:
Draga Maria
Te inteleg perfect, sunt si eu intr-o situatie similara, dar cu viitoarea “cumnata” a prietenului meu. Cei doi frati stau impreuna, apartament unde s-a mutat si Ea cu copilul ei. Eu sunt pot zice geloasa. Ma deranjeaza modul in care se “harjonesc” – glumele nesarate pe care tipa le face cu iubitul meu, si mai ales modul in care se expune cand e el prin preajma. Seara cand mergeam la el, si intram in casa iesea din dormitor, sau de unde era ca o caprioara, parca ii venea ei iubitul acasa – si nu era nici o confuzie pentru ca prietenul ei era deja acasa. La un moment dat am stat la mine, si cand am trecut pe-acolo, i-a zis in gluma cica : “asa barbat serios esti, n-ai dat si tu macar un telefon!” – dar nu e barbatul ei, ca sa aiba vreo responsabilitate sau obligatie fata de ea. Eu m-am enervat teribil, el a ras. Ca de! E prietena lui fra-su ce sa-i faca? Ma deranjeaza ca, desi stam la mine acum, trece pe-acolo cu treaba si fara treaba, la cafele, glume proaste bine-nteles, iar cand sunt si eu de fata toata lumea face fete lungi. Acum intr-o seara ii spune cand plecam de la ei: “te asteptam maine dimineata” – stii chiar daca a pus fraza la plural, faptul ca a venit de la ea ma deranjeaza, parca nu poate trai fara el. Aseara de exemplu am trecut pe-acolo, unde urma sa vina si el si sa plecam impreuna la mine. Am ajuns inainte si foarte senina incerca sa ma convinga ca iubitul meu nu vine, ca a sunat-O putin mai devreme sa vada daca a venit instalatorul. Iti dai seama ce perceptie are asupra lui daca traieste cu impresia ca a sunat-O, pe ea! Nu ca a sunat sa vada bla-bla! Si mai ales ca stie ea mai bine decat mine ce face prietenul meu!
Am stat si eu cu ei o perioada scurta, si m-am simtit ca un intrus pe un teritoriu cucerit, fara drepturi, desi ca statut suntem pe aceeasi treapta. Mi-am pus si eu o punga cu cartofi in ladita unde se tineau de obicei chestii de-astea si mi-a dat-o la o parte (si e doar un exemplu). In curand voi sta si eu acolo, dar am de gand sa fie totul separat. si sa impun reguli, ca de iubit n-o sa fiu iubita, dar nici calcata in picioare
Pe tine macar te sustine sotul 100%, eu am impresia ca sunt mai putin importanta decat “fericirea fratelui sau”, mai ales cand ii spun ce ma deranjeaza si-i sare tandara ca-i reprosez lui ce face aia. dar ma iubeste si astept si eu ca timpul sa le limpezeasca pe toate
De simtit bine nu ma voi simti niciodata, si poate voi ajunge sa-i spun ei ce ma deranjeaza. Faptul insa ca prietenul meu se trage de sireturi cu ea, intr-un mod deplasat din punctul meu de vedere, ma opreste. Si ca de fapt se poarta intr-un fel cu ea cand nu sunt eu, si altfel cand sunt eu de fata. Ma scoate din minti! Si cate ar mai fi de spus!
Concluzia mea: bucura-te ca aveti casa voastra, in care nu vine nimeni sa-si bage nasul, sotul iubitor si intelegator (dar nu-l pisa marunt ca vei aceleasi rezultate ca si mine, si mai ales nu-i spune la nervi ce te-a deranjat) si mai ales cei 3 prichindei (sa fie sanatosi si pentru asta trebuie sa va intelegeti si sa fie armonie la voi in casa).
Acolo nu te vei simti niciodata bine, o data antipatia la vedere vei avea impresia ca orice gest e facut impotriva ta – nu ca nu e adevarat, dar vei fi dispusa sa sanctionezi orice maruntis. Rareste vizita, iar cand o faci urmareste-ti interesul, joaca-te cu bobocii, ignora-i cat poti pe ceilalti. Lasa-o pe soacra sa vina spre tine, dar ai grija, cu rezerva ca omul nu se schimba! Nu ai ce sa ierti la cineva care are inima sa spuna: Ce daca pierde copilul? – in primul rand pentru ca e femeie, si in al doilea rand era bunica. Sau mai bine zis iarta, dar nu uita!
sperantza nu moare
Maria spune:
Da, nedreapta e cateodata viata. Oare intodeauna trebuie sa castige numai tupeistii? Bunul simt si respectul nu mai prezinta nici o valoare ? Draga ‘speranta nu moare’ eu zic sa lamuresti lucrurile cu prietenul tau inainte sa te muti acolo, la fel sa faci si cu ‘cumnatica’, pentru ca altfel stresul psihic la care o sa fii supusa va fii foarte puternic. Si daca ai cedat la inceput va fi foarte greu sa recuperezi terenul pierdut. Cred ca cu oamenii nesimtiti trebuie sa fii ferma de la bun inceput si sa stabilesti niste reguli pe care apoi sa nu le permiti sa le incalce.
Intr-adevar eu am mare noroc ca nu locuiesc cu soacra , dar chiar si asa nedreptatea lor nu ma poate lasa indiferenta. Si asta pentru ca efectiv nu au ce sa-mi reproseze.Faptul ca am fost o fata saraca fara zestre nu cred ca este un viciu, ba dimpotriva ar fi trebuit sa aprecieze ca am terminat doua facultati muncind, si sustinandu-ma singura, iar cand l-am cunoscut pe al sau fiu eram deja profesoara la liceu. Dar dupa cum stiti si voi salariile din invatamant nu sunt grozave. Iar parintii mei unul bolnav si pensionar, celalalt muncitor nu au avut avere sa-mi dea. Si totusi in conditiile astea am reusit sa avem o locuinta, sa ne-o mobilam singuri, fara alte ajutoare, (soacra mea ne-a promis ca o sa ne cumpere ea, asa de casa noua, un uscator de rufe dar pe care nu l-a mai luat zicand ca nu are bani, ne-am cumparat noi de la Metro unul cu 180000lei), ne crestem cei trei copii la fel singuri fara alte ajutoare materiale decat din munca noastra, si numai laptele praf la bebe costa mai mult de un milion jumate, plus pampersi la doi dintre ei. Am fost intodeauna respectuoasa cu ei si niciodata nu i-am jignit si nici macar nu le-am raspuns la jignirile lor. Si nici faptul ca ma inteleg si il iubesc pe sotul meu si fiul ei nu sunt de ajuns. Nu sunt buna pentru ei si gata. In schimb este cealalta adorata ei, desi nu lucreaza nici ea si nici cumnatul meu nu mai lucreaza de cand este cu ea. A facut un colegiu de asistente dar e atat de priceputa incat nici atata nu stie ca un BB la 3 luni vede foarte bine. In schimb a avut un apartament pe care l-a mostenit, si pe care l-a vandut daca s-a mutat la soacra mea, iar banii zic ei ii ruleaza cumparand si revanzand apartamente, ca sa-si faca si ei casa. Totusi ma indoiesc ca iti faci casa cheltuind cu nemiluita pe haine de milioane, baxuri de sucuri, minivacante aproape saptamanale in Paltinis, etc. Si la urma urmei de ce sa-ti faci casa daca o ai deja ? I-a cumparat soacra-mii mobila noua de bucatarie, i-a promis ca la vara ii pune termopane si centrala noua termica. E clar cum a cucerit-o, nu ? Tot astfel se justifica poza ei, singura, nici macar impreuna cu cumnatul meu, in mijlocul sufrageriei. Si vi se pare voua ca mai au ei de gand sa plece din acea casa ? Spuneti-mi ca sunt invidioasa, si rautacioasa, probabil ca chiar sunt, dar totusi nu pot sa cred ca este drept ca noi cu trei copii sa stam intr-o locuinta cu doua camere inchiriata de la primarie iar celalalt fiu sa mosteneasca o casa care valoreaza fara sa exagerez 150.000 Euro. Si multe altele….
A_Iulia spune:
Scuzati-ma daca ma bag si eu, dar mi se pare ca este vorba de doua situatii cu totul si cu totul diferite: Speranta nu moare, ai tot dreptul sa faci scandal si sa fii frustrata. Si pe mine m-ar deranja ca nu stiu ce pipita, prietena nu stiu cui, sa faca tot felul de remarci binevoitoare si cu subinteles...
In schimb, Maria, ce-i cu gelozia asta? Parca esti un copil. Ce te intereseaza cui lasa soacra-ta casa? Daca o lasa la copii orfani te simti mai bine? Castigi ceva in plus din asta? Sa nu-mi spui ca astepti sa-ti cumpere ei nu stiu ce uscator, sau alte minuni. Iar cumnatii tai - lasa-i, fiecare cu veniturile si cheltuielile lor. Ar fi fost o problema, intr-adevar, daca sotul tau ar fi "cotizat" catre ai lui ceva fonduri si ar fi privat familia voastra de banii respectivi, dar asa...Ce te intereseaza banii altora?
Si mai incearca ceva: inchipuie-ti ca aceeasi poveste s-ar intampla cu mama ta si cu sotul tau. Ce ai face tu? Cui ai lua apararea? Ce inima ai avea sa-i spui mamei tale ca n-ai s-o mai vizitezi din cauza ca sotul tau nu o intelege? Cum i-ai putea spune sotului tau:"tu ai dreptate, mama e o proasta ca judeca asa si ca nu te iubeste?"
Vezi, nu e asa simplu. Spuneau si fetele: prietenii ti-i schimbi, insa familia nu. Si din pacate, soacra face intotdeauna parte din grupul care se cheama "rude"...
Hai, fiti tari fetelor, si nu va mai suparati asa. E foarte importanta relatia pe care o aveti cu sotul si copiii. Maria, incearca sa nu va incarcati relatia frumoasa cu certuri pe subiectul asta. Nu merita.
Adina+BB36W
carmens spune:
Draga Maria, hai sa-ti povestesc despre soacra mea.
Prima oara cand am vazut-o (venisem cu fiul ei sa ma cunoasca, noi fiind hotarati sa ne casatorim ) m-a dat afara din casa pe motiv ca ea nu m-a invitat. Invatata de ai mei parinti si de prieteni am fost tacuta si supusa dar pana la un moment dat, cand a inceput sa-i reproseze sotului meu ca s-a schimbat ( a se citi ca l-am schimbat), ca a uitat ce sacrificii a facut ea pentru el...Nu va mai spun ce a spus la adresa mea pentru ca totusi e un forum decent cu anumite reguli
Cert este ca nu am mai rezistat si i-am spus sotului meu ( pe atunci prieten) ca eu plec si l-am intrebat daca vine cu mine iar el m-a urmat.
Ne-am casatorit si vreme de vreo doi ani el a continuat sa mearga la ai lui(am uitat sa va spun ca el este din Suceava) si nu am incercat niciodata sa-l opresc.Cand venea acasa era acelasi om ,niciodata nu mi-a venit cu texte, cred ca unul din motive era ca nu se discuta de persoana mea, eu nu existam. Dupa acesti doi ani s-a certat si el cu mama lui, nu mai conteaza motivul, si alti trei ani nu am avut nici o legatura cu ei.
Cand am primit si noi apartament( avem locuinta de serviciu) si ne-am instalat telefonul i-am sugerat sa le dea un telefon.Nu va pot spune uimirea soacra-mii cand l-a auzit dar a sotului meu cand l-a intrebat "Voi cand veniti acasa?" Am fost de Pasti in anul ala in vizita si vreau sa-ti spun ca s-au comportat de parca nu s-a intamplat nimic, de parca fusesem in vizita cu o luna in urma.
De atunci am mars in vizita la cateva luni.Ce pot sa-ti spun este ca acum se poarta foarte bine cu mine, mereu imi face cadouri si imi ia apararea in fata fiului ei.
Anul trecut ,in noiembrie, a fost pentru prima oara in casa noastra si vreau sa precizez ca suntem casatoriti de peste 10 ani, si au ramas impresionati de ceea ce au vazut.
Singura modalitate de ma intelege bine cu ei este sa-i ascult ce spun ei si sa fac cum cred eu de cuviinta.
Si sa-ti mai spun ceva, la inceputul casniciei ii tot spuneam sotul meu lucruri nu prea magulitoare la adresa parintilor lui si el nu spunea nimic,pentru stia ca am dreptate dar a venit un moment cand ne-am certat cu tatal meu si atunci mi-a spus si el niste lucruri, adevarate dealtfel, dar care m-au durut enorm si atunci i-am cerut iertare pentru toate vorbele spuse despre parintii lui.Indiferent cat este de adevarat, atunci cand cineva iti vorbeste de rau parintii ,doare.
Cat despre cumnata....asta este o alta poveste.
Dar sa-ti dau o idee.Spuneai ca iti place ca copii tai sa se joace la curte, de ce nu-l trimiti pe sotul tau cu copii( gasesti tu o scuza pentru soacra- te doare capul ,ai de spalat rufe....) si timpul asta sa-l folosesti doar pentru tine: te duci la coafor, asculti muzica, citesti o carte.
Carmen
ralucami spune:
Maria eu iti propun sa iei cartea lui Creanga si sa citesti "Soacra cu trei nurori". Dupa ce te inseninezi cu povestea vii iar pe forum si te duci la discutzii generale si o sa vezi ca fetele au deschis un nou subiect despre soacre. Dupa ce o sa citesti tot o sa vezi ca mai sunt soacre ca a ta, deci nu esti singura care are parte de asemenea "tratamente". Parerea mea este ca asa cum te-ai descurcat pana acum singura(doar tu si sotzul tau fara nici un ajutor din partea ei) asa o sa poti sa o faci si de acum in colo. Nu poti face un om sa te iubeasca cu sila, atata timp cat dupa cate se vede din randurile scrise nici tu nu o adori.
Poate ca si ea iti simte antipatia si si-a pus in "functiune" instinctul de conservare. In viatza nu de merge pe principiul "iubeste-ma sau te tai!". Si in final si la urma urmei tu ce vrei de la ea? Raspunde cinstit!!! Toate cele bune!
Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!
KRISTA spune:
[quote]Originally posted by ralucami
Si in final si la urma urmei tu ce vrei de la ea? Raspunde cinstit!
[/quote
Eu nu cred ca Maria are nevoie de iubirea soacrei, nici macar nu a pomenit despre asa ceva...
In schimb, are nevoie sa fie tratata cu respectul cuvenit de catre acea femeie devenita soacra, in primul rand pentru ca este mama nepotilor ei, 3 copii minunati pe care i-a crescut singura, iar in al doilea rand pentru ca este si persoana care are grija de fiul ei(al soacrei).
E normal, ca mama, sa nu inteleaga cum o alta mama(soacra) poate sa-si trateze copiii in mod diferit... din nefericire, si nepoteii au parte de acelasi tratament...mie faza cu poza concubinei cumnatului ei care troneaza in sufrageria soacrei mi se pare oribila, deci Maria draga, sa-ti dea Dumnezeu putere sa te descurci in continuare prin propriile-ti forte si mijloace, bucura-te de ceea ce ai, soacra ta e de compatimit, habar nu are in ce s-a bagat si cat de mult are de pierdut!
kjmami spune:
draga mea...
am fost cam in aceash situatie ca tine...eu am locuit la soacra mea//nu prea am mai avut de ales...am locuit la ea de cand s-a nascut puiul meu si pana a facut 7 luni...dupa aceia am plecat de acolo si am divortat...ne certam incontinuu din cauza soacrei mele...si eu ii reprosham ca ii ia apararea...ca face ce zice ea...il rugam in fiecare zi sa plecam de acolo dar 'nu ne permiteam' lui ii convenea sa stea acolo...mie nu....am plecat de acolo si am last in urma...sfatul meu este : daca il iubesti nu ii mai spune nimic de mama lui...se pare ca ei asculta de mamici..asha ca daca tii la casnicia ta ;.....las-o sa vrb singura si tu vezi-ti de sotul tau si de ingerashi tai
numai bine
irinai spune:
Draga Maria,
Dragoste cu forta nu se poate. Si eu am fost in aceiasi situatie, in sensul ca soacra mea nu m-a acceptat niciodata si mi-a facut o groaza de mizerii, pe care nu vreau sa le mai detaliez aici, am facut-o la subiectul cu soacre.
Din fericire am reusit sa trec peste situatia in care ne aflam cu ajutorul ironiei si al dispretului. De fiecare data cand ne intalnim ii zambesc superior si condescendent la orice ar zice.Si zice multe. Crede-ma pur si simplu atitudinea asta o scoate din minti.
Si noi suntem in aceiasi situatie - cu cumnatul care primeste totul si noi nimic. Din fericire am avut marele noroc de a nu avea nevoie de nimic de la ea.
Crezi ca ai fi mai fericita daca s-ar purta politicos cu tine? Ai vrea poate sa inceapa sa se poarte si mai frumos si tot ai fi nemultumita.
Bucura-te ca nu stai cu ea, ca nu ai nevoie de ea.
In ceea ce priveste casa, nu te supara, dar este dreptul femeii sa faca ce vrea cu ea.
Eu cred ca problema ta este ca ai prea mult bun simt sau educatie. Lasa "tarancile" sa se inteleaga bine si tu cauta-ti alte satisfactii. Intalneste-te cu prietenii tai, plimba-te.
Cat despre cearta cu sotul, nu o sa ii schimbi parerile pe care le are. Este doar o impresie falsa pe care o avem noi aceea ca discutand si aducand argumente rationale o sa ii convingem ca "mama ta nu are intotdeauna dreptate". Nu o sa reusim. Sau cel putin eu nu am reusit.Dar nu inteleg de ce vrei sa intrii in gratziile soacrei. Ai ce invata de la ea?
ralucami spune:
quote:
Originally posted by KRISTA
Eu nu cred ca Maria are nevoie de iubirea soacrei, nici macar nu a pomenit despre asa ceva...
Eu iti propun sa mai citesti odata mesajele Mariei. Si cand am rugat-o sa fie sincera si sa spuna ce asteapta de la soacra ei, am facut-o cu un anume scop. Inca mai astept raspunsul.
quote:Din ce am citit eu am vazut ca NU copiii si-i trateaza diferit, ci nurorile. E o mica mare diferentza!
E normal, ca mama, sa nu inteleaga cum o alta mama(soacra) poate sa-si trateze copiii in mod diferit...
Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!