cum stim ce e important?

Va salut cu admiratie
E primul meu glascior pe acest forum, dar am citit cam tot ce s-a scris si trebuie sa recunosc ca va simpatizez pentru taria de care dati dovada, ceea ce m-a determinat sa-mi golesc sufletul.
As vrea sa-mi spuneti, pentru ca din cate am observat majoritatea dintre voi are experienta intr-o casnicie, cum isi da cineva seama daca cel/ cea de langa el merita totul pentru a duce o viata in doi. Din cate inteleg eu ar trebui ca eforturile sa fie reciproce, sa nu ai impresia ca totul e in spinarea ta.
Ca sa va dau mai multe detalii: sunt cu prietenul meu de aproape 3 ani, iar efectiv locuim impreuna de cateva luni, la mine impreuna cu ai mei, din motive obiective. El ar vrea sa stam la el impreuna cu fratele lui (care sta cu prietena lui si copilul ei), iar eu am acceptat cu o singura conditie ca totul sa fie separat (gatit, etc). Mi-a spus sa accept pana in primavara cand om face ce-om face sa stam singuri (ideal). De curand am avut o discutie mai aprinsa, cand mi-a comunicat ca el va sta acasa, la el, si asta din primavara cand frigul nu va mai fi o problema. Ma rog, intr-un fel il inteleg ca se simte mai in largul lui cu frati-su, dar la mine nu l-a deranjat nimeni nici macar cu o vorba, sa nu mai spun ca e ca la hotel vine seara, dupa ce vin eu si pleaca dimineata si sta la el (lucreaza in ture, deci nu zilnic) si zilnic se duce acasa.
Cum sa-l fac sa comunice cu mine, sa-mi spuna si mie ce hotarari ia, nu la nervi, eventual sa le gandim impreuna. Dupa ce ne trec nervii refuza sa mai discute cele spuse. Uneori imi vine sa-mi fac si eu ambitia, nu de alta dar mama mea are probleme de sanatate si are nevoie de mine, chiar daca de cele mai multe ori moral, dar si financiar. De altfel nu-l vad pornit sa faca ceva, sa ma sprijine chiar si la treburile casei. Cum ii spun ceva ii sare tandara si trebuie mereu sa las de la mine, dar nu stiu cat o sa ma pot, sunt foarte multe de spus si sper ca am fost destul de coerenta ca sa ma intelegeti despre ce e vorba si mai ales ce sfaturi vreau sa aflu de la voi. Cred ca e important ca un barbat sa aiba si altfel de contributii, nu doar ca se duce la serviciu si aduce bani in casa, dar nu stiu cum sa schimb asta. Trebuie sa inteleaga intr-un fel ca daca vrea sa fim doi trebuie sa lase la o parte individualismul si egoismul

sirod spune:

bun-venit la noi!
destul de ambiguu ce povestesti...intzeleg ca statzi impreuna, dar s-a pus problema casatoriei?
eu sint de parere sa stati fiecare la casa lui pina gasiti o modalitate de a locui impreuna SINGURI!atunci lucrurile se vad cu totul altfel...asta daca nu vreti sa va casatoriti acum.
eu asa vad lucrurile din ce povestesti tu...

doris

acina spune:

Bine ai venit printre noi.
Mai intai cred ca trebuie sa stabilesti
ce vrei tu.Tu te-ai muta cu el daca iti spune?
La inceputul relatiei noastre, eu si prietenul meu
am stat cateva luni la ai mei(tot din motive obiective)
Am niste parinti super l-au adoptat imediat, se purtau
cu el ca si cum ar fi fost baiatul lor.Si el vedea ca
parintii mei sunt draguti si au avut si au inca relatii
f bune.S-a mutat cu mine la ai mei pt mine si eu am apreciat
acest gest.
Dar nu se simtea in largul lui si eu stiam asa ca cu
prima ocazie ne-am mutat .Recunosc ca am fost mai norocosi
am reusit sa ne luam casa noastra.
De multe ori m-am pus in locul lui . Ce as fi facut eu daca...
Asa si cu prietenul tau ...Poate ar fi mai bine sa vorbesti despre asta cu el si nu exclude din start posibilitatea de a va muta
la fratele lui.
E doar o parere .Tu faci ce vrei.



Acina

lily spune:

salutare!
ca sa iti spun drept, cel mai bine e sa stati singurei- tinerii trebuie sa aiba intimitate si libertate deplina, nici la parinti nici la socrii...
daca insa nu aveti incotro faceti cumva sa stati si colo si colo, sa nu devina plictisitor sau agasant pt el sau pt tine...
acum daca i-ai pus conditia din start sa fie totul separat la fratele lui, poate pe el nu l-ar deranja sa manince la masa cu fratele lui si prietena acestuia...se simte cumva presat si tace...
singura il poti determina sa vorbeasca , sa spuna ce simte si ce i-ar face placere

succes !
stii vorba: cu rabdarea treci si marea !

"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

SIMONABB spune:

Aceeasi intrebare mi-o pun si eu de mai multa vreme ...
Mergi la
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=7177&whichpage=3
si citeste acolo povestea Liei


SIMONA

sperantza nu moare spune:

revin mai tarziu pentru ca sunt la serviciu. Eu as vrea sa stam singuri, dar financiar nu ne permitem, iar de casatorie s-a pus problema pentru anul 2005, acum ca ne-am mutat insa nu e aiurea sa ne dez-mutam?
Intr-adevar se simte presat si mi-a reprosat chiar ca, in timp ce eu sunt la serviciu iar el e acasa la el nu mananca din cauza mea, si ca prin urmare sta nemancat, eu insa i-am spus ca nu voi manca eu la comun (tipa lasa de dorit cu curatenia si mai are si alte defecte)> Ei se simt in familie toti 3, eu ma simt mereu in plus samdeu sufleteste nu prea ma simt bine in acel ambiant
oricum el nu e prea sociabil si asta ma deranjeaza, deci nu se va simti prea bine cu ai mei, ca sa nu mai spun ca refuza sa-i cunoasca pe prietenii
Eu ce vreau? in relatia cu el sa decidem impreuna ceea ce ne priveste pe amandoi, si chiar daca nu ma afecteaza cred ca din respect trebuie sa ne comunicam orice nimic, iar de la el sa nu considere ca a sta impreuna e o permanenta vizita. Insa nu stiu pana unde se intind limitele de intelegere, sa nu dau dovada de prea multa si apoi sa constat ca l-am invatat prost, iar eu nu vreau sa fiu doar fata in casa, iar seara sa cad lata, iar el sa stea bine merci la televizor
pana cand pot lasa de la mine, si cand e normal sa pretind si de la celalalt

oana cretu spune:

Parerea mea personala este sa nu va mutati la fratele lui doar pt a-i face lui placere, pt ca s-ar putea ca relatia voastra sa se strice din cauza asta...Iti spun din propria experienta. Una este sa fie parintii si alta sa fie fratele, cumnata etc. Mai ales daca tu sti ca deja te simti in plus cu ei. Cu atat mai mult. Eu iti zic sa ai o conversatie serioasa cu el si sa ii spui verde in fata ca e pacat sa se strice o relatie frumoasa din cauza altora si totodata sa tina cont mult de faptul ca familia ta se poarta frumos cu el. Sau facetzi o incercare de o luna fara sa va mutatzi cu tot bagajul si sa vedetzi cum decurge situatzia daca va mutati la fratele lui. Dar innaite sa-l pui in tema cu faptul ca, daca cumva nu merge aceasta solutzie sa va intoarcetzi innapoi la ai tai si sa nu se supere daca o sa te duci mai des pe la mama ta, pt ca ea este bolnava si are nevoie de tine. Te pup si bafta! Asteptam vesti!

oana-cannes

saphir spune:

Draga mea, parerea mea este ca nu strica sa stati o vreme cu fratele lui . Si noi, la inceput, am stat impreuna cu sora lui si sotul acesteia si daca la inceput ma simteam in plus , cum spui ca ti se intampla si tie, cu timpul am inceput sa ma simt in familie si week end-urile ieseau chiar haios, ne distram bine impreuna.
Legat de cap. "bucatareala", gateam separat, ca poate al meu vroia ceva si cumnata altceva, asa ca sotul meu avea mereu papica lui in frigider . Chiar daca fiecare dintre noi aveam tabieturi diferite, uneori ne incolonam in fata usii la toaleta, pentru mine a fost o buna lectie de toleranta si am invatat sa accept pe cei din jurul meu asa cum sunt, daca vreau la randu-mi sa fiu acceptata. E foarte adevarat ca situatia de a locui toti 4 a fost temporara, pana am ramas eu graviduta si apoi ne-am mutat la casa noastra.... dar a fost o EXPERIENTA.
Bafta multa.

sperantza nu moare spune:

va multumesc pentru raspunsurile voastre, mai ales ca aveti dreptate, si eu m-am gandit si la perioada "de proba" pentru o luna, doua, si m-am mai gandit ca e posibil sa se iste discutii intre noi.
draga saphir, eu sunt chiar foarte sociabila, dar stiu cand nu sunt "iubita" si asta ma indispune. Cand se presupune ca stai undeva, ai si tu un teritoriu al tau, chiar daca e o parte dintr-un intreg pe care il imparti cu altii, dar daca exista sentimentul ca ceilalti au invadat intreg teritoriul si tie nu-ti ramane decat dormitorul si baita de serviciu (asta din 4 camere si 2 bai, una mare, una mica), cand simti nevoia sa-ti marchezi teritoriul cu anume reguli (unde sa-ti pui pantofii, sticla cu ulei etc - sunt cele care mi-au venit in minte) apare sentimentul de frustrare. de fapt eu o proba am facut, dar nu a fost o perioada mare, cateva saptamani. Eu i-am propus prietenului meu sa ne strangem toti patru ca doar suntem adulti si sa facem niste reguli pentru partile comune, inclusiv partea de curatenie.
Tipa - "cumnata" - are un program cu zile libere la mijloc, si chiar si in zilele libere gatea seara cand veneam eu de la serviciu, si trebuia sa fac ceva. Oricat e de mare bucataria tot te bati fund in fund cu celalalt, in plus nu era loc pe aragaz (cu oalele am aranjat-o, mi-am cumparat,si am de gand sa fie de folosinta exclusiva, si farfurii etc, dar aragaz nu pot lua, ca oricum nu ti se permite sa ai doua surse de gaz in aceeasi incapere). O data chiar m-am apucat de gatit si ea si-a scos oalele din frigider sa incalzeasca sa manance toti 3, fara sa-mi spuna scuza-ne 30 minute, sau lasa-ma sa incalzesc, sdau hai ca incalzesc si mancam in sufragerie, nu! nimic! eu m-am simtit si m-am retras, cand au terminat, iarasi nu mi-a zis ca pot sa-mi vad de treaba
Cu mama am impartit responsabilitatile: ea gateste, cand se intampla in weekend o ajut, si in plus ma ocup de curatenie
Ma mai deranjeaza ca acolo e "trafic greu" - o gramada de prieteni, rude de-ale ei care vin in vizita, uita sa mai plece si ii cazeaza acolo. In aspectul asta s-a sesizat si prietenul meu care mi-a promis ca va pune anumite conditii pe acest plan, cand vom sta acolo efectiv. Cand sunt anumite evenimente inteleg, nimic de zis, dar toata ziua - buna ziua, nu!
cred ca oana are dreptate si este atitudinea cea mai inteleapta, sa stam acolo cand o fi, si vazand si facand - ori facem reguli, ori nu -sincer cred ca va fi acelasi haos in continuare.
Ideal este sa stam singuri, insa daca ei vand apartamentul cu 4 camere nu rezolva nimic daca isi iau in schimb 2 garsoniere - o garsoniera e buna de moment, in plus daca iti vin rudele din provincie, unde sa le culci pe jos? si-apoi vor veni si bebeii samd, iar eu cu ai mei platim deja chirie (intr-o casa nationalizata, din care in aprilie trebuie sa ne mutam in alta parte, probabil tot cu chirie, mult mai mare de data asta)

sperantza nu moare

alesandra spune:

Nu stiu cati ani ai, nu inteleg de ce atata graba de a locui impreuna...
Sfatul meu este sa stati separati pana situatia financiara va va permite sa locuiti impreuna (doar voi 2) daca vrei sa descoperi farmecul vietii in 2!!! Oricat de minunati ar fi ceilalti cu care imparti casa vor fi tot mereu probleme (de-o parte sau de alta) .
Bucura-te de relatia asta si ajut-o sa creasca in ceva frumos si durabil...

lily spune:

Draga speranta nemuritoare
daca nu poti trai la <cumnata ta>, daca ea nu te accepta in casa ei sa imparti bucataria, sa te lase si pe tine sa faci o mincare pe aragazul ei, la masa ei, atunci stai cu ai tai...
ce rost are sa te amarasti, sa te consumi pt cineva care nu iti i-a apararea ? sotul tau te lasa asa singura, sa te descurci in casa fratelui sau ? ii e teama ca o supara pe <cumnatica> , care se pare ca profita de tacerea lui ?
iar mama ta, de ce nu te intelege ca ai si tu nevoie de intimitate ?
sper sa rezolvati cumva sa fie bine, dar te inteleg cit ti-e de greu !


"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili