Distantza - obstacol al iubirii?
Raspunsuri - Pagina 2
lorelei_19 spune:
Si noi am trecut prin asa ceva: am fost departe de sotzul meu (pe atunci prietenul meu) timp de 2 ani, ani de asteptate, de speranta si deznadejde, de incredere si neincredere. Daca cineva n-a avut suficienta incredere, aceea am fost eu. Mi-e greu sa-i acord unui om incredere deplina, poate pt ca am prea de multe ori dezamagita. Au fost momente de tacere din partea sotzului, au fost discutzii contradictorii care ma costau noptzi nedormite si care ma dureau cumplit, au fost zile cand ne scriam zilnic, ne sunam, ne scriam emailuri, ba iarasi taceri care-mi umpleau sufletul de incertitudine si de durere.... Dar n-am abandonat! Cand era obosit, cand tacea, eu eram mereu cea vesela, cea care veneam cu o gluma, ii trimiteam articole din ziar interesante, nu eram niciodata obosita. Si asta pentru ca-l iubeam asa de mult... Mi-am dorit sa fim impreuna si a venit ziua cand am devenit sotzia lui. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viatza mea! Eu in locul tau n-as renuntza. Mai stii??? Mult succes si Dumnezeu sa te ajute!
Un an nou fericit si sanatos tuturor!
Lorelei & Family
Imi_incep_viatza spune:
Cand am intrat pe forum si am văzut mesajele voastre.....nu pot să descriu in cuvinte ce am simtit....in primul rand incurajare, sentimentul acela de genul:"stii, nu esti singură"
Nici unul dintre mesajele voastre nu a avut un efect negativ sau deprimant, nici unul, desi unele răspunsuri , cum a fost cel dat de iuliana si ad_risnov, m-au făcut să-mi doresc din tot sufletul un final al acestei etape de despărtire asemănător cu al lorr...si mi-au insuflat asa, sperantă
si mai multă incredere in posibilitatea de realizare a visului meu.
Ralucami.....stii, de multe ori am vrut să plec de aici..cand simteam că dorul devine isuportabil si sentimentul de singurătate atat de apăsător, cand mă simteam pierdută si rătăcită, cand simteam că am făcut o greseală că am venit aici, că eu ...locul meu nu e aici.....
insă ....de fiecare dată el mă făcea să-mi revin si mă readucea la realitate......am venit aici ca să ne fie la amandoi mai bine, măcar material, dacă m-as intoarce nu am face decat să ne complicăm situatzia.....
In cele ce mi-a scris si Porumbita.....mi-am dat seama că asa ar trebui să fie si printzul meu, asa cum a fost prietenul tău....să mă sune , să-mi răspundă la mail....
.....numai că el este ocupat mai toată ziua...serviciul, cursuri de specializare, scoala de soferi......plus că el este singur acolo, si nu are nimeni cum il ajuta.....si-mi mai aminteste uneori de cat de dificilă este situatzia acolo...doar nu am uitat de unde am plecat..
Despre incredere si neincredere......
Printzul meu imi spune mereu că viatza l-a invătat să nu aiba incredere in nimeni......si de aceea nu are nici inmine decat o incredere limitată.......nu absolută, pt că incredere absolută nu are decat in el insusi....si-mi tot repetă că increderea trebuie să i-o castig, nu să i-o cer.....pană acum m-am străduit asa cum am putut eu, si cat a fost in capacitatea mea. si cat mi-a permis cunostintza varstei mele să-i demonstrez că poate avea incredere in mine........mi-a spus că doar cam după vreo 20 de ani petrecutzi impreună va ajunge să mă cunoască bine-bine cu adevărat si să poată spună că da, iubirea mea a fost sinceră in fiecare clipă.....Acum.......eu nu vreau să-i dovedesc asta in 20 de ani............eu vreau ACUM!!!insă nu mai stiu ce garantzii să-i aduc, in ce fel să-i mai demonstrez.....pt că el e genul:"fapte, nu vorbe"......poate ma putetzi ajuta si aici cu cateva din exemplele voastre...
In cuvintele mesajului scris de lorelei_19 am regasit un episod asemănător cu o perioadă a mea de acum cca 4 săptămani...cand tot la fel, aveam mereu discutzii contradictorii, cand plangeam la telefon si el imi inchidea, cand incercam să vb cu el pe net si se deconecta spunandu-mi că devin iritanta si că el si-asa a avut o zi grea......am reusit să trec peste această etapă in care simteam acut sentimentul că mă neglijează adoptand un pisoi si documentandu-ma intens in vederea viitoarei mele cariere de mămică......nu numai că mi se pare un miracol embrionul din uterul unei viitoare mame, dar tot procesul biologic este atat de fascinant si ......si tot atunci am descoperit si acest site..dar pan~~a acum doar m-am documentat, fără a participa la vreo discutzie.....
Vă multzumesc din tot sufletzelul meu si din toată inimioara asta a mea mică si blegutză pentru exemple, pentru atentzie, pentru fiecare cuvintzel!!!
canuta-om-sucit spune:
Si eu si cu viitorul meu sot am stat despartit un an de zile pana cand el a spus ca nu mai poate continua asa. Urmatorul pas a fost acela de a ne muta impreuna. Trebuie sa recunosc ca atat timp cat nu am fost unul langa celalalt ne certam destul de des , era suspicios statea ca pe ace. Lucru care pe mine ma enerva si chiar am ezitat la inceput sa ne mutam impreuna hai sa nu ii spun ezitare ci am gandit mai mult. Ma gandeam ca daca el e suspicios acum, ce ma fac atunci cand am sa fiu langa el. Barbatii, cel putin asta e parerea mea, au nevoie de certitudine de ceva palpabil. Imi aduc aminte ca totul era foarte bine atunci cand era langa mine ii treceau toti electrobarbitucii de pe creier. Ma uimea si il intrebam de ce schimbarea asta de comportament. Imi spunea ca atunci cand e cu mine are sentimentul de siguranta. Am observat aceeasi atitudine si la alti barbati care tot asa au o relatie la distanta. Eu spun ca nu conteaza cine suna pe cine daca e dragoste si intelepciune. Cred ca si voi ati ajuns la etapa relatiei in care nu mai puteti sta unul fara celalalt si incepeti sa va racaiti , incertitudine si alte sentimente care nu fac altceva decat sa erodeze relatia.Eu cred ca ar trebui sa pui mana pe telefon si sa a o discutie sincera deschisa fara ocolisuri cu el si efectiv sa va planificati viitorul, daca va va gasi impreuna sau fiecare pe drumul lui. Nu stiu eu sunt mai directa si efectiv intreb si cer sa mi se raspunda sincer. Ma baiete ce ai de gand cu relatia asta. Ma mai vrei, sau nu mai ai chef de mine si nu imi spui ca nu cumva sa nu ma ranesti( astea asa nishte prostii sunt)?Bun ma vrei atunci fa ceva ca sa ma ai.
aura
adriatica spune:
salut,
sunt noua in forum, sper sa ma primiti si pe mine.
dar....tu faci ceva real ca sa puteti fi impreuna in viitor? ceva adevarat, sa se poata uita si el cu coada ochiului la ziua de maine....
caci am inteles ca esti plecata...mai vii inapoi? il iei pe el la tine?cum faceti?
PS: sotul meu e olandez.nu ne-a fost usor si nici acum nu ne e dar cu iubire si rabdare....toate se rezolva.
mi-ar placea daca ai da mai multe detalii,il iubesti, te iubeste, dar va uitati impreuna spre viitor?
adriatica spune:
ce am vrut sa spun e ca distantza nu e un obstacol al iubirii daca priviti in aceeasi directie. :).
Imi_incep_viatza spune:
Din cuvintele tale, scumpă canuta-om-sucit, intzeleg că oarecum asta este asa, o stare temporară, nu?si cum a mai spus cineva mai sus.....e doar o etapă, o fază.....si probabil după ce vom fi iar impreună isi va reveni.......Admir puterea ta de decizie si fermitatea .....insă am discutat despre viitorul nostru impreună, eu si Printzul meu.....insă niciodată ceva clar...singurul lucru pe care il stiu sigur este că da, mă iubeste si că doreste să mă aibă alături de el, pe drumul vietzii noastre impreună.....Insă dacă incerc să lărgesc limitele discutiei....imi spune să nu mai visez, că realitatea este mult mai brutală si că mă voi prăbusi dacă nu voi fi pregătită să-i fac fatză....si mereu imi spune că mai intai ar trebui să ne gandim la partea materială.......are drepate...
Insă stii, cand vb la telefon cu el......sunt doar niste vorbe...si cand doar auzi vocea simti mai bine ca oricand că este doar vocea.....
Cat despre tema abordată de adriatica......de multe ori mă intreb ce altceva ar mai trebui să fac pentru noi......pană acum am pregătit terenul aici..intzelegetzi....părintzii mei se asteptau la orice mai putin la decizia mea de a deveni independentă, iar cand au văzut că m-am si angajat....adevărul e că ei incă mai au imaginea despre mine pe care au avut-o pană a pleca din tară...iar de acum 4 ani si pană in prezent ei au senzatia că m-am schimbat enorm......poate că asa e.....desi nici acum nu am incredere deplină in puterea mea de a-mi realiza visele, desi si acum cateodată-mi este teamă de ziua care urmează..de aceea am atat de mult nevoie de el, de Printzul meu, să-mi fie alături si să mă incurajeze........
Ce fac eu real ca să pot spune că da, am planuri pt viitorul nostru.....m-am interesat de legislatia privind situatia emigrantilor aici, m-am interesat de loc de muncă pt el, de apartament cu chirie, de echivalentza diplomelor, de datele si orele in care consulul asistă cununiile civile, de pregătirea necesară unor viitori părintzi, dar mai ales si cel mai solicitant mi se pare pregătirea părintilor mei....care nu-l cunosc, nu stiu mai nimic despre el, nu stiu cam cine e el, si tot ce le-am spus eu le pare insuficient .....Asta fac din punct de vedere material.......emotional......imaginează-ti că o zi intreagă nu faci nimic decat să te gandesti la el, să-i trimiti mail-uri , să-i scrii scrisori pe care poate niciodată nu le va citi, să-i dai beep-uri in sperantza unui beep , să-i trimitzi sms-uri cu gandul vreunui răspuns, să-l cauti asa, cu o sperantză care este total nejustificată pe mirc sau messenger........si stii in inima ta că el e la servici, că e la cursuri, că e ba cu colegii, că ba are treabă cu gazda la care stă in chirie, că ba seful il tine peste program......si cu toate astea...tot mai speri......si-i tot mai transmiti că uite te gandesti la el, si că uite, ti-ai amintit de o chestie din trecut, că uite ai găsit felicitarea asta drăgutză pe un site...samd....
Bineinteles insă ca zilele astea am incercat să urmez sfatul transmis de Eryka....fără mail-uri, fără beep-uri, fără sms, fără mirc si messenger.....bineinteles că nu am reusit si tot i-am dat un pupic de somn usor printr-un sms in care i-am amintit că astăzi e 8 ianuarie....si e prima noastra aniversare din anul 2004 si că implinim 1 an si 10 luni....dar distantza....stitzi...distantza asta mă ajută intr-un fel să-mi intzeleg iubirea, să mi-o justific....
canuta-om-sucit spune:
Din ce imi spui tu eu trag doua concluzii. Ori tipul nu are ganduri serioase cu tine de genul pana ce moartea ne va desparti ori e un tip pragmatic si isi doreste lucrul asta dar de frica sa nu se intample nu vrea sa se gandeasca.Raspunsurile evazive, hai sa discutam discutii ar trebui sa iti dea de gandit, nu stiu cel putin mie mi-ar da.
aura
Imi_incep_viatza spune:
Astăzi am vorbit cu el.....m-a anuntat că s-ar putea să meargă in armată......s-a comportat asa pentru că a avut probleme la servici, care s-au finalizat cu demisia lui.....m-a intrebat cum de n-am mai dat nici un semn de viatză.
Ce să spun?! Eu cred in iubirea mea, si cred că sunt destul de puternică...si-l voi astepta , il voi astepta mereu....iar dacă decizia lui este să meargă in armată, atunci eu nu pot decat să-i fiu alături, indiferent de care va fi drumul lui in această viatză, indiferent de alegerile lui, eu ii voi fi alături mereu, chiar dacă numai cu inima.
Si concluzia mea acum este că nu, distantza nu este un obstacol al iubirii....neincrederea este cea care face rău, suspiciunile sunt cele care clatină visele, nesigurantza este cea care răceste sentimentele, indoiala aduce teama si slăbiciunea.Eu sunt puternică in iubirea mea....si sper ca si el să rămană asa cum il stiam.....iubirea trebuie să triumfe!
lily spune:
m-a intrebat cum de n-am mai dat nici un semn de viatză
--------------------------------------------------------
adica tot el te-a intrebat de ce nu l-ai cautat ? Hmmm...si ce i-ai raspuns? poate s-a obisnuit sa il cauti doar tu, dar ar fi trebuit sa iti simta si el lipsa totusi
incearca sa te detasezi putin si sa vezi ce vrei de fapt ?
un om care te anunta ca pleaca in armata, dar pe care tu il astepti sa te caute, sa fiti impreuna are deja un plan stabil din care se pare te-a eliminat
nu poti lupta la nesfirsit ci neincrederea, daca va casatoriti mereu vei proceda asa? cit timp vei rezista tot insistind ?
Biblia spune ca o speranta aminata imolnaveste inima
ai o viata inainte, construieste-ti viitorul cu intelepciune
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
ruxij spune:
Ce faci tu in Portugalia? Este atat de important pentru tine sa fii acolo? Intr-adevar distantza nu face deloc bine unei relatii, asta este cert. Sa lasam la o parte relatia de iubire dintre doi parteneri si sa ne uitam si la relatiile de prietenie, amicitie etc. Cand plecam din tara le scriem ce le scriem prietenilor, colegilor, dar dupa un timp drumurile noastre se despart, fiecare incepe sa aiba viata lui din care cealalta persoana nu mai face parte si incet, incet, mesajele si telefoanele incep sa se rareasca pana la "pierderea legaturii". Asta se intampla si cu relatia dintre doi oameni care se iubesc. Dc. trece prea mult timp, viata merge inainte, fiecare (sau cel putin unul) intra in joc mai departe, nu mai faci parte din viata lui, ce a fost se incetoseaza tot mai tare, pana ajunge sa nu isi mai doreasca o reiinodare a ceea ce a fost. Se poate evita dc. exista un plan clar. De exemplu, stiu ca vom fi despartiti, sa zicem timp de un an pentru ca este o problema comuna de rezolvat, o situatie, dar stim ca planuim sa facem asta si asta si cam intr-un timp de vom fi din nou impreuna. Si chiar si asa se va produce o readaptare, o reajustare intre parteneri, se pierde din comunicare si trebuie lucrat la a reiinoda si a face sa creasca iubirea, intelegerea.
Si eu am trecut prin asta. Desigur si cu armata, dar ne vedeam odata pe luna. Am plecat si eu singura in America, dar dupa 3 luni am zburat peste ocean pentru doua saptamani, nu am putut sta, au mai trecut inca trei luni si am fost impreuna, dar mi s-a parut ca au trecut secole. Nu a facut bine acea despartire, a durat ceva pana ne-am regasit. Am mai fost odata despartiti alte 6 luni si iarasi nu a facut bine relatiei, a mai luat cateva luni bune, jumatate de an pana la acea readaptare despre care povesteam. Gaseste o solutie sa fiti din nou impreuna daca crezi ca merita si dc. vrei f. tare, altfel relatia voastra va fi f. greu de pastrat. Sau macar sa aveti un plan clar, nu o despartire sine die, ca asta va duce la ruptura inevitabil.
Numai bine, succes in tot ceea ce faci.
ruxij