Distantza - obstacol al iubirii?
Distantza - obstacol al iubirii? | Autor: Imi_incep_viatza
In mai toate povestile de iubire pe care le cunosc, Printzul 
depăseste o serie de obstacole, se confruntă cu trecerea timpului, luptă pentru a ajunge la Printzesa lui 
care il asteaptă răbdătoare si plină de vise undeva departe-departe.
Uneori viatza pe care o trăim reflectă intr-o versiune modificată un episod al unei astfel de povesti...să zicem că printzul se află in drumul lui spre printzesă intr-o odisee de mai mult de 7 luni ....Si printzesa ii incurajează avansarea si fiecare victorie....insa printzul se simt tot mai slabit...
si mai lipsit de fortze pentru a-si continua lupta.....devine nesigur pe printzesa lui ...printzesa la randul ei nu mai stie ce dovezi să-i aducă pentru a-i inlătura incertitudinea...
Si distantza dintre cei doi e mare.....si cuvintele uneori nu fac decat sa complice....
Imi doresc foarte mult să-mi impărtăsiti si vreo versiune de-a voastră legată de dragostea care se confruntă cu obstacolul distantei si al nesigurantei....Puteti incuraja printzesa??Printzul se va intrema???....poate naivitatea este exagerata, dar eu cred pană la ultima pulsatie a inimii mele, pană la ultima făramă de sperantză intr-un final de genul :
"Si-au trăit fericiti pană la adanci bătraneti......"
P.S.:Multzumesc pt consideratzie 
si timpul acordat....deci sa nu devin prea insistentă???sa nu-l mai tot sun??să-l mai astept si pe el să mă sune??să nu-i mai tot scriu, să-l mai astept si pe el să-mi scrie???cam cat să astept???au trecut deja 2 zile de cand nici nu l-am mai sunat nici nu i-am mai scris....si incep să mă simt ....ufffff....vinovată si să-mi fac tot felul de ganduri.....da, si Printzul meu, va mai continua această odisee spre a mă regăsi incă mult timp.....
P.P.S.:Imi pare bine că cineva a mai trecut prin situatzia asta.....m-ar ajuta enorm dacă mi-atzi da detalii despre cum s-a descurcat printzul vostru cat atzi fost despărtiti.....cum iti alinai dorul.....pana acum el nu mi-a scris, decat la inceput,apoi am vb mai mult pe chat si la tel, insa pe chat cam odata pe saptamana, iar de telefon, el nu prea are bani.....cum v-ati confruntat cu situatzia aceasta??Eu pană acum m-am incurajat singură si m-am autosugestionat, si mereu mi-am făcut sperantze si am vazut tot felul de ipostaze ale noastre viitoare pe care le păstrez si acum acolo, in cutiutza inimioarei mele si cand incepe să mă cuprindă frigul acela interior mi le amintesc si ma incurajez cu ele.Vă imbrătisez!
Raspunsuri
Reliana spune:
"S-au trait fericiti pana la adanci batraneti"...
pai daca n-ar exista povestile cu sfarsit fericit ne-am incurca in seriale ca-n "tanar si nelinistit" care dureaza de ani de zile...s-apoi fiecare cu ce stie sa faca mai departe...povestile sunt povesti, si viata reala e alta.
Daca printul e obosit spre final...ajungem la bancul cu Bula si cele 100 de garduri de sarit, la ultimul nu mai poate si se intoarce inapoi si asa ramane sa-si petreaca cei 7 ani de inchisoare.
Iar daca printesa nu mai stie ce dovezi sa-i dea, inseamna ca nu prea vrea sa scape din castelul fermecat, si se simte bine in pozitia data.
Gandeste-te bine la moto-ul tau din semnatura si gaseste-ti acolo puterea de care ai nevoie pt a lupta!
Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci când vrei cu adevarat!http://www.yamafoto.com/?ref=12560
lily spune:
In primul rind NU DISPERA !!! Chiar daca al tau print incepe sa de-a oarece semne de slabiciune, considera ca e normal, ca e om si este supus ispitelor, incercarilor de tot felul...ne place/nu ne place, povestea se deruleaza in capul nostru, il vedem pe celalalt mai mult cum am vrea noi decit cum e el in realitate si vrem sa faca ceea ce ne place noua uitind ca exista niste limite umane.
In al doilea rind, daca a aparut nesiguranta 
nu cauta sa ii aduci dovezi fiindca apare efectul invers-cu cit te preocupi mai mult, cu atit i se clatina increderea. De ce ? nu stiu exact de ce se intimpla asa, am observat insa ca mai bine taci si astepti cu rabdare, fara sa te pripesti. Stiu ca vrei sa faci ceva, ti se pare ca trebuie neaparat sa actionezi cumva, insa ai rabdare ...nu iti va parea rau , il va pune serios pe ginduri !
In al treilea rind, iubirea 
poate dainui si la distanta-atit in km, dar si in ani, iubirea e un dar divin, nu-i asa ?
Eu am asteptat si iubit ani in sir un om pe care nu stiam ce il retine, de ce se teme, dar am descoperit ca iubirea mi-a dat forta sa continui sa sper, sa lupt intr-o lume tot mai nesigura si agresiva.
Iti doresc fericire si curaj !!!
Cu drag,
Lili
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
louisea spune:
Si pt cat timp despartiti?? Pt mai mult.. NU...
iuliana spune:
Hai sa iti dau un ex: eu si sotul meu am stat departe unul de celalat 1 an de zile. Eu in Ro, el in SUA, dar la noi nu se punea problema sa sun eu sau el. Aici nu era o chestie de mindrie si tinut codita pe sus, ca cine stie ce gindeste daca il sun eu. Era dragoste. Intr-un an de zile a facut naveta :)) de 10 ori cu avionul si chiar numai pentru 3 zile. Dar am asteptat amindoi, am avut rabdare pentru ca ne-am iubit si am avut incredere unul in celalat. Se spune ca 'ochii care nu se vad se uita...la altii', dar la noi nu a fost valabil si, mai mult, a amplificat dorinta de a fi unul cu celalat. O modalitate de a ne trece (vorba vine) dorul de celalat era, telefonul, internetul si webcam-ul...stateam de vorba ore intregi, ne vedeam, numai ca nu eram fizic unul linga celalalt.
http://community.webshots.com/user/emma_ana
http://community.webshots.com/user/emma_ana_musat
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
ad_risnov spune:
Pe noi distanta ne-a apropiat si mai mult si ne-a facut sa ne dam seama ca nu mai putem trai unul fara altul. Cosmin era plecat cu o bursa de trei luni in Franta si fiecare dintre noi ne-am urcat pe pereti in acest timp si am plans unul de dorul altuia. Dupa aceasta perioada m-a cerut in casatorie si eu am spus cel mai hotarat DA din viata mea.
La noi nu se punea problema cine suna, cine scrie. Oricum zilnic ne trimiteam mesaje, chiar daca ne spuneam numai "Buna dimineata", iar pe vremea aia (acum 4 ani) internetul era inca un lux.
Adriana
ralucami spune:
O despartzire de 7 luni mi se pare destul de lunga pt doi oameni care spun ca se iubesc. Poate ca sunt eu prea pragmatica dar in viatza m-am condus in situatii de genul asta dupa premiza ca " ochii care nu se vad se uita". Si eu am trecut printr-o situatzie asemanatoare (avand in vedere ca sotzul meu e japonez), dar in momentul in care mi-am vazut amenintzata relatia de necrutzatorul TIMP, am luat cea mai impulsiva hotarare din viatza mea(culmea e ca peste ani s-a dovedit ca nu a fost gresita): am plecat dupa marea mea iubire. Distantza si timpul duc la shubrezirea relatziei din cauza lipsei de comunicare. Sper sa nu te fi deranjat raspunsul meu!
Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!
amuleta spune:
De barbatul nehotarit in iubire sa fugi ca de ciuma. Ca barbatul care iubeste cu adevarat trece muntii ca sa fie cu tine iar cel sovaitor gaseste pretexte. Stiu din experienta personala ca nu merita sa lupti pentru un barbat care nu este 100% determinat sa fie linga tine. O exceptie : sotul care strabate mari si tari sa-si sustina nevasta si copiii.
Eryka spune:
quote:Subscriu la ce a spus Amuleta .Si acum si parerea mea personala .Eu zic ca nu conteaza distanta ptr. cel ce te iubeste cu adevarat si mai mult stiind ca este o distanta destul de mare intre voi ,ar face ceva mai repede ptr. a nu te pierde mai ales ca timpul nu sta in loc.Cat despre intrebarile pe care ti le pui,daca esti sigura p iubirea voastra ,ia si suna-l si tu ,nu te gandi ca ,"daca am sa-l sun ,oare va rade de mine??"nu intr-o iubire adevarata fiecare pune umarul .Depinde acum si de ce fel de relatie ave-ti voi ,tu o stii cel mai bine.Ar merita indr-adevar si un pic de pauza din partea ta ,lasa-l sa vezi si tu cat de mult il intereseaza persoana ta,daca te iubst cu adevarat te va cauta cat de curand ,macar curiozitatea sa vada daca esti bine si ce sa intamplat de nu lai mai cautat.Iti urez bfta si sper sa fie asa cum iti doresti.
Originally posted by amuleta
De barbatul nehotarit in iubire sa fugi ca de ciuma. Ca barbatul care iubeste cu adevarat trece muntii ca sa fie cu tine iar cel sovaitor gaseste pretexte. Stiu din experienta personala ca nu merita sa lupti pentru un barbat care nu este 100% determinat sa fie linga tine. O exceptie : sotul care strabate mari si tari sa-si sustina nevasta si copiii.
Eryka
& sufletzelul din burtica --->21 saptamani
Porumbita spune:
De acord cu Ralucami si Amuleta...
Eu nu cred in relatiile la distanta si cu cat petreceti mai mult timp impreuna cu atat exista posibilitatea sa se raceasca relatia vs.
Ce nu inteleg e de ce nu vorbiti mai des la tel, prin mail, sms, chat...
Prietenul meu a plecat acum 2 ani 5 sapt in Germania, dar vorbeam la telefon cel putin odata la doua zile, chiar dc numai 2-3 min, ne trimiteam zilnic sms si mailuri si ori de cate ori se putea pe msn...
Aliada spune:
Din proprie experienta,i-ti pot spune ca distanta o poti rapune dar neincrederea?Prea greu sau deloc!Nu distanta dintre voi e problema voastra,ci neincrederea lui in ceea ce te priveste.Oricate asigurari ii dai tu si cate dovezi de dragoste ii asterni la picioare n-o sa-i dea aceasta incredere.Increderea asta trebuie sa vina de la el si daca el nu vrea sa faca posibil acest lucru inseamna ca nu vrea sa lupte cu adevarat pentru voi.Sa-ti povestesc experienta mea:tocmai intrasem la facultate si eram cu printul meu cu putin inainte de asta ;inca de la inceput el a zis ca relatia noastra nu prea are sanse de succes ca eu voi fi studenta(el nu) si voi pleca la faculta(in alt oras,cam la doua ore de mers cu trenul)si ca din anul doi ma voi marita cu vreun print student.Eu eram indragostita de printul meu nestudent si-i promiteam ca asa ceva nu se va intampladeoarece il iubesc si nu-mi voi schimba inima.El a spus sceptic bine sa vedem ce se va intampla si uite asa un an ,doi,trei timp in care el a ramas la fel de neincrezator .El ma iubea dar nu avea incredere in mine,adica nu prea avea incredere in el,mai era si un complex de inferioritate precum ca eu faceam facultatea si el nu,dar pentru mine asta nu reprezenta un obstacol nicidecum,dar el cu neincrederea asta in mine a reusit sa ma macine zi de zi si intr-o dimineata cand ne-am trezit impreuna si eu credeam ca totul e OK m-a intrebat daca n-ar fi mai bine sa ne despartim?!?In acel moment totul s-a rupt si am capitulat si eu.In aceeasi zi m-am urcat in tren in drum spre facultate si am realizat ca totul s-a terminat ca pana la urma nu-mi mai doresc aceasta relatie pentru care am luptat atat,ma costase prea mult suflet.Nu m-am mai intors acasa pentru vreo luna,timp in care el ma tot suna acasa si la fac.Cand m-am intors si ne-am intalnit m-a intrebat disperat ca de ce am fugit asa si n-am mai dat nici un semn de viata iar eu i-am raspuns ca i-am dat ceea ce si-a dorit:despartirea.A incercat disperat sa ne reimpacam sa-mi spuna ca a gresit spunand asa s.a.m.d.Inca il mai iubeam dar stiam ca viata noastra are cai separate ,ceva se rupsese in mine si nu mai puteam sa continui drumul impreuna.Ruptura ar fi intervenit oricum si mai bine mai devreme decat prea tarziu.Am ramas foarte buni prieteni si ne vedeam ori de cate ori eram acasa iar el spera in continuare ca il voi ierta.Dar de iertat l-am iertat dar asta nu ne aducea impreuna.
Deci neincredere ucide dragostea si sansa la fericire in doi.Vezi daca aici poti face ceva ,daca nu prea putine sanse de reusita aveti.Distanta e o problema atunci cand e intre suflete nu pe harta!Mult succes!