Ce este mai important?
Raspunsuri - Pagina 4
matia spune:
Subscriu la cele spuse de Aurelia !
Dupa ce de 7 ani am iubit, jertfindu-ma zic eu cam mult fata de cit merita sotul meu,acu parca mi s-a ridicat un val de pe ochi! Habar n-am de m-o fi iubit sau nu! El zice si acum si zicea si in trecut ca da dar nici una din fapte nu-i confirmau spusele!Asa ca exista cam multe feluri de-a iubi, asa cum exista multe feluri de oameni!
Acuma nu stiu cum sa fug mai repede din relatia asta si parca nu mai vreau sa ma indragostesc NICIODATA!As vrea doar sa simt ca cineva vrea sa ma ocroteasca fara ca eu sa fiu slaba!
Si totusi FARA DRAGOSTE NIMIC NU E!Si doar cind iubesti iti infloreste sufletul!
Când apa-ți ajunge la gură.....CAPUL SUS! Matia
try spune:
recitindu-mi raspunsul postat mi-am dat seama ca nu am raspuns punctual lui Reiki referitor la faptu lca iubirea nu-i un targ.
Poate suna dur urechilor unora dintre noi, dar iubirea este chiar un targ in esenta. Iubim, daruim iubire si asteptam in schimb iubire. Cu totii asteptam ceva in schimb, dovada sunt discutiile inevitabile la care ajungem atunci cand constatam ca partenerul nu ne iubeste indeajuns: "Eu mi-am pus sufletul pe tava, ti-am oferit inima, iar tu imi intorci spatele ca un ingrat" sau "Nu stii sa pretuiesti dragostea ce ti-o port" sau "Nu ma meriti". Oare nu-s astea semne ca asteptam ceva in schimb? Ca doream ceva in schimb? Unii dintre noi sunt mai modesti si se multumesc in schimb chiar cu o farama de atentie din partea celuilalt. Altii dintre noi suntem mai pretentiosi si asteptam in schimb sacrificii evidente din partea partenerului. Cu totii vrem ceva in schimb atunci cand iubim, chiar daca e greu de recunoscut.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
casandra spune:
try, am citit cu atentie ce ai scris si, totusi, nu iti dau dreptate.
Cred ca toti suntem capabili de iubire neconditionata, dar ne este teama sa ne implicam si din cauza asta suferim. Imi imaginez un scenariu, ai de ales intre un el/ea care te iubeste si un altul/o alta pe cate il/o iubesti. Renunti la cel pe il iubesti si ramai alaturi de cel care te iubeste, pentru ca e mai comod sa primesti, decat sa dai. Totusi, chiar esti fericit asa, poti sa il faci fericit pe cel de langa tine daca nu il iubesti, el nu simte ca stai cu el, doar pentru ca iti asigura comfortul? In adancul fiintei tale nu vei regreta dupa cel pe care ti l-ai refuzat?
Cred ca o mama isi va iubi copilul, indiferent daca ajunge un criminal sau nu, intiotdeauna ii va gasi justificari. E adevarat ca va suferi pentru copilul ei, dar suferinta asta nu va inlocui dragostea pentru puiul ei.
Acum, nu stiu ce sa zic, daca partenerul tau se comporta urat cu tine, nu stiu daca il mai poti iubi sau nu, cred ca depinde de situatie, depinde daca chiar iubesti... Pe de alta parte, iubirea asta nu vine asa din senin si ajungi sa iubesti pe mai stiu eu cine. Nu cred ca poti sa ajungi sa iubesti pe cineva care nu iti place, deci ...
reiki spune:
try,
am primit un sentiment de gol atunci cind am citit ce ai scris. Imi pare rau daca chiar simti ce ai scris.
Hai sa iti raspund punctual.
Iubirea NU ESTE UN TARG. De ce? Pentru ca atunci cind iubesti nu iti mai pasa de ce spun cei din jurul tau, pentru ca defectele celui pe care il iubesti nu mai au importanta sau nu mai au aceasi importanta. Crezi sau speri ca se va schimba sau ca vei reusi sa il schimbi. Ierti fara sa te gandesti prea mult, induri fara sa iti pese, accepti desi te doare. Iubirea este oarba.
Atunci cind ajungi sa spui ca nu imi dai la fel, nu raspunzi cu aceasi masura cu care-ti dau eu, atunci nu mai iubesti. Atunci ai ajuns sa nu mai iubesti pentru ca iti pasa, pentru ca nu mai poti accepta defectele celui pe care inca mai crezi ca il iubesti. Poate este altceva, poate sunt ramasite de iubire dar daca ceri sa fi iubit atunci ... s-a dus iubirea. Todeauna vei astepta in schimb iubire, intodeauna iti doresti sa fi iubit/a dar atunci cind pretinzi asta ... nu mai este iubire. Este orice altceva dar nu mai este iubire. Poate disperare, poate durere, poate neputinta, poate dezamagire, poate poate poate dar nu mai este nici macar dorinta. Vreau, doresc, pretind astea nu exista in iubire. Poate... imi doresc, mi-ar place, as vrea, daca poti....
Eu cel putin asa cred, asa simt.
Aurelia spune:
Reiki esti un om deosebit!
Nu stiu ce virsta ai ,dar simti si gindesti cum simteam si gindeam si eu acum 15 ani cind eram la Inceput de Drum,
Te felicit din toata inima !
Sincer daca ai trecut cit de cit prin viata prin bune si rele ,si ai ramas totusi cu aceast suflet ,
Te admir si ma inclin ,
Aura&Luca,22 luni
reiki spune:
Aurelia,
iti multumesc pentru vorbele tale si iti spun ca ce scriu este acelasi lucru cu ce simt, iar varsta afisata pe DC este cea reala.
SA IUBESTI ESTE MULT MAI IMPORTANT DECAT SA FI IUBIT!
try spune:
Reiki, nu-ti resping punctul de vedere, el doar difera de al meu. Daca undeva pe parcursul mesajului meu te vei simti in vreun fel jignita sau atacata, sa stii ca nu asta e intentia mea. De regula scriu fara sa mai revizuiesc si e posibil ca in insiruirile mele la un moment dat exprimarea mea sa dea dreptul la interpretari (depinde cu ce intonatie e citit un text).
Am stat si m-am gandit ceva timp la ce-ai scris si am comparat cu ceea ce cred eu. Diferenta de opinie apare ca urmare a faptului ca definim diferit iubirea. Iubirea de care vorbesti tu "atunci cind iubesti nu iti mai pasa de ce spun cei din jurul tau, pentru ca defectele celui pe care il iubesti nu mai au importanta sau nu mai au aceasi importanta. Crezi sau speri ca se va schimba sau ca vei reusi sa il schimbi. Ierti fara sa te gandesti prea mult, induri fara sa iti pese, accepti desi te doare. Iubirea este oarba." eu o definesc ca fiind perioada de ingragostit, perioada care dispare dupa ceva timp indiferent cat de bine s-ar intelege persoanele respective. S-au facut chiar studii pe tema asta si s-a ajuns la concluzia ca sentimentele astea de indragostit dureaza pana la 7 ani intr-o relatie.
Dupa ce iesi din starea asta de "orbire" cum o definesti tu, eu consider ca ceea ce urmeaza este iubire. Sentimentele care se statornicesc intre 2 oameni, dupa ce-au scapat de haosul hormonal ce-i facea sa pluteasca, eu le definesc iubire.
Oare de cate ori nu ne-am aflat in situatia de a ne indragosti de cineva (care de cele mai multe ori are la baza atractia sexuala, atentie nu ma refer la forma bruta a expresiei, ci la ceea ce americanii numesc "chemistry") si, dupa ceva timp, dupa ce sangele se linisteste in vene, sa ne intrebam oare ce-am gasit la persoana respectiva? Oare ce ne-a atras atunci caci azi ne uitam la el si zicem ca-i figura stearsa si neinsemnata?
Iubirea pentru unii aduce mai mult cu respectul, pentru altii aduce mai mult cu aventura sexuala, iar pentru altii aduce mai mult a ajutor reciproc. Cati suntem pe pamantul asta atatea moduri de-a defini iubirea. Bine-nteles ca putem sa cream cateva mari grupe. Eu una nu-s din categoria celor care cred ca cel de langa mine e printul printilor, intruchiparea perfectiunii. Stiu foarte bine care-i sunt defectele, dar asta nu ma impiedica sa-l iubesc, iubire in acceptiunea mea.
Tu spui "defectele celui pe care il iubesti nu mai au importanta sau nu mai au aceasi importanta", iar eu spun: defectele lui au importanta pentru mine. Daca ele depasesc anumite limite, atunci incep sa nu mai simt confortul necesar in preajma lui, iar daca defectul persista si este mare (mare in acceptiunea mea),a tunci foarte posibil ca sentimentele mele de iubire sa inceapa usor sa aiba de suferit. Cat timp defectele nu trec de pragul tolerantei noatre, consideram ca le trecem cu vederea si zicem ca defectele lui nu-s importante pentru noi, dar cand problema depaseste anumite limite nu cred ca mai zicem ca defectele lui sunt neinsemnate. E ca si chestia cu sanatatea: cat timp esti sanatos, nu te prea ingrijesti de cum traiesti, dar cand organismul incepe sa dea semne de oboseala ne dam semaa ce importanta e sanatatea pentru noi. Asa si cu defectele. Si crede-ma ca unele defecte se manifesta peste ani si ani de convietuire pasnica intre 2 oameni, poate nici cel in cauza nu stia ca poate avea un astfel de defect.
Eu nu m-am ingragostit si nu iubesc un tablou sa zic, asta e, p-asta-l iau, ci o persoana, un om care are lucruri la vedere si lucruri ascunse, poate cine stie cate alte caracteristici ale lui inca nu le-am descoperit pana acum? Nu reusim sa ne cunoastem foarte bine pe noi, cateodata ne surprind propriile reactii, cu atat ale celor din jur. Ce ne facem cu fetele de pe forum care ne povestesc ca stau de 10 ani cu un el impreuna totul a fost perfect, dar de 2 ani el a inceput sa bea si cheltuie aproape toti banii pe bautura. Ea il iubeste foarte mult. A incercat sa-l ajute prin diverse moduri, dar el nu renunta totusi. Ce-ai sfatui-o tu? Sa fie oarba in continuare? Sa treaca cu vederea ceea ce prietenii au inceput de mult sa-i spuna? Ca e un betiv? Sau sa se desparta de el?
Ce ne facem cu fetele care spun: "il iubesc la nebunie, am trait 5 ani fara nici un fel de probleme, totul era perfect, pana cand am aflat ca el ma inseala". Daca il iubeste ar trebui sa-l ierte si sa mearga mai departe caci iubirea e oarba si defectele nu conteaza foarte mult? Iar daca ea nu poate trece peste greselile/defectele lui si vrea sa divorteze inseamna ca de fapt nu-l iubeste? Dupa parerea mea, ambele categorii pot iubi la fel de mult pe cel care le-a inselat. Si in acest caz iubirea (plecam de la premisa ca ea il iubeste) trebuie sa fie oarba?
As vrea sa te pui in ambele cazuri (el-alcoolic si el-inseala) si sa-mi raspunzi sincer ce solutie ai adopta considerand ca il iubesti, iubire in acceptiunea ta.
Ma intereseaza cum privesti tu lucrurile in cele 2 cazuri. Nu caut sa demonstrez ca eu am dreptate, ci pur si simplu as vrea sa detaliezi aspectele astea. De regula nu-s adepta X are dreptate, Y nu, mai ales in situatii atat de delicate si mai ales cand in mijlocul discutiei intervin factori atat derelativi in definire cum este iubirea. De regula pe mine ma stimuleaza confruntarea de idei atat timp cat celalalt nu se considera jignit de mine cu ceva si eu la randul meu nu ma simt jignita cu nimic. Considera propunerea mea ca pe o analiza, ca pe o invitatie in a dezvolta ideea asta (care sincer ma intereseaza, imi place sa aflu ce-i determina pe oameni sa faca una sau alta sau sa simta una sau alta), nu ca pe o intrebare retorica menita sa incuie.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Andrada spune:
In mintea mea sint cel putin doua tipuri de dragoste. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de semeni.
Daca o iau pe prima observ ca nimic nu se compara cu bucuria pe care o ai in suflet atunci cind primesti dragostea lui Dumnezeu, cind simti ca te iubeste. Nimic, poate numai sentimentul si fericirea pe care o ai atunci cind ii daruiesti TU dragostea lui Dumnezeu, cind nu mai ti-e frica ci esti numai dragoste...dar pina acolo...
Apoi iubirea de semeni. Esti coplesit la inceputul vietii de dragostea neconditionata pe care ti-o acorda parintii. E ceea ce te faci sa cresti om intreg si cite rani sint in sufletul celor care n-au fost iubiti de mama, de bunici, de frati. Cu timpul insa incepi sa iubesti la rindu-ti si cu cita teama astepti sa vezi daca tirgul de care spunea try functioneaza. Ca functioneaza sau nu, mai tiziu, poate chiar atunci cind ai proprii copii realizezi ce inseamna daruirea dragostei fara sa astepti ceva inapoi, si cita multumire, cita fericire atunci cind sufletul tau, departe de cintarirea relatiilor anterioare (cit dau, cit am primit), realizeaza un cerc perfect in sine insusi: iubirea neconditionata din nou. Cea care nu asteapta nimic in schimb, care nu urmareste balantza si gesturile reciproce. Cu sigurantza votez pentru iubirea pe care o poti darui tu. La urma urmei e singurul lucru pe care il poti darui cu adevarat tu si numai tu. Nu-i poti spune mamei:iubeste-mi prietenii pentru mine, sotzului:iubeste-ne tu si pe mine si pe copil. Esti fericit atunci cind cineva te iubeste pentru ca atunci capeti un "indiciu" ca esti "material" de iubit, ca esti bun, macar pentru cineva. Dar abia atunci cind iubesti tu insati, ai CERTITUDINEA CA DRAGOSTEA EXISTA,
Andrada
Lamore che move il sole e laltre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
reiki spune:
Andrada,
reiki spune:
try,
eu nu sunt o ea sunt un el.
Ce ai face tu dpdv al unui el daca ea te-ar "insela" si ar face si un copil cu altul?