Frica nefireasca fata de anumite lucruri...

Fetita mea implineste in curand (mai precis in ianuarie-2004) doi anisori, ceea ce ma framante pe mine in acest moment este faptul ca multe lucruri o sperie intr-un mod care ma pune pe ganduri.
Daca dau drumul la aspirator, daca bate un vecin un cui in perete, daca claxoneaza masini afara etc.

Dar exemplu cel mai lamuritor ar fi:
I-am cumparat o masinuta electrica ce credeam si consideram ca va fi un motiv de bucurie si cel putin o zi doua nu are sa se mai dea jos de pe ea.
Ei bine a fost suficient sa descopere ca apasand pe pedala aceasta merge inainte sau inapoi sau mai mult ca apasand pe butonele cu care aceasta este prevazut face tot felul de zgomote incat de atunci nu mai este interesata absolut deloc de aceasta.
Si astfel am mai trecut cu o jucarie la capitolul nu al celor de care s-a plictisit ci al celor de care ii este frica.

Ce imi recomandati?

ad_risnov spune:

Draga Alice,
Cred ca trebuie sa ceri ajutorul unui psiholog pentru ca frica nefireasca a fetitei tale s-ar putea sa aiba o cauza indepartata: o spaima mare in primul an de viata, ceva care a ramas in inconstientul ei si declanseaza permanent reactiile de care povestesti. Probabil numai un consult de specialitate la un psiholog va putea scoate la suprafata adevarata cauza. Doar stiind cauza poti trata efectele.
Succes!
Adrianain 33 de saptamani

dodo spune:

Draga Alice, E PREA MICA! Ea descopera o lume intreaga, si tu vrei sa reactioneze ca un adult? Nu te speria, pur si simplu ia-le ca pe niste "crize" trecatoare. Ce spui tu cu masina, e firesc, pt.ca la 2 ani e prea mica sa inteleaga modul de functionare al unei masinarii complicate, ea inca pupa ursuletul in bot, poate, si tu vrei sa conduca masina! Ai rabdare, rabdare si iar rabdare. Zgomotele bruste ii atrag atentia imediat, e normal, pe masura ce creste o sa inteleaga mai multe referitoare la zgomote - aspiratorul, desi face zgomot, curata frimiturile de pe covor-ai putea sa-i explici in cuvinte si apoi sa-i demonstrezi practic, sa vada ea ce si cum. Nu te alarma de pomana!

tlaura spune:

Nu cred ca e cazul de psiholog. Din cate ai spus tu o sperie zgomotele; asta inseamna ca are un auz foarte sensibil, si nu ca o sperie, o deranjeaza si nu ii plac.
Andrei al meu reactioneaza la fel la tipete si plansetele altor copii; pur si simplu il deranjeaza la auz. Il vad cum se schimba la fata si vrea sa planga. Dar ti-am spus, nu e problema psihica, stai linistita. Copii au auzul fin, iar unii si mai sensibil.
Pupici si numai bine!
Laura, mama lui Andrei

alba spune:

Draga Alice
In primul rind bun venit la DC,in al doilea rind,iti recomand din proprie experienta, sa fii calma si sa ai rabdare,totul este trecator,NU este cazul de psiholog,in nici un caz!

Darian,baietelul meu care acuma are 4 ani si 4 luni,cind era de virsta fetitei tale, ii era frica de aspirator,diferite zgomote...si de umbrela de ploaie,cind o deschideam o lua la fuga,mititelul,apoi a urmat frica de olitza..... de WC,nu mai vorbesc!
Deci este baiat si era tot la fel de fricos,deci nu are de-a face cu sexul,exista si baietei si fetite,mai fricoase!
Dar uite ca cu trecerea timpului si cu multe incurajari din partea noastra,i-a trecut si crede-ma ca a durat ceva timp,nu a mers de pe azi pe miine,trebuie sa aveti multa rabdare si sa o incurajati!
Plus,ca am mai citit aici pe forum si de la alte mamici cu probleme asemanatoare,deci este un lucru destul de des intilnit la copii,nu trebuie sa intri in panica,timpul le va rezolva pe toate,vei vedea
Sa va traiasca si sa fie sanatoasa!!!


Un Craciun feeric tuturor membrilor DC !!!
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=alba

nelia spune:

Adaug la cele spuse de fete: nu exista frici nefiresti la copii atit de mici, daca ii este frica inseamna ca ii este frica si nu trebuie decit sa o iei in serios si sa treceti impreuna peste ea, cu explicatii si incurajari.

Cornelia, mamica Agatei

Ira spune:

Fetita ta este extrem de sensibila si trebuie sa
o sustii f mult atunci cand se sperie, sa-i arati ca o intelegi
sa o imbratisezi, sa o saruti si astfel, incetul cu incetul va ajunge sa fie f increzatoare.
Daca vei rade de ea sau o vei ironiza, rezultatul va fi exact opus.
Exact asa e si Sofia mea, daca aude un zgomot puternic
izbucneste in plans......

Irina si Sofia cea jucausa

she_wolf spune:

Si lui Cristi ii este frica de aspirator! Deocamdata doar atat, dar cand ii dau drumul nu mai stie unde sa fuga si sa se ascunda saracutul. Se ascunde si apoi scoate doar capul si se uita. Curiozitatea, deh!
Asa ca, sunt de parere este normal. O sa treaca...


Claudia si Cristi

mara26 spune:

DRAGA ALICE ,cred ca ai o fetite mai sensibila .Nu-i motiv de panica.Mara mea reactiona la fel cum zici tu la diverse zgomote mai ales ( BINE EA ERA MAI MICA ).ATUNCI stii ce am facut am luat motivul groazei ei ,de ex aspiratorul si am inceput sa i-l arat sa-i explic ca e mic si el, ca nu face rau ,ca o ajuta pe mami,l-am mangaiat impreuna si dupa vreo 2-3 repetitii nu i-a mai fost frca.Cat despre zgomite stridente,tipete,plansete mi se pare chiar normal sa deranjeze pe orice copil.ASA ca inventeaza si tu povesti frumoase despre masinuta aia ,urca-te tu,o papusica pe ea si poate o sa-i starnesti curiozitatea.RABDARE MULTA !

jojo spune:

Eu, matura fiind ,singura in casa parca ma apuca o frica cind dau cu aspiratorul,tot din cauza zgomotuluiDe fapt imi explic ca nu aud ce se petrece in casa si atunci parca ma apuca panica putin...ei,un copil de 2 anisori ...nu mi se pare ceva esit din comun.

Jojo40 saptamini


Ma bucur ca v-am gasit

Gabbriela spune:

Julian (un an si o luna)se teme de scartzaitul usilor, nu pot intelege de ce. In rest el cand aude aspiratorul se intinde e jos si se culca :)... uneori la amiaza il pun in patut si asa pot sa fac si eu curatenie. Eu nu cred ca este cazul s ao duci la psihiatru... ii poti arata tu ca nu se intampla nimic cada se aud acele sunete. Poate cand mai creste o sa inteleaga si ea ca nu are de ce sa ii fie frica. Sa iti spun de sotul meu. Cand era el copil ii era frica sa ii faca poze. De ce? Pentru ca tatal lui a zis o data: "Stai ma acolo sa te puna pe poza nenea." Si de atunci el credea ca daca ii face poze o sa ramana acolo pe poza si o sa il puna in cui... imi povestea ca urla cand il vedea pe fotograf mai rau ca la doctor. Toul a trecut si la el cand a putut sa isi explice singur ce este cu poza si cum functzioneaza toata treaba.
SARBATORI FERICITE!
Gabbriela & Julian