Cum repar?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mate spune:

Draga Ancuta,am citit tot subiectul postat de tine si vreau sa nu te superi pe mine ,dar tu te-ai gandit sa consulti un psihiatru? Sa stii ca cu depresia nu este de glumit si nu trece de la sine,aici nu este vorba de vointa.Cu ani in urma eu am suferit de depresie majora(dar fara episoade de furie)si suferinta era asa de mare incat am alergat la doctor pentru ajutor.Am urmat tratament si acum sint foarte bine,cu toate ca uneori ma mai incearca melancoliile dar este ceva trecator.Si faptul ca pe tine te incearca sentimente de vinovatie este semn clar de depresie.Eu nu vreau sa te sperii dar sa stii ca problema nu se rezolva de la sine,tu deja spui ca faci crize in care nu te mai poti controla,asta este destul de grav,sfatul meu este sa te duci la doctor.Ai o familie si ai un copil care are nevoie de tine,dar dupa cum vezi aceste crize ale tare se repeta periodic si eu cred ca ai nevoie de ajutor medical.
Iti doresc sa te faci bine cat mai repede.
Oana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Albrecht spune:

Nu exagerezi cu nimic cand spui ca ai o minune de copil. Si sotul tau paer un tip de treaba, din poze.
Eu zic sa urmezi si sfatul Oanei. Nu de alta, dar e pacat de asemenea frumuste de familie!

Am si eu o intrebare, la care nu esti obligata, desigur, sa imi raspunzi: inainte de a veni in Olanda, inainte de a avea un copil, aveai asemenea crize de nervi?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emari spune:

Frumoasa familie si va doresc din tot sufletul sa fiti fericiti!
Insa cred ca ar fi bine sa consulti si un doctor, desi nu sunt adepta medicilor dar poate ca te va ajuta sa treci mai usor peste aceste crize!Iti trebuie multa rabdare si credinta in tine ca vei depasi momentul! Si eu am incredere in tine!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns allya spune:

Draga Ancuta06,

am citit si eu topicul tau si ma bucur ca se revine la normal, parerea mea este ca a fost o depresie f nasoala post-partum ce ai avut tu, toate am trecut mai mult sau mai putin prin asta, unele dintre noi ajungand sa aiba nevoie de un terapeut si de medicatie, nu e vina ta ca s-au petrecut schimbari hormonale majore pe un fond nervos deja sensibilizat de stress-ul de a fi intr-un loc strain, intr-o situatie noua si la care nu te-ai putut adapta...

eu am trecut prin astfel de crize cand am fost cu parintii mei ca ma innebuneau si ma terorizau (din prea multa dragoste... si nu ma lasau sa ma vad cu sotul meu, asa ca ne-am casatorit pe ascuns la primarie si tot asa la biserica, am gasit cu greu o biserica in constructii unde un preot f de treaba si liberal in gandire ne-a casatorit desi eu sunt ortodoxa si sotul reformat, dupa 3 ani de chinuri si intalniri ferite de vederea parintilor, si a celor care ii stiau, caci ai mei faceau scandaluri monstru cand cineva sufla ceva), ajunsesem de spargeam tot in jurul meu, ba ma gandeam cum sa ma sinucid, ma rog, a fost o nebunie, maica-mea se purta mai urat cu mine de cum ai facut tu cu sotul tau ca era ea f prost cu nervii si m-a innebunit si pe mine, taica-meu se imbata, mai era problema si ca nu-mi gaseam de lucru nimica cu carte de munca eu si sotul aveam salarii f mici nu puteam sta impreuna... Si atunci am fugit din tara, am invatat, m-am luptat cu birocratia din Romania sa-mi fac toate actele si am scapat, am venit in SUA, intai eu singura, aicea am fost cam pierduta dar fericita caci pt prima data in viata mea am fost libera, iar acum ca am si un copilas f dulce si sotul meu e in final alaturi de mine si parintii nu mai au ce face si zice si au intors foaia... Sunt inchisa in casa si legata de copil pana una alta, ma deranjeaza uneori, dar copilul ma incanta si merita pt el un mic sacrificiu sa ma privez eu un picut de libertate...

daca ai probleme, cauta sa vezi de unde provin, nu il fa pe sotul tau sa fuga asa cum a facut maica-mea cu mine, e pacat, caci voi va iubiti si aveti un copilas, si mai ales apeleaza urgent la un medic si trateaza-te (e un imbalans chimic intre celulele nervoase care se poate regla) si ia multe vitamine si de ce nu incearca sa te si rogi la Dumnezeu si sa iti gasesti tu un hobby care sa te incante si unde sa poti sa te descarci, iti doresc multa liniste si iubire si putere sa iti revii complect. Si incearca sa discuti cu sotul tau si mai ales daca ai nevoie si o iei iar razna du-te la medic caci te poate ajuta sa nu te chinui si sa nu ajungi mai rau!

cu drag,

allya

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancuta06 spune:

Oana, sa stii ca nu e prima oara cand mi se sugereaza ajutorul unui medic. Prima data cand am vorbit cu mama foarte deschis si i-am spus tot ce simt, tot ce gandesc, tot ce se intampla cu mine, mi-a spus ca singura solutie este sa apelez la ajutor specializat. Sunt de acord ca poate as avea nevoie. Dar nu vreau. Sunt de parere ca tine numai de mine sa imi revin, mai ales ca sunt constienta de problemele mele. Pentru ce imi trebuie un diagnostic? Stii care este tratamentul in Romania pentru orice problema psihica, grava sau nu? Somnifere. Nu mi-ar face decat mai rau.

Albrecht, da eram asa si inainte, mai putin decat acum, doar ca nu ma descarcam pe altii. Nu loveam, nu reactionam asa, ca nu aveam pe cine sa ma descarc. Doar plangeam un timp, apoi imi reveneam.

Sunt constienta de problemele pe care le am, dar, repet, nu voi apela la psihiatrii, pentru ca nu ma pot ajuta. Poate, in timp, cand voi stii limba olandeza, ma voi duce aici undeva, indiferent daca voi fi mai bine sau nu.

Intre timp, fac tot posibilul sa fiu normala si sa imi controlez temperamentul, iesirile. Si asta pt ca nu vreau sa le mai fac rau celor din jur, nu vreau sa-i fac rau sotului meu, si vreau sa fiu bine pentru ingerasul meu. Am o familie frumoasa, intr-adevar, si tine numai de mine sa o pastrez asa. Am discutat mult cu Sebastian, imi stie problemele, mi-a recomandat si el sa apelez la ajutor. Si, sincera sa fiu, mi-a spus ca la fel a fost si el la varsta mea, si, cu ajutorul unui psiholog, a reusit sa-si revina complet.

Va multumesc din nou, tuturor, pentru raspunsuri.

Ancuta

http://community.webshots.com/user/Busch_family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns allya spune:

Draga Ancuta,

tratamentul de care vorbim noi nu consta in somnifere ci se da Zoloft care e un medicament inofensiv si pt bebe daca alaptezi si iti regleaza nivelul de acetilcholina in spatiul interneuronal. Poti sa te chinui tu sa te ajuti singura e f important si acest lucru, dar cum iti reglezi acetilcolina? caci numai cu vointa nu se poate... fa acest lucru pt copil, caci nu vreau sa ajungi ca maica-mea, eu ajunsesem sa o urasc si visez si acum urat cu ea, desi o iubesc... si sa sufere copilasul!

oricum e f bine ca ati discutat si ca reusesti sa te controlezi si e si mai bine ca faci tot posibilul sa fie bine, e f bine ca ai reusit sa comunici problema ta si astfel sa o discuti aceasta fiind ca o sedinta de terapie, si nu uita ca aicea ai prietene intotdeuna...

pupici, cu drag,

allya

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns desprecopii spune:

ancuta - am vazut pozele si sunteti o familie frumoasa. va urez multa fericire si liniste. nu strica acest mic paradis. fii optimista si iubiti-va.







Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eryka spune:

Ancutza ,ce e cu tine ?Revino-ti tu fetitza ca ai asa o familie frumoasa ,sincer e pacat sa te comporti asa ,ai un sotz extraordinar si un copil minunat ,incearca sa te linistesti intr-un fel ,fa tot ce iti sta in putere pentru a te skimba .Hai te rog Arata-ti superb in poze.

Eryka & sufletzelul de fetitza din burtica --->23 saptamani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancuta06 spune:

Da Allya, stiu ca exista un medicament care regleaza hormonii, adica ii tine in limitele normale. Mama lui Sebastian mi-a spus despre el de cand eram gravida, si voi vorbi cu ea sa mi-l dea, nu stiu cum se numeste, dar cred ca este acelasi lucru cu cel despre care vorbesti tu.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase

Ancuta

http://community.webshots.com/user/Busch_family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by ancuta06

Da Allya, stiu ca exista un medicament care regleaza hormonii, adica ii tine in limitele normale. Mama lui Sebastian mi-a spus despre el de cand eram gravida, si voi vorbi cu ea sa mi-l dea, nu stiu cum se numeste, dar cred ca este acelasi lucru cu cel despre care vorbesti tu.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase

Ancuta

http://community.webshots.com/user/Busch_family



Ancuta, nu lua medicamente dupa ureche! ce este valabil pentru mama lui Sebastian, poate nu ti se recomanda tie. ce e asa greu sa mergi la medicul de familie care iti va lua un test de sange si va vedea clar ce hormon este destabilizat? hai, curaj, fa-o pentru tine si familia ta
nu la psihiatru trebuie sa mergi cum zicea cineva aici, ci la cateva sedinte cu un psiholog, el te va invata ceva metode de relaxare si auto-control care, impreuna cu medicamente administrate CORECT, te vor face sa te simti mult mai bine. stiu ca ai incredere in tine, ca ideea medicului nu iti surade, ca te crezi capabila sa depasesti momentul singura. uite ca nu le putem face pe toate singuri...lasa-i si pe cei din jur sa te ajute!

p.s. spuneai de medicamente care te ajuta sa dormi, zicand ca sunt ineficace, afla totusi ca somnul este cel mai bun tratament in cazuri de depresie :))

Mergi la inceput