Nu va sperie ceea ce va fi?
Raspunsuri - Pagina 3
Irinel spune:
Laura, mie mi s-a facut teama un pic la doar 2-3 saptamani dupa ce am aflat ca sunt graviduta. Insa erau alte motive. Ma gandeam daca voi sti sa fiu o mama buna, daca o sa ma placa copilul (;0)), daca o a stiu ce sa ii spun cand se va incapatana sa faca altceva decat trebuie...
Un pic de teama am oricum, nu stiu daca e bine spus teama, dar stiu ca sunt multe lucruri noi pe care trebuie sa le invat, si e important sa le invat repede pentru ca lui bebe sa ii fie bebe, si toata lumea spune cat de obositoare e prima perioada cand inca nu esti refacuta dupa nastere. Dar sunt optimista, cumva vom trece peste astea, si probabil zambetul copilului nostru ne va ajuta foarte mult. Nici eu nu voi avea ajutor, ma bazez pe sotul meu sama sprijine, dar el pleaca dimineata la serviciu si vine seara tarziu, insa chiar si atunci ma poate ajuta sa dorm putin daca va fi nevoie, sa faca el unele treburi cand eu nu mai sunt in stare.
In ce priveste activitatile de dinainte, eu cred ca in prima perioada nici nu vei simti nevoia, caci vor fi atat de multe noutati in noua ipostaza de mamica si vei fi acaparata cu totul. Dupa un timp, daca iti vei dori foarte mult sa revii la iesirile in oras sau la vizite pe la prieteni, copilul nu te va incurca, asa cum spunea si Adriana. Am cunoscut acum un an o mamica ce avea un baietel de 7 luni. Zicea ca nu a refuzat nici o invitatie la prieteni, a fost peste tot cu bebe si nu a avut nici o problema. Bebe era si foarte sociabil din cauza asta.
Sora mea a fost tare stresata si deprimata dupa prima nastere, plangea non-stop, nu putea sa doarme, ii transmitea starea ei si lui bebe care nu dormea si nu o lasa nici pe ea sa doarma...deci, un cerc vicios...La al doilea copil, stia la ce sa se astepte, a fost mult mai calma, si bebele a dormit si a fost atat de cumintel... Eu am ajuns la concluzia (si nu numai uitandu-ma la sora mea) ca depinde enorm de starea noastra psihica, de cat de pregatite suntem sa facem fata la toate greutatile...
Eu nu cred ca e nefiresc sa iti faci unele probleme. Cand ai astfel de ganduri, incearca sa te gandesti la partile frumoase, vorbeste cu sotul tau, faceti planuri despre bebe si incearca sa gandesti pozitiv.Cred ca o sa ne trebuiasca multa rabdare dar vom fi si extrem de fericite.
Cu drag,
Irina si bebe(ii?) din burtica
saptamana 12 (DPN 9 iunie)
danab spune:
Adriana, eu nu-mi plang de mila dar vorbesc din experienta. Mai vorbim dupa ce nasti, iti doresc numai un copil asa de bun ca al meu sa ai si tot vei fi la capatul puterilor la un moment dat. Am ajuns la capatul puterilor pentru ca-s prea responsabila, de-aceea sa stii, si vreau sa fac totul perfect pentru copilul meu!Daca as vrea sa am mai mult timp pentru mine i-as da numai mancare de la borcan decat sa-i gatesc, l-as tine numai in casa decat sa-l plimb zilnic cate 2-3 ore pe-afara, l-as duce la terase unde se fumeaza si este zgomot si exemplele ar putea continua. Imi lipsesc anumite activitati pe care le faceam inainte tocmai pentru ca am renuntat cu buna stiinta la ele pentru comfortul copilului meu.
A, si inca ceva, nu prea cred ca exista multi barbati pe lumea asta sa se ocupe de copil asa cum se ocupa al meu sot care are un serviciu destul de solicitant si pe-deasupra si o functie de raspundere.
Asa ca draga Adi, fiecare vorbeste aici din experienta.
Dana
PS lauraa, scuze pentru deraierea de la subiect
pisi_ella spune:
Laura...O sa-ti zic doar atat: pana a o avea pe Emma, am trait DEGEABA! Am trait degeaba aproape 28 de ani
! Asta pana in mai, anul asta, cand s-a nascut Emma si viata mea a capatat sens...
O sa intelegi dupa ce nasti...
Te pup si nastere usoara!
_Ella & 
Emma
Lauraa spune:
Salut mamici si burtici!
Ma bucur ca nu sunt singura care isi face griji pentru viitor. M-am sfatuit si cu sotiorul si el m-a incurajat spunandu-mi niste chestii de maaaaare intelepciune 
. A zis ca e mai bine ca ma gandesc acum si la partile mai putin interesante ca asa voi fi la curent cu ce ma asteapta si ca e bine ca nu vad doar laptele si mierea, altfel riscand sa ma trezesc brusc la realitatea pt. care nu as fi pregatita. Na ziceti si noi de n-am un intelept la usa! 
Sa va spun si de la ce a pornit totul. Eu mergeam in Ro tot la 3-4 luni. Acum am realizat bruscus ca nu o sa mai pot merge paaaana hat la anul in toamna 
. Si firesc m-a apucat damblaua. Incet mi-am revenit gandindu-ma ca pot sa merg cu avionul pana in luna a 7-a si cand vine bebe o sa vina mama la mine cateva saptamani, deci se indreapta lucrurile...
cat de cat. Va multumesc inca o data pentru sustinere sunteti neshte bombuane! 
Irnusho pe unde umbli burticuto? 
Laura www.desprecopii.com/forum/gravida.gif" border="0"> (16 saptamani)
MadalinaM spune:
...nu ma pot abtine...nu mi-o luati in nume de rau...dar, dragele mele, ati intrat pe pagina aspirantelor sa vedeti cita deznadejde, disperare, incercare de a se ridica si a o lua de la capat in fiecare luna? Ele cu ce au gresit? Unele au facut un chiuretaj la 20 de ani si de atunci nimic, altele nu au ramas niciodata insarcinate...
Ati face schimb cu vreuna din ele?
Ele insa ar sta 24 din 24 acasa 9 luni inainte sa vina bb, numai sa vina si apoi cu el 24 din 24 cit ar fi nevoie, numai sa fie sanatos.
Eu zic sa va bucurati de ce aveti si sa nu mai nascociti probleme acolo unde nu sint! Daca sinteti sanatosi, bb creste, iar voi, incet, incet va veti face un program care sa nu il excluda pe el dar care sa va impace si dorinta voastra de social...
Acum, din proprie experienta, imi spune cineva: "draga, dar tu de ce iti doresti asa un copil, esti sigura ca stii ce inseamna asta? esti pregatita?" Ups! imi venea sa o string de git(asta e...) mi s-a parut inuman sa ma intrebe asa ceva. Ca si cind eu mi-as dori un BB fiindca asa ar fi la moda! Ce ar putea sa insemne un BB? Bucuria ca cineva te stringe in brate si iti ofera tot sufletul lui, neconditionat; placerea de a-l vedea cum descopera lumea, de a-l ajuta sa descopere lumea. Un BB e DRAGOSTE!
Dar toate astea numai daca e SANATATE!
As prefera fazele depresive ale sarcinii in locul celor depresive de la sfirsitul unei alte luni de tratamente, echografii, asteptari....cind, intr-o zi, totul se naruieste!
Irinel spune:
Ufffffffffff, Madalina, imi pare tare rau pentru tine, si e adevarat ce spui tu. Dar nu trebuie sa bagatelizezi nici problemele care ne framanta pe noi, proaspete mamici.
Eu eram disperata, am incercat un an pana sa raman gravida si am crezut ca nu putem avea copii, chiar ne-am dus sa ne facem analizele si tocmai atunci s-a intamplat minunea, am ramas graviduta. Si am fost extrem de incantata, si sunt. Eu iti doresc din tot sufletul sa vezi si tu cat de curand a doua liniuta la testul de sarcina, si sa fii la fel de fericita. Atunci vei constata ca treci intr-o alta etapa, in care iti pui diverse probleme, te gandesti cum o sa fie, ce sa faci ca sa fie toate bune, uenele fete se mai si panicheaza, uneori sunt doar problemele hormonale ale sarcinii care iti joaca feste, dar asta nu inseamna ca nu stii cat de norocoasa esti pentru ca ai o mica fiinta in burtica.
Si eu zic ca e bine uneori sa iti faci probleme, sa incerci sa le stii dinainte, pentru ca atunci cand apare mica minune sa fii pregatita sa te descurci, sa ii oferi tot confortul si sa reusesti sa nu fii nici tu stresata, ca sa te poti odihni, pentru ca daca mama nu e linistita, ii transmite starea si puiutului.
Eu cred ca tu ai prins o zi mai proasta, si imi pare sincer rau. Iti doresc si tie si celorlalte fete de la aspirante sa isi vada visul de a fi mamica realizat cat mai curand si sa nu credeti ca noi nu suntem alaturi de voi.
Cu drag,
Irina si bebe(ii?) din burtica
saptamana 12 (DPN 9 iunie)
Lauraa spune:
Madalina, imi pare rau, cred ca ai inteles gresit... E mare pacat sa spui ca nu apreciem ca suntem gravide si ca o sa avem un copil. Mare pacat. Asa m-ai amarāt ca mi-a pierit tot cheful sa iti raspund... Te rog sa citesti inca o data si sa interpretezi corect...
Laura www.desprecopii.com/forum/gravida.gif" border="0"> (16 saptamani)
petra spune:
Hai fetelor nu va suparati una pe alta sau incepeti cu mesaje de astea cu trimiteri.
Fiecare dintre voi aveti cate o grija pe cap. Tu Laura iti faci griji daca ve-i face fata noii mari schimbari din viata voastra, si tu Madalina esti cu inima neinpacata ca bebelusul tau se lasa inca asteptat.
La sfanta realitate este mai "placuta" prima grija decat a doua.
Dar hai sa va povestesc ca si eu am trecut prim ambele voastre griji. Eram casatoriti de 2 ani si ne doream un copilas, care se lasa si el asteptat. Medicii mi-au pus un diagnstic: chist ovarian. CAre era foarte mare, vechi adica de mult format si care nu a dat inapoi de la nici un tratament,si se putea rezolva numai prin operatie. Neavand ce face altceva, ma pregateam pentru operatie si..... am ramas insarcinata!!!!! Si mi-a venit si mie timpul sa am temeri legate de posibilitatea ca nu voi face fata noii situatii, ca viata se schimba radical, ca renunti la multe si ganduri de astea. Dar, in clipa cand devii mama, viata ia o alta intorsatura, nu te mai gandesti la nimic pentru tine, ci traiesti doar prin si pentru sufletelul acela mic care este inca atat de dependent de mama, adica de tine!
Si intr-un caz, si in altul trebuie sa luptam, pentru a ne implini ca mame si apoi sa luptam pentru a nu ne neglija pe noi si ceilalti din familie. De asta D-zeu a inzestrat femeia cu multe calitati prin care si aceea de a fii mama si implicit o luptatoare!
Va doresc la toate burticile si viitoarele burtici, ganduri senine, de implinire si bucurie. Nu lasati nimic sa umbreasca aceasta minunata perioada din viata unei femei, cand este insarcinata! Fiti vesele si zambitoare pentru a avea copii la fel.
Reliana spune:
La cererea autoarei, si cu scuzele de rigoare am sa inchid acest subiect!
O zi buna, tuturor!
Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci cānd vrei cu adevarat!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16