Nu va sperie ceea ce va fi?

Claudelu spune:

Uauuu!!!!
Credeam ca sunt singura cu problemma asta! Noi, adica eu si sotul meu ne-am dorit mult accest copil si am si ramas insarcinata la 3 luni dupa nunta...
In ziua in care am aflat ca sunt insarcinata am avut crize de plans, acum plangeam de bucurie si imediat plangeam de frica... si uite ca chiar daca au trecut 22 saptamani ma mai apuca si acum crizele astea....cu toate a imi doresc copilul asta din inima dar mi-e frica de ce va urma: ma tot gandesc ca poate nu voi face fata, ca nu voi sti sa-mi educ copilul cum trebuie, ca nu voi fi asa cum mi-as dori eu...
Claudia si Cristian de 23 satamani

CFloarea

cristinamh spune:

Laura, capul sus! Eu am un baietel de aproape patru luni, si, desi mi l-am dorit nebuneste, imi treceau prin cap exact aceleasi ganduri. chiar daca sunt in tara, sunt izolata, in localitate nu am nici o ruda care sa ma ajute, numai in cazuri extraordinare (o data pana acum) vine mama sa stea cu bb... ne descurcam toti trei cum putem mai bine. timpul e dedicat in totalitate copilului, si uneori ni se pare ca nu ne ajunge ca sa ne putem bucura de el. e adevarat, primele doua luni necesita muuuuuuulta rabdare si rezistenta, si ai nevoie de tati ca sa te mai poti odihni, dar apoi uiti de tine cand vezi gagalicea cum iti zambeste ori de cate ori te vede! chiar daca mai visam la momente cand suntem singuri, am avut parte pana acum de o iesire la o nunta... ei bine, toata noaptea ne gandeam amandoi numai la bebe, daca a mancat, daca doarme, daca, daca, daca... cand voi avea timp, o sa ma gandesc probail si la mine, acum ma gandesc numai la el!
si ca sa vezi ce inseamna un zambet, poate ai cateva minute sa parcurgi paginile de mai jos:

http://www.andreirazvan.home.ro , paginuta noastra,

si inca una, la care se lucreaza pentru ca bebelusii sunt in crestere,

http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

sarcina usoara in continuare si sa auzim de bine!

cristina si andrei-razvan


ps: si eu la exact un an de la nunta imi tineam in brate minunea!

dana d spune:

Dragi Laura Eryka si cine mai e in situatia voastra, toata lumea trece prin nesiguranta asta. Chiar daca am facut eforturi sa raman gravida si am asteptat ani intregi, la un moment dat m-am intrebat daca am facut bine ce am facut si nu cumva mi-am complicat viata degeaba. Nu m-am intrebat daca o sa fac fata, stiam ca o sa fac fata ingrijirii si cresterii unui copil, mai greu e cu educatia pentru care inca imi fac griji. Fetita mea cea mica are peste cateva zile 7 luni si savurez fiecare clipa din viata ei, traiesc intens fiecare zi si fiecare etapa de dezvoltare. Pentru ca mai am o fatita mai mare, stiu cat de repede cresc si cum o sa duc dorul perioadei asteia in care sunt mici si atat de dependenti.
E adevarat ca nu mai asti la fel de libera, ca nu te poti duce unde vrei cand vrei ca uneori nici la wc nu poti sa te duci in momentul in care ai vrea, sau nu te lasa sa stai la masa linistita, dar bucuria si fericirea pe care o simti cand iti privesti odorul, sau mai ales cand il strangi in brate, e atat de intensa ca face sa merite orice sacrificiu.
Bucurati-va de sarcina deocamdata si sa nu uitati nici o clipa ca toate starile astea nu sunt adevarate ci din cauza hormonilor de sarcina, si eu le-am avut, si altele si fericirea de dupa o sa o simtiti si voi la fel. O sa mai aveti sentimentede teama poate chiar disperare cand se va apropia clipa nasterii indiferent daca va fi normala sau cezariana, eu am fost ingrozita de cezariana care se apropia, mi se parea atat de posibil sa mor, ca-i plangeam deja de mila fetitei mele mai mari. Acum cand a trecut si asta pot sa rad.
Si inca ceva ciudat ce veti simti dupa nastere la mai mult timp, dorul de burtica si de miscarile din ea si de starea aia de gratie, asa ca savurati fiecare moment mangaiati-va mult burtica pe mesura ce creste ca sa o puteti lua cu voi in amintire. Scrieti un jurnal cu tot ce simtiti, cu multe amanunte, sa vedeti ce placere va va face sa-l cititi peste luni, ani.

Multa sanatate si bucurie, Dana, Alexa si bb Ilinca

http://community.webshots.com/user/danaf123

roxanaz spune:

Dragele mele, ce bine ar fi sa am si eu gindurile si framintarile astea.....
Uite la noi este a 11-a luna de incercari si....se pare ca nici de data asta nu am avut noroc, dupa semnele "tragice" care se arata. Cred ca in ianuarie, la implinirea unui an de "incercari" vom merge din nou la medic....de data asta cu rugaminti de ajutor.
din pacate toata lumea imi spune sa nu am stresez, ca daca ma stresez e cu atit mai greu....dar cum poate sa nu ma preocupe un lucru atit de important ptr mine si ptr noi?????
va sarut cu drag si sper sa revin....cu vesti mai bune, ca m-am saturat sa ma chitzai atit ca ....nu merge!

aquariusrpro spune:

Lauraa,

Hai sa-ti mai dau o idee de distractie: tine un jurnal si scrie tot ce-ti dicteaza hormonii!

Dupa ce ai puiul.. o sa razi cu lacrimi citind!

Spaima si toate celelalte.. marea majoritate a femeilor o au. Dar cand viiiineee bb, prima faza este oboseala ( mai ales daca nu stii sa-ti faci un program ordonat ... )apoi apar zambetele si-ti trece de toate. O sa stai sa povestti oreee in sir despre ce a mai facut bebe, ce mananca, ce toarce etc. Si nici nu o sa-ti dai seama ca n-ai mai iesit la o bere cu prietenii! Si nici sa nu-i pedepsesti insotindu-i ca n-o sa poti vorbi de altceva decat de bebe!

Dupa un timp, lucrurile se aseaza din nou!

Roxana&Ruxandra

Ana spune:

Lauraa, e perfect normal sa gandesti asa. Eu nu m-am gandit la asta cand eram insarcinata, in schimb dupa nastere am remarcat ca numai am timp deloc pt activitatile mele preferate.
Vestea buna: primul an e mai greu, dupa un an poti sa-l dai la cresa sau sa chemi pe cineva sa te ajute, asa ca numai vei fi responsabila 24 h/zi (oricum te ajuta si sotul in primul an). Atunci vei avea timp mai mult pt tine, poti lucra, copilul se simte f. bine la cresa (cel putin al meu). Deci se rezolva.

Dana_ spune:

Draga Lauraa,
pe timpul sarcinii eu nu-mi faceam probleme,ma gandeam ca totul va fi atat de simplu....insa acum dupa 9 luni de la nastere imi dau seama ca e foarte greu.
Nu mai e nimic cum a fost inainte,totul s-a schimbat. In primele luni am avut depresii,imi doream sa nu fi fost asa(adica mai bine eram fara copil) mai ales ca nu am avut timp de distractii inainte(am 22 ani). Nu vreau sa se inteleaga ca sunt o mama rea dar sincer am ajuns cu nervii la pamant incat nu mai pot sa stau cu bb 24 de ore din 24. Am preferat sa merg din nou la servici asa ca bebe e la parintii mei toata saptamana,doar in weekend il luam acasa(binenteles ii facem vizite in fiecare zi).
Sarcina si nastere usoara!


Dana&bb Andy

danab spune:

Eu am facut copilul destul de tarziu dar nu foarte, 29 de ani.Si pana atunci am calatorit, m-am distrat, deja aveam tabieturi de persoana fara prea mari responsabilitati. Acum totul s-a schimbat!Faptul ca suntem numai noi doi, fara nici un ajutor aici este total diferit fata de situatia in care ai o mama, o sora, o bunica prin apropiere. Nu vreau sa te sperii dar timp de distractie dupa, ioc, timp pentru tine cam tot asa, si in final iti vei dori sa mergi sa muncesti numai sa nu mai stai 24 din 24 cu copilul. Depinde de persoana, eu personal mi-am pierdut multe libertati dupa care mai tanjesc cateodata. Recunosc ca am si satisfactii dar totusi simt nevoia unei pauze care din pacate nu mi-o pot lua.
Si abia a inceput toata povestea....

Dana

ad_risnov spune:

Nu ma sperie absolut deloc. Mai am putin si voi tine in brate cea mai de pret comoara a noastra. Am stiut la ce ne angajam si stim ca usor nu va fi dar cred ca gandirea pozitiva ne va ajuta cel mai mult. Nimic in viata nu se face fara sacrificii si efort. Iar copilul nostru va merita tot efortul!
In plus sunt convinsa ca sotul meu va fi alaturi de mine clipa de clipa si ma va sustine si ajuta. Asa ca ma bazez in cea mai mare parte pe el pentru ca nici noi nu avem pe nimeni aproape.
Nu cred ca venirea pe lume a unui copil te va obliga sa renunti la placerile anterioare decat o mica parte de timp, la inceput. Cel putin noi asa ne-am propus. Il vom lua cu noi peste tot, il vom invata sa se simta bine in compania prietenilor nostri si a copiilor lor. Am vazut copii mici la mare, la terase, vara, la cinematograf, etc. Deci, se poate. Important este sa vrei si nu sa-ti plangi de mila cat este de greu si mai bine era inainte. Mi se pare cea mai mare gresala!

Adrianain 29 de saptamani

Irinusha spune:

quote:

---

Originally posted by Lauraa
Eram sigura ca se va interpreta exagerat ! Irinusha, cine zice de ganduri negre????? Eu am scris si repetat ca gandesc majoritar pozitiv dar nu ma pot abtine sa nu imi pun intrebari. Ce sa-i faci... Dar asta nu tre sa sperie pe nimeni Irinusha mama.... Sau sa le zici ganduri NEGRE...nici chiar asa... Crezi ca stau in casa si ? Nici vorba. Ma bucur de sarcina ca si tine dar ma si intreb ce va fi..

---

Ai mai Laurica mama ca nu am vrut sa sune asa cum ai inteles tu ... vroiam doar sa-ti fac curaj sa te gandesti ca totul o sa fie bine, o sa fi o mamica buna si te vei descurca si cu bebe ca sa savurezi sarcina! Nu fii rea sa intelegi numai lucruri rele ...
Pupici pe burtici!

Irinusha - cu minunea de 17 saptamani din burtica :)