Singuratate in doi!
Raspunsuri - Pagina 2
irinav spune:
DRAGA GABRIELA,
cred ca intr-o anume masura ne asemanam.la noi certuri au fost de la inceput-5ani pt ca nu ne puteam accepta rudele la inceput pt ca ne sufocau si nu puteam fi noi insine si mai ales ca eu nu am fost acceptata de ai lui.
apoi am dat peste altceva:serviciul lui era la ceva distanta de casa si facea naveta(medic)si peste cateva luni dumnealui si-a gasit o asistenta care il asista la de toate incat eu ajunsesem sa am toate defectele din lume,si normal viata noastra incepuse sa fie tensionata-a fost cumplit .nici nu pot sa povestesc intr-un roman.
dupa un an respectiva a plecat dar trebuie sa se intoarca de sarb astea si cred ca iar ne va strica linistea care s-a asternut cam de un an.intre timp m-am hotarat sa am un copil si in dec tre sa nasc.spun ca m-am hotarat pt ca el nu a fost de acord spunandu-mi ca incerc sa il leg de mine,ceea ce nu e deloc adev.
problema mea e ca nu pot uita ce a fost candva si mi-e frica de ce tre sa urmeze exact cand trebuie sa nasc.
ma gandesc ca am luat o hotarare proasta cu copilul si ma gandec cu groaza la ce va urma pt ca el nici macar nu a fost atent in toata per asta ,daramite ajutor-cred ca va fi un calvar,mai ales ca daca i se intarce mandra nu va mai sti de NOI.
TE INTREB SI VA INTREB CE SA FAC?
am vrut sa stii ca mai sunt oameni ca tine poate mai disperati.
va multumesc!
Freia spune:
citesc si nu reusesc sa inteleg de ce sunt tot mai mult femei in situatia asta. Gabriela, si eu am trecut si inca trec prin asta. Nici eu nu am rezistat ca fetitza mea sa ne simte certandu-ne (numai dormea , iar cand reusea plangea in somn) si am plecat. Acum tatal ei vine dupa noi si spune ca ii lipsim, face gesturi pe care nu le-am crezut capabile la el. Si totusi eu nu sunt impacata cand il vad, nu stiu daca putem reanoda cea fost odata, desi, sincer, in adancul sufletului nu imi doresc decat asta.
Nu repeta greseala mea, nu il pistona cu intrebari de genul "ma mai iubesti", mai simti ceva?". Lasa-l, pote chiar e debusolat de aparitia bebeului si nu stie ce si cum sa faca. Incearca sa-l atragi sa faceti lucruri care va placeau impreuna, dar sa vina de la el propunerea. Cu ajutorul tau si al lui bebe poate isi revine. Eu inca mai sper ca al meu o va face.
Fruntea sus, crede in tine si in voi.
Freia si bebe Alexa
furni spune:
Daca ti-a trecut de cap, ia copilul si pleca. De cele mai multe ori acest soc ii face sa se gandeasca ce vor de fapt si sa realizeze ce responsabilitati are(vezi si cazul lui Freia). Daca nici asa (socandu-l)nu se schimba, vezi-ti de viata ta si a puiului si traiti linistiti.
JuliaGrace spune:
Gabriela,
se pare ca viata ne scoate in cale la multi dintre noi o gramada de clipe de nefericire.... si parca toate sint din ce in ce mai rele atunci cind un suflet de copil e prins la mijloc. Irinav, poate ca tu ai ajuns intr-unul din cazurile fericite... poate la voi ca si la Gabriela mai exista o sansa. Va doresc din suflet sa aveti mai multa bafta decit mine !
Acum doi ani, la zece zile dupa ce am nascut-o pe fetita mea, sotul meu a fost plecat intr-o calatorie de afaceri, unde si-a gasit " sufletul pereche".... nu cred ca pot sa descriu ce am simtit atunci, cind a trebuit sa-mi iau in masina un copil de 3 luni si sa conduc 24 de ore nonstop pina acasa... e cam lung drumul pina acasa, dar cred ca nimic in lume nu m-ar fii putut opri atit de mult m-a durut ceea ce a facut. Am stat o vreme... 6 luni acasa, perioada in care nici macar nu a stiut cum a crescut fetita noastra, dupa care m-am intors la el, la rugamintile lui, in speranta ca povestea se v-a sfirsi si ca vom fii in stare sa mergem mai departe. A mi trecut un an si jumatate in care a sunat-o zilnic, si nu a incetat niciodata sa o iubeasca... am stiut de fiecare data cind o suna sau ii trimitea cite un measaj, pentru ca am avut posibilitatea sa-l verific. Cu toate astea am asteptat sperind ca poate intr-o buna zi v-a fii altfel.... Dupa atita timp in care au fost nopti la rind in care ma culcam plingind si singura fericire a fost sa-mi simt puiul in brate, el a plecat iar intr-o calatorie de afaceri, a carei destinatie era Europa de est....doar ca biletul lui de avion a fost cu destinatia Toronto...E cumplit totul si cuvintele nu pot cuprinde suferinta su durerea, dar ieri am facut si pasul final. Am fost la un avocat si am cerut hirtiile de divort. Bulgarele a inceput sa se rostogoleasca si finalul v-a fii suficient de trist si greu pentru ca sint departe de casa si de ai mei, sint singura doar cu puiul meu, s-ar putea sa ramin fara un loc de munca (acum lucrez in firma sotului meu) , ca sa nu mai vorbim de faptul ca v-a trebui sa-mi gasesc un loc unde sa stau si sa iau totul de la capat. Totusi sint impacata cu mine, pentru ca am asteptat atit de mult timp si stiu ca asta era singura solutie buna pentru mine si pentru fetita mea. Iti doresc din tot sufletul mult curaj, rabdare si putere sa iee o decie buna.
Aliada spune:
Inainte de a rupe raul de la radacina de ce nu stai de vorba cu al tau sot sa vezi care e problema lui si daca poate fi rezolvata stand impreuna?Poate nu e pregatit pentru viata de parinte,cum a mai spus cineva,poate i se par prea mari responsabilitatile sau altceva.Vezi mai intai despre ce e vorba si daca amandoi hotarati ca nu se mai poate atunci rupeti legatura in termeni civilizati deoarece aveti un copil impreuna si acel copil trebuie sa stie ca taticul lui poate sa-l viziteze fara scandal.
remy spune:
Din cite am inteles voi nu sinteti casatoriti de ce?Asa cum sa mai spus incearca sa stai de vorba cu el fara sa va certati explicai ce ai pe suflet si apoi hotaraste cum e mai bine pentru tine si copil
cioara spune:
Draga Gabriela,
mai da-i o sansa. Poate daca discuti cu el lamuriti impreuna niste lucruri. Fugi de el doar cind esti complet sigura ca este o relatie fara viitor.
Draga Irina,
povestea ta este la fel de trista. Dar ai un "capcaun". Asteapta sarbatorile si mai ales pe asistenta si sterge cu ea pe jos... glumesc ;poate o discutie cu ea, sau cu el , sau poate o separare, sau poate tu insati sa-ti gasesti pe altcineva: o mindra varianta masculina.
Barbatii-s usor de lezat in orgoliu .
S-ar putea sa-i treaca cind va vedea ca si tu poti. Stiu ca multe fete vor spune poate :"cum poti vorbi asa ? e si-un copil... s.a.m.d".
It's only my advice, dar poate merge .
O masa la un restaurant cu un fost coleg de facultate , sau cu un chipes, sau cu un prosper barbat, nu inseamna decit atit : o masa...si poate aprinde beculetul in capul sotiorului . Sau poate are vreun coleg medic .
Ptr amindoua : fetitele curaj, intelepciune si sanatate !!!
kisly spune:
Traiesc aceeasi poveste de 5 ani. La fel ca voi, nu ne-am casatorit, dar nu avem nici copii, tot asteptam...Ce?nu stim.El spune ca asteapta sa fie sigur ca sunt sufletul lui pereche, dar daca in 5 nu a vazut asta,oare cati ani ii mai trebuiesc.Eu...astept sa zambesc, sa fiu fericita cum?nici asta nu stiu.Si la noi certurile nu mai inceteaza, am vrut sa facem un copil, dar m-am temut exact de ceea ce ai patit tu.Sunt curioasa ce vei face, va fi si pentru mine o solutie, pt ca nu cred ca asta e viata, sa stai cu cineva pt. ca tu il iubesti si el accepta relatia, poate din comoditate sau cine stie pana cand va gasi ceva mai bun.Poti sa fii fericita, sa razi in hohote dar cu alta persoana,eu am gasit-o dar nu relatie serioasa, numai aventura, ramane sa aceept propunerea.Te pup si dumnezeu sa te lumineze sa iei decizia corecta!
cioara spune:
Draga Kisly,
eu cred ca ar trebui sa cauti o persoana care sa-ti intoarca , macar parte, din afectiune . Se pare ca atitudinea prietenului este exact ce spui : sta cu tine ca e mai comod iar cind va gasi ceva ce-i convine, pe ea...
Nu-ti mai pierde vremea cu el as zice eu . Sau macar protejeaza-te de suferinta :stai cu el din comoditate , dar fi in continua cautare de un "match" mai bun.
E o solutie practica . Poate ar trebui s-o iei in considerare serios. Decizia fetelor nu prea are cum sa te afecteze : ele au copii ,au deci o data esentiala de luat in calcul, tu nu ai decit o dragoste neimpartasita .
Numai bine
foxy spune:
Am trecut prin asta...Sa divortez a fost cea mai importanta decizie luata de mine pina la acel moment.Dar a fost cel mai intelept.Copilul meu nu putea creste armonios intr-o familie unde atmosfera era tensionata in fiecare clipa.Isi pierduse veselia si pofta de joaca,se uita mereu intrebator cind la mine cind la el...
Daca nu exista cale de intelegere poate este mai bine sa va urmati viata separat.