Singuratate in doi!

Nu stiu ce sa fac sau cum sa fac sa fie bine!

Relatia noastra, recunosc, nu a fost niciodata buna. Exclud zilele de indragostire cand amandoi ne pierdeam in valurile dragostei si totul parea sa fie superb.A trecut timpul si eu l-am iubit mereu.Cred ca si acum il mai iubesc desi nu nu mai sunt sigura de sentimentele mele.Am perseverat in relatia aceasta cu speranta ca si noi vom fi un cuplu candva.Nu ne-am casatorit, insa acum 4 luni si zece zile am nascut un baietel.Totul a fost minunat la inceput!
Azi nici macar nu sunt sigura ca mai exist ptr el.Ajutor sau alte chestii...hmmm nimic.Daca ma iubeste in vre-un fel? Habar nu am ptr ca sincer nu mi-a spus-o niciodata. Daca mi-a demonstrat-o? Habar nu am cum este sa fii iubita! Iar daca ma ghidez dupa carti si filme... este jale in casa mea pot sa spun.
Problema este ca ne certam mereu si sincer marturisesc ca asa nervi si suparare nu am trait niciodata. Mai mult copilul meu este martor la aceste "furtuni" si uneori incepe sa planga. Alteori isi lasa privirea in jos si este trist. Mi se rupe sufletul si plang pe ascuns de mi-au iesit ochii din cap.
Vreau sa-l parasesc! Vreau sa-mi iau copilul si sa plec.Sunt trista si nefericita ptr tot ce mi se intampla dar NU VREAU SA TRAIASCA ACEST COPIL IN STRES.Relatia dintre noi nu va deveni mai buna si mai mult sunt convinsa ca in timp totul va fi si mai rau. Prefer sa-l cresc fara tata decat inhibat si sensibil din cauza noastra.

Ajutati-ma sa aleg calea cea buna! Oricum povestea este scurta si poate incompleta.Insa nu pot fi redate in scris emotiile si trairile de zi cu zi.

ellaalba spune:

Draga mea...trista poveste. Mai ales ca nu se intrevede nici o raza de soare. Cred ca te-ai cam primit cand te-ai hotarat sa ai un copil cu un barbat care nu are nimic in comun cu tine. Si sa stii ca puiul vostru nu are chiar nici o vina. Si de asta sunteti amandoi la fel de responsabili. In fine, gata cu morala!
Acum trebuie sa faci curat in viata ta! Sterge tot ce-a fost si incearca sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca din suflet. Daca nu vei gasi incearca sa-i asiguri puiului liniste, caldura si dragoste asa cum e normal sa-i asiguri unui copil.
Trebuie sa te gandesti mai mult ca oricand la el si la responsabilitatea pe care o ai.
Iti urez forta, tarie si curaj.
Ai grija de tine si de el!

vikinga spune:

Nu e niciodata prea tarziu sa rupi raul din radacina din viata ta. Ai o singura viata asa ca ar trebui sa farci orice sa traiesti cat mai bine, meriti sa fii iubita si fericita. Se poate si altfel sa nu-ti fie frica sa incerci! Asa ca multa putere sa iei totul de la capat!Si sa stii ca mai bine singura decat impreuna cu cineva care te face sa suferi. Fetita ta nu trebuie sa creasca intr-un asa mediu! Fii puternica macar pt ea, daca nu ai fost pana acum pt tine!

Elenalove27 spune:

gabriela tot ce vreau sa iti spun este ca a alege calea cea buna este foarte greu citeodata(ma refer la sitiatia ta avind un prichindel-Rares-)dar a alege calea cea buna in situatia ta este una din cele mai simple carari, mai bine singura tu si prichindelul linistiti ,decit trista si nefericita -tu -baietelul tau- si -"el"- .
Fruntea sus si nu uita cit de frumoasa este viata atunci cind zimbim si ne bucuram de ea...nu te uita in urma ta dupa ce vei alege calea cea buna deoarece acolo este tristetea care nu ai nevoie in viata ,tot ce iti trebuie este multa putere si buna vointa de a vedea cum baietelul tau creste mare si sanatos si nicidecum sa il vezi cum isi lasa privirea in jos si este trist.
Multa sanatate!

craciunitza spune:

Gabriela,
Ai un copil cu un barbat care e langa tine, a ramas langa tine, asta nu-ti spune nimic? Esti un pic nehotarata cand povestesti de voi, ba spui ca relatia nu a fost niciodata buna, ba spui ca totul a fost minunat, probabil ai o personalitate foarte puternica si iti este greu sa accepti ca omul de langa tine este altfel decat vrei tu.
"Daca ma iubeste in vre-un fel? Habar nu am ptr ca sincer nu mi-a spus-o niciodata." Ce inseamna sa spui sincer te iubesc si ce inseamna sa minti te iubesc? De ce nu ai incredere in el?
De ce nu incerci sa-l intelegi, de ce nu-l iubesti tu "sincer" ca prin asta sa-i arati ce inseamna iubirea, de ce cauti rezolvare in certuri si scandal? Stii foarte bine ca la suparare se spun vorbe grele si e nevoie de timp ca sa le stergi. Si la fel de bine stii ca nu exista om perfect asa cum nu exista om numai cu defecte.



Nu certati copiii cand viseaza!

aisandu spune:

Tu stii cel mai bine cum e el...si cu toate ca esti indurerata acum, tot tu stii cel mai bine daca si cat tii la el. Eu as zice sa incerci sa fii calma cat se poate si sa nu raspunzi la provocari..Iti spun asta pt. ca si eu am trecut printr-o vara furtunoasa cu al meu sot..tot asa ..dupa nasterea baietelului nostru. Se pare ca barbatii- unii- au un fel de criza existentiala cand se simt apasati de responsabilitati in plus..i.e. copilul. Acum la noi furtuna a trecut, bebica e un dulce si un scump - are 5 luni jumate- si sotul meu nu concepe viata fara noi. Crede-ma ca m-a costat enorm si pe mine si am trecut prin faze prin care nu credeam ca voi trece nicioada. Orice ar zice lumea..mie mi se pare ca merita pt ca mi-e greu sa cred ca pe bebica nu il va iubi altcineva asa de mult cum il iubeste tatal lui. E adevarat ca si singura poti, daca asta iti ofera pana la urma mai multa liniste..DIn nou, tu singura stii ce e la voi in casa si ce poti si ce nu poti face..
succes mult si sa ai putere si liniste sufleteasca

petra spune:

Probabil ca tatal copilului nu a fost pregatit pentru a avea responsabilitati pentru un copil, care nu sunt putine sau usoare. In fine, asta conteaza mai mult sau mai putin, dar atata timp cat copilul sufera din cauza certurilor voastre, cat relatia dintre voi nu mai este una cordiala, atata timp cat conflictul intre voi este permanent deschis, eu una as alege linistea personala si a copilului care nu este vinovat cu nimic.
In general cand pierzi ceva, pretuiesti mai mult, poate si tatal copilului tau va intelege ca trebuie sa fiti impreuna pentru ca rodul dragostei voastre sa creasca frumos langa mama si tata in aceeasi masura.
Iti doresc liniste multa si o alegere buna!

catalinab spune:

Din mesajul tau inteleg ca inca il mai iubesti pe al tau sot. Daca inca mai exista acest sentiment cred (numai cred) ca puteti ajunge din nou la "zilele de indragostire".
Dupa parerea mea e bine sa incerci sa nu va mai certati de fata cu copilul. Am simtit ce mult ii afecteaza pe copii o cearta intre parinti, de aceea noi cind dicutam in cotradictoriu, o facem cind copilul doarme si in orice caz incercam sa ne pastram calmul si sa nu ridicam vocea (nu e usor dar puteti incerca).
Dupa ce am nascut (acum aproape 4 ani), aveam si eu senzatia ca nu primesc nici un fel de ajutor de la sot si aveam sentimentul ca nu ma iubeste cum ma iubea o data. La noi timpul a "rezolvat" aceste probleme, am invata sa-i cer ajutor sotului in orice problema si el imi cere ajutorul cind are nevoie.
Nici la noi viata nu seamana cu "povestile" din carti sau filme, dar cum bine zicea cineva pe forum "viata bate filmul".
Nu stiu ce "sfat" sa-ti dau, mai ales ca nu stim nimic de sotul tau (daca nu te ajuta sau nu-ti zice ca te iubeste nu stiu daca intradevar nu te iubeste).
Daca tu il mai iubesti incearca sa-i arati iubirea ta, incearca sa dicuti cu calm si sa-i explici cum ai vrea sa arate viata voastra.
Nu lasa ura si dispretul sa-ti controleze sentimentele.
Tu stii cel mai bine ce trebuie sa faci pentru binele vostru si al copilului vostru. Asculta ce-ti spune inima si pleaca cu fruntea sus pe drumul care il doresti. Oricum viata merge inainte ("si bate filmul"),
Iti doresc numai bine
Cata

anis spune:

Indiferent de calea pe care o vei alege eu zic ca, (nu ai mentionat) cum se zice " sa dai cartile pe masa".Adica sa vorbesti cu el si sa-i spui framantarile tale si tot ce ai pe suflet.Asta fara sa va reprosati ceva , deci fara sa va certati!
Dupa asta mai mult ca sigur vei stii ce vei avea de facut!

Ai grija de tine si de baietel!



AniS

tora97 spune:

draga gabriela, si eu fac parte din categoria mamelor pentru care puiul reprezinta totul... in tot ce fac o pun pe Thea pe primul loc. la fel am facut si in urma cu 5 ani cind am hotarit ca este cazul sa divortez... treceam prin aceleasi stari ca si tine. as fi indurat totul, daca Thea nu si ar fi schimbat comportamentul si din voioasa si guraliva a devenit tacuta si abatuta.
copiii preiau starea mamei. simt pur si simplu, chiar si atunci cind ne prefacem de dragul lor. Thea mi a fost si mi este alaturi intotdeauna. si acum, nimic nu egaleaza mingiierile ei.. cind imi pune capul pe pieptutul ei si ma bate usurel pe spate... imi ia durerea cu minutza.
nu regret pasul facut atunci. putem fi fericite doar cu puii nostri. daca tu consideri ca va va fi mai bine singurei, atunci ia hotarirea de rigoare, oricit de dureros si greu ar fi.

apoi, nu se pune problema daca ti a spus sotul tau vreodata ca te iubeste ... sentimentele se simt, se dovedesc pur si simplu. din ce scrii trag concluzia ca ai mari indoieli vis a vis de sentimentele sotului tau, dar se mai poate sa fie si perioada de "baby blue" cind totul devine tragic, totul capata alte valente... cerne, analizeaza si ia hotarirea cea mai inteleapta pentru puiul tau

vilma spune:

Eu cred ca treci printr-o mica depresie post-natala. In plus, chiar in aceste zile observ ca toata lumea parca e in razboi cu toata lumea. Or fi de vina furtunile electromagnetice sau mai stiu eu ce.
Parerea mea e sa nu iei nici o decizie acum, oricum iti trebuie o perioada mult mai mare de acomodare si de trecere de la viata de cuplu la viata de familie cu bebelus.
Esti mamica si ai marea responsabilitate de a asigura un camin cald puiului tau.
Sper ca norii negrii de pe cerul tau sa se imprastie cat mai repede.
Cu drag,
Vilma