Sefii suntem noi!

Va scriem si noi o mica parte din viata noastra cotidiana, adica a Oanei de trei ani jumatate, a lui Mihai de 2 luni jumatate, a lui tati si a lui mami, adica subsemnata. Initial am scris pentru fetele care intrebasera la "Parintii intreaba, parintii raspund" cum este cu doi copii. Apoi, m-am gandit ca totusi isi are locul aici din simplul motiv ca viata noastra de adulti e guvernata indubitabil de "poznasii la panda".

Oana cu tati in autobuz, facand din cand in cand conversatie.
Oana, aratand in directia unei peroane din masina "Tati, uite o baba!"
Tati, inspirat si recunoscator Cerului ca in acel moment le trecea prin fata un panou reprezentand o oaie, cu glas scazut si calm "Nu e baba, e o oaie! "(yes, m-am scos si de data asta!)
Oana se gandeste. Pesemne subconstientul ei tot da "search diplomatie" sau "cum sa ne eschivam in cazuri de forta majora", desi situatia, dupa parerea ei, nu era nici pe departe de genul mentionat. Ma rog, oricum tati e cam ciudat uneori, dar merita si el cate o multumire din cand in cand. Se ridica la urechea lui tati si, de data aceasta sopteste: Tati, AIA e o baba!
Tati isi tine cumpatul cu intelepciune, mandru ca fiica-sa a mai inteles o lectie, urmand sa definitiveze procesul la coborarea din autobuz. Nu de alta, dar la ultima postura penibila, in care Oana i-a spus dnei educatoare ca nu vrea la ea in brate pentru ca miroase, tati a crezut ca intra in pamant. E musai sa lamureasca fata.


Seara in familie
Oana iese din baie ajutata de ambii parinti, care rasufla usurati ca in sfarsit au terminat si cu o parte din circul de seara. "sa ma spele mami, vreau si pe cap, vai, m-am udat, acuma nu mai vreau pe cap. Sa vina tati sa ma vada! etc"
O scoate tati in brate infasurata in prosop. Nu-i multumita, asa ca "Tati, da-i copilul lu mami", lucru pe care tati e nevoit sa-l faca, asa ca, ingramaditi in baia mica si imbarligandu-ne mainile, facem transferul.
Urmeaza stersul in sufragerie, cremuitul in zone sensibile si pe bubite, totul petrecandu-se in vesnica si necontenita miscare de du-te - vino a Oanei prin pat si pe fundalul sonor al lui Mihai "Aoaaaaaaaaaaaaaa, aoaaaaaa, igi, ngi, aghi, ghiiiiiii". Amanam raspunsul la solicitarea lui Mihai, inca nu e groasa treaba, speram ca mai avem la dispozitie macar 2-3 minute de imbracat primul nascut. Pesemne Oana citeste gandurile si incepe sa cante Alunelu in varianta miscare scenica cu picioare pe pereti. Reprosurile lui Micaita se opresc pentru cateva secunde, ca apoi sa inceapa si mai vehemente. Ni se pune pata, ce moasa-sa pe gheata, copilul asta isi bate joc de noi, asa ca o imbracam cu forta in racnetele Oanei "nu veau buza aceata! nu-ntelegi ca nu veau?". Incepe sa planga, asa ca schimbam "buza" sub pretextul ca deh, are si copilul dreptul la alegerea propriilor toalete de noapte, stiind ca iar ne-a tras-o. La ultimele finisari, mami se duce la Micaita si il pune la san. Printre suspine, puiul mic al lu mami isi revendica drepturile, asa, ca sa inteleaga si denaturata de mami cum il abuzeaza. Mami, apasata din nou de vinovatie, se repliaza si gaseste iar pretextul "Las sa ceara, domne, altfel, daca vin in intampinarea copilului anticipandu-i dorintele, nu se mai dezvolta odorul autonom". De altfel, gandurile sunt intrerupte prompt de Oana, care, duioasa si afectuoasa, cere sa stea si ea cu mami si cu "Micaita puturosul", asa ca mami, alaptandu-l pe Micaita, cauta cu Oana personajele din cartea cu Lion King, timp in care tati face laptele de completare la biberon. "Viiiineeee tatiiiii!". Paseaza biberonul lui mami si ofteaza stiind ca urmeaza picaturile de pus in nas Oanei.
"Oana, hai sa punem picaturile in nas"
"Nuuuuuuuuuuu, nuuuuuuuuu, nu veau picaturi, mami, ajuta-ma, salveaza-ma, mamiiiiii! Tatiii, te rog, nuu, te rog, tati!"
Tati, pastrand aparenta ca-i stapan pe situatie, stie el o schema prin care ii tine blocate mainile pe sub cap, nu se lasa induiosat, ce naiba, doar e spre binele copilului: Oana, stii ca a zis dna doctor ca trebuie sa le punem ca sa te faci bine.
Evident, explicatiile nu-si au rostul si nici auditoriul, dar tati isi face responsabil datoria sa lamureasca plodul de necesitatea gestului lui. Intre timp vine si mami, care urmeaza sa picure solutia "mai usor, fara sa o doara sau sa o gadile" pe Oana. se produce si evenimentul in urlete disperate si pline de decibeli ale Oanei. Iar afla blocul ca-si pune Oana picaturi, dar asta e, au si ei copii, ce naiba, poate stiu cum este, desi mami stie bine ca a doua zi, va trece pe langa dnul Ruiu in fuga mare, salutand doar din mers.
Micaita incepe iar concertul "Astia iar m-au lasat singur, mama ei de treaba!"
Asta e momentul in care parintii anticipeaza linistea casei. Oana are voie la desene pana cand ceasul electronic arata 2 si 1 (adica ora 21), iar Mihai e preluat de mami sau de tati ca sa adoarma. Peste fix o ora, odoarele dorm duse. Doamne, frumosi mai sunt! mai, si destepti, ai vazut? Minca-i-ar mama de scumpici!
Apoi, in timp ce tati spala biberoanele in bucatarie si isi face in gand lista de cumparaturi pentru maine, mami planifica noi activitati pentru intelectualii mici. s-o dea pe oana la lectiile de calculator de la gradinita, doar a vazut ce bine manevreaza ea mouse-ul si cu ce entuziasm da in tastatura. Apropo de asta, sa treaca tati pe lista si una noua.

Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

lilach spune:

Frumos stii sa povestesti despre odoarele voastre.
Sa ne povestesti cit mai des...asteptam...la odoare

"Un sfirsit e un inceput..."

ella& laura,andrei,andra

alba spune:

Oana

***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=499&cid=78

Aalina spune:

Eu propun sa ii faci cunostinta Oanei cu Radu-Copilul atomic ca tare se potrivesc.

janib spune:

Super povestesti Acum chiar ca m-am linistit. Cu doi o sa fie super.

palmyrah2002 spune:

Draga Elena,
Sanatate si putere !!!
Sa va traiasca cele doua minuni si sa va bucurati de ei!!!Cristina si Mihnea

PS Te rog mult sa mai scrii din viatza de zi cu zi,sa-mi fac si eu curaj pentru al doilea bb!!!

vilma spune:

Elenaaaaaa, mi-e fricaaaaa!!!!!!!! Astept si eu un Stefan in decembrie, iar Anca are 2 ani si 5 luni....
sarpele indoielii musca cu tot mai mare spor din inima mea de mama.
Povestea voastra e frumoasa, parca zic eu ca e cu happyend.
Doamne ajuta.
Cu drag,
Vilma

romana_74 spune:

Minunat Elena! Daca pana acuma aveam indoieli, adica mai bine zis imi era groaza de inca o experienta, acum chiar m-ai convins sa mai fac un copil! Pupici la pitici!Iar voua putere!

ROMANA&BB MATEI

bebetica spune:

Foarte frumos, si-mi suna atat de cunoscut.

Va pupam pe BB-ici si ii incurajam pe parintii rabdatori !!!!!





Ioana si Stefan Dimitri
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b32aaebf6598

elena_ltd spune:

Fetelor dragi, multumesc pentru urari, pentru aprecieri si...incurajari! :)) O sa incerc sa mai scriu, desi nu sunt prea prolifica in materie de scris totdeauna. Dar, pana una, alta, am de zis aici ceva.
Aalina, zau ca nu-i rea ideea ca cei doi sa se intalneasca, nu de alta, dar Radu are si trailer si principii, partida buna, doamnelor!
Celor care mai vreti un bb va urez din tot sufletul sa se intample si, din punctul meu de vedere, cat mai curand! (parca e mai usor cu o diferenta mai mica de varsta intre ei ca pot avea program comun - vezi Romana_74, zau ca da).
Vilma, m-a pufnit rasul citindu-ti mesajul. Rad eu, rad, Harap Alb, dar nu e rasul meu :)). Parca asa as zice si eu, ca e cu happy-end, vestea buna e ca are si "happy", vestea rea e ca nu are "end". Bine ar fi fost sa ne dea Dumnezeu copiii si cu instructiuni de folosire, dar cred ca au ei o pila Sus si le-a dat doar lor.
Ce n-am spus, si rusine sa-mi fie, este ca picii astia doi de care v-am povestit mi-au adus toata dragostea din lume, dar asta stiti si voi.
Sa ne traiasca tuturor si sa ne bucuram de tot ceea ce sunt ei!

Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

Simonna spune:

Doamnele mele,
Radu este disponibil in fiecare zi de la 5 jumate dupa-masa pina a doua zi de dimineata pe la 9 cind, teoretic, trebuie dus la gradi, dar nu-i obligatoriu. In weekend este disponibil non-stop. Conditia fara de care nu se poate este sa-l luati acasa, ne tragem si noi sufletul, ca oamenii :)) Nu va indoiti de el, vine cit ai clipi din ochi si, daca are pe ce sari, nici nu mai vrea sa se intoarca la noi. Ce frumos o sa ma rugati sa vin sa mi-l iau! (hihihi!)
Acum e la piscina cu tati, iar o sa vina congelat! Asta e partea proasta. Partea buna e ca o sa fie obosit si o sa adoarma REPEDE. Partea foarte proasta este ca s-ar putea sa raceasca. Si, uite-asa, ajungem si noi la picaturi de nas... Doar ca de cind l-am descoperit pe Olint, un spray nazal, totul a devenit fun-fun-fun. Noi ii facem lui fis-fis in nas, el are o sticluta identica in care esta apa si face si el pe la ce animalute de plus apuca, cu cit sta mai cuminte cu atit mai repede golim sticluta si are mai multe sa pulverizeze apa lui si cu atit mai repede se face bine si poate merge la piscina... ca sa raceasca din nou! :))
Cu mare drag,
Simona.
PS. Radu vrea si el un "baiat mic-mic", la nevoie, daca nu se poate si nu se poate altfel, va tolera si "o fata mica-mica". Ultima conversatie pe aceasta tema s-a terminat cam asa:
Eu: In concluzie, tu zici sa mai facem un copil?
Radu: Eu zic ca da. Putem sa-l facem acum?!