Rog sfaturi, pareri in caz de divort

Pe 03-09-2003,sotia (29 ani)a bagat divort de mine (33 ani),cu un copil (10 ani), rezultat in urma mariajului nostru timp de 11 ani.
In urma unei discutii omenestia plecat, ducand copilul la parintii mei si cerand divortul in data de 05-09-2003 cu primul termen 01-10-2003. Cand o sunam pe mobil, inchidea telefonul ce era pe numele meu si atunci l-am blocat.
Am rugat-o si in genunchi sa revina acasa in perioada 05/09-09, a revenit dupa o saptamana (10-09) cu o parte din lucrurile cu care plecase, cand am incercat sa stabilim de comun acord anumite "comportamente" si a renunta la divort.
Pe 17-09-2003 dupa ce nu respectat intelegerile facute am schimbat yalla, pe 18-09 a obtinut Ordonanta prezidentila dar nu a fost nevoie deoarece la cererea ei i-am dat toate lucrurile personale (obtinute in timpul casatoriei) si mobila de la parintii ei, fara cearta si fara executor.
Asistenta sociala care s-a sesizat din oficiu, a venit la domiciliu unde eram eu si copilul bine (ea a declarat ca a plecat cu el).
La primul termen nu sa prezentat, a fost audiat copilul si sa stabilit urmatorul termen pe 22-10-2003. Copilul se simte bine acum a inceput sa rada, dupa initiala tristete provocata.
Totusi, eu nu stiu ce sa fac, trebuie sa decid "copil fara mama lui?". In prima faza m-am invinovatit eu (in mintea mea mai mult), dar am constatat cu stupoare (eu banuiam), ca nu eu am fost cel vinovat ci ea. Ce pareri aveti? Multumesc!

reiki spune:

Omule,
Vrei sfaturi juridice? Atunci vorbeste cu un avocat.
Vrei pareri umane ale celor de pe forum? Atunci trezestete, incearca sa te detasezi un pic si scrie ce simti nu vorbi in termeni avocatesti. Nu crezi ca este mai bine asa?

reiki

crinuta spune:

Reiki are dreptate. Trebuie sa ne spui mai mult pt a putea inteleg mai bine cum stau lucrurile, alfel riscam sa apreciem niste fapte gresit.
Iti inteleg ingrijorarea in ceea ce priveste copilul, el saracul este la mijloc si nu are nici o vina, insa, nu ai specificat ce fel de mama este sotia ta. Estpe posibil ca intre voi sa fi existat probleme majore, insa rolul de mama sa si-l fi indeplinit fara cusur.
Tu esti cel care stie ce este mai bine pt copilul tau.
Asteptam mai multe detalii.

Crinuta

MirelaV spune:

eu iti zic un lucru..doar unul singur..eu am stat cu tatal meu de la 12 ani..in urma divortului alor mei..eu am ales asa..ceea ce tu nu ai specificat sau poate am trecut eu cu vederea..copilul tau..ce sex e? oricum..copilul e cel mai in masura sa stabileasca cu care dintre pariniti e cel mai bine sa ramana..si cu sotia..ptr copil..RAMANETI IN RELATII

MirelaV

adlemi spune:

Imi pare rau ca s-a ajuns la asa ceva. Totusi, parerea mea este ca ar trebui sa spui povestea de la inceput, de unde a pornit aceasta ruptura. Si asta pt a putea intelege cat de cat ce se intampla cu voi. Eu cred totusi ca daca acest copil a stat pana acum intr-un mediu tensionat si a asistat la discutiile dintre voi( e greu de crezut ca pana la a se ajunge in pragul unui divort nu au existat certuri , jigniri sau chiar violente)se poate simti confortabil daca ramane in aceeasi situatie. Eu nu sunt de acord ca parintii sa ramana impreuna de dragul copiilor(ai mei asa au facut si asta nu inseamna ca acum ma simt confortabil, cand de fapt problemele existente in cuplu raman valabile si acum). Si de asemenea, mai cred si faptul ca odata ce s-a produs acasta ruptura partenerii pot ramane impreuna de dragul copilului si lupta sa schimbe ceva. Cat despre partea cu cine ramane copilul?Eu cred ca ar trebui sa ramana cu cine ii este intr-adevar parinte -pt ca pana la urma amandoi sunteti numiti parinti dar nu stiu care dintre voi isi pune intr-adevar copilul pe primul plan si este dispus sa lupte pt bunastarea si fericirea acestui copil. Dar pana la urma, spune povestea de la inceput pt a nu defavoriz ape nimeni. Si apoi o sa vedem cum o scoatem la capat.

tina75 spune:

"In prima faza m-am invinovatit eu (in mintea mea mai mult), dar am constatat cu stupoare (eu banuiam), ca nu eu am fost cel vinovat ci ea."
MAMMA MIA ce revelatie ai avut....

Din proprie experienta pot spune ca la divort nu se ajunge peste noapte, se pare ca aveti probleme grave de mai mult timp....Si NICIODATA nu este numai vina unei parti, si tu si ea sunteti la fel de vinovati de esecul relatiei voastre! Incearca sa-ti scoti teoria cu tapul ispasitor (=inca sotia ta) din creier si sa comunici in sfarsit cu (inca) sotia ta, poate nu este inca prea tarziu! Incearca macar de dragul copilului vostru!
Nu inteleg in ce sens te putem ajuta?!?!?! Poate incerci sa schimbi stilul de raport la sef la un stil mai omenesc, ca doar este vorba de suflete ranite aici, nu? Salutari de la Tina

Tina cu Lukas & Alexander(20.01.2003)
Tempora mutantur nos et mutamur in illis.

reiki spune:

Daca s-a ajuns la divort este clar ca nu a luat decizia peste noapte. Si nici nu este vina doar a ei sau doar a ta. Si mai este la fel de clar ca nu vei putea rezolva problemele la o discutie. Sotia ta nu va renunta la proces indiferent de discutile purtate. Ea a decis divortul apai adio impacare. Poti doar sa mai amani finalul. Ea a decis asta constienta sau nu de urmari si constienta de faptul ca ar putea sa "piarda" si copilul. Deci problemele voastre sunt adanci si nu ai cum sa le rezolvi la o discutie. Faptul ca a plecat de acasa si ca evita sa vorbiti este concludent.
Deci ... concentreazate pe prezent la ce trebuie sa faci acum si la ce poti sa cladesti de acum incolo.

tora97 spune:

tunad sa inteleg ca a pastrat toate bunurile, insa copilul a ramas la tine? de ceeeeeeeee?

nadina spune:

Buna tunad,
daca ai nevoie de sfaturi juridice in materia divortului,spune ce anume te intereseaza.Probabil din cauza ca esti prea furios si indurerat nu ai fost suficient de explicit.
Daca vrei parerea noastra in legatura cu atitudinea fostei sotii, ma voi margini sa spun: intotdeauna exista si un revers al medaliei.
Cu respect,nadina

"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)

Flavia spune:

Dragule ,
avem nevoie de detalii. Cum adica si-a luat mobila si a lasat copilul. E chiar atat de doritoare sa scape de tine?Cum ati ajuns pana aici?
Flavia

tunad spune:

Credeti-ma, nu sunt furios si nici altcumva.
M-am trezit in mijlocul unor evenimente care nu le doresc nimanui.
In cominul nostru, au fost cateva certuri rare, normale intr-o casnicie si totul era absolut de invidiat dupa acceea.
In luna iulie, mi-a cerut voie daca o las la serviciu, am fost de acord. Secretara . O ajutam, redactandu-i documentele, tiparidu-le, o sarcina in plus pentru mine, mai ales ca o parte din treburile gospodaresti mi le-am atribuit. Problema este ca in acest timp "disparea", mult mai des decat pana atunci, eu intrebam unde a fost, si primeam diverse raspunsuri care nu erau logice, cu toate ca aveam mobile si puteam vorbi. Asa am ajuns "gelos".
A sunat duminica 05-10 pe la ora 5 pe mobilul meu, eu si copilul dormeam " Unde esti?" , i-am spu unde suntem, "nu cred, ca vecinii mi-au spus ca ai plecat cu copilul de mana". Vino sa vezi. A venit in 5min si s-a convins, deoarece copilul dormea inca. A pupat copilul, am vorbit de cea zis ala cea zis ala, i-au dat cateva lacrimi, am loat-o pe piciorele mele pe fotoliu, ampupat-o pe obraz, am intrebat daca vrea sa vina acasa si nu mi-a dat nici un raspuns. Mi-a cerut un cearcef de plapuma, butucul vechi de Yalla sa-l puna la ea. I-ati ce vrei am zis. Si-a laut, apoi i-a cerut copilului aparatul de radio si acesta i la dat. Se tot uita la ceas. Am intrebat-o si mi-a raspuns ca are treaba. A intrebat copilul de ce nu se duce pe la ea pe la serviciu si el a raspuns fara sa stea pe ganduri "daca-i ala acolo". Mi-a aratat ca si-a taiat unghiile ca acum are treaba. Am facut gratar, vrei? Da, sa gust. A luat putin.
I-am zis sa ramana, "nu, ca vine maine seara" si a plecat. Dupa ce a iesit pe usa, a bagat capul inapoi "Nu ma pupati". Am pupat-o eu si copilul si a plecat. NU a venit.
Azi marti cand am pecat la serviciu ora 14 si duceam copilul de mana (s-a gatit, cu rolele incaltat, cu casca si genenchere ...si ohman-ul cu casti la sold)la parintii mei, persoana ce "o ajuta " trecea in sens opus. Tati uitel! Mergem pe la mami? Am mers, am chemat-o afara. A venit, a vorbit cu copilul si cu mine. Deodata copilul zice hai sa mergem tati. De ce ? a intrebat ea. Uitete, stii tu, iar vine ala.
Eu nu vedeam, stateam cumva cu spatele in acea directie. M-a luat de mana si am plecat.
Daca va venii acasa, ce ziceti? ne logam cu totii?