Inca il mai iubesc...

Inca il mai iubesc pe cel ce a fost marea mea iubire...Sunt eu, una dintre voi, dar, de teama consecintelor va trebui sa va spun aceasta poveste sub un alt nume.
Ne-am cunoscut in frumosii ani ai studentiei, cand nu aveam nici o grija si toate erau roze si frumoase. Am fost impreuna timp de cativa ani, ne-am iubit cu patima, ne-am certat cu inversunare, am ras, am plans si am trait unul prin intermediul celuilalt.
Ne-am despartit amiabil, fiecare dintre noi crezand ca vom gasi ceva mai bun, ca cel de langa noi nu este ceea mai buna alegere.
Au trecut multi ani de atunci. Am mai vorbit ocazional la telefon, ne-am mai intalnit de cateva ori, intalniri absolut amicale si ne-am urmat viata...
Acum eu sunt maritata cu un om absolut extraordinar, avem o casnicie minunata, copii...Doamne, de cate ori am citit fraza asta, intotdeauna urmata de un "dar"...
Urmeaza si aici, caci daca nu ar fi nu s-ar povesti, un mare DAR...
Ne-am reintalnit absolut intamplator in urma cu cateva luni. Au urmat cateva ore absolut bulversante, ce mi-au dat viata complet peste cap. Mi-a marturisit cat de mult m-a iubit,ca nu si-a revenit nici acum dupa ce ne-am despartit, ca nu a fost in stare sa pastreze o relatie ca inca ma mai iubeste, undeva in strafundul sufletului sau, dar nu va face nimic sa imi pericliteze casnicia, ca este nefericit fara mine, dar nu vrea nimic de la mine, nici macar pe mine...Ca nu se considera destuil de bun pentru mine si ca m-ar face nefericita.
L-am iubit in toti acesti ani in disperare. Stiu ca nu m-ar face fericita pe termen lung, dar as fi fost dispusa sa risc totul pentru cativa ani alturi de el, caci nu am rezista mai mult impreuna...
Este singur si i-am propus sa reluam relatia, cel putin pentru inceput la nivelul fizic, urmand apoi sa vedem daca mai suntem cei din tinerete, daca mai avem aceleasi valori. Am facut dragoste, a fost OK, fara focurile de artificii din anii studentiei (cred ca avem intr-adevar alte standarde..)
Apoi liniste. Absoluta. Nici un telefon, e-mail. Nimic.
Am suferit in tacere, iar dupa 2 saptamani nu am mai rezistat si l-am sunat , intreband-ul ce este cu tacerea asta.
A fost extrem de rece si distant. De atunci nu m-a mai sunat si nici nu are de gand sa o faca.
Nu mai vreau sa il caut. Ma doare cand este rece cu mine. Il iubesc totusi, din toata inima si as face orice pentru el. Doar ca el nu ma vrea.
Acum imi traiesc existenta monotona alturi de sotul meu minunat si de copii mei minunati si de toata viata mea roz pe care am inceput sa o urasc...
De ce intotdeauna ii iubim pe cei ce ne fac sa suferim cel mai mult?

mariana_flo spune:

Duci pe umeri o povara tare grea. Totusi, incearca sa nu strici ceea ce ai, chiar daca nu te multumeste pe deplin. Spui ca e frumoasa viata ta dar totusi monotona. Incearca sa scapi de monotonie, dar nu-i exclude din acest plan pe cei care ti-au dovedit ca te iubesc cu adevarat.

lulu77 spune:

oare a fost sincer cu tine ? ce crezi ? de ce nu te mai cauta ? gandeste-te bine,cred ca deja ai raspunsurile. este pacat sa strici tot ceea ce ai acum si sa faci atatea persoane sa sufere. nu cred ca merita. alunga monotonia din casnicia ta si apreciaza ce ai nu ceea ce nu ai.

DUMNEZEU SA ITI DARUIASCA NUMAI LINISTE SI PACE IN GANDURI SI IN SUFLET !

Dana P spune:

"sotul meu minunat si de copii mei minunati si de toata viata mea roz"

gandeste-te ca multe nu au asa ceva, isi doresc toata viata acest lucru de care tu ai parte. imagineaza-ti viata alaturi de celalalt, el aavut ocazia sa-ti demonstreze iubirea si dorinta de a trai o VIATA langa tine si ...
stii cum se spune ca "fructul oprit este cel dorit", tu iti doresti ceea ce nu ai, oare se numeste nefericire? iti doresti tu asta?

leda spune:

Iubeste-l in continuare. Nimeni nu-ti poate lua ce ti-a daruit in anii frumosi cit ati fost impreuna. Tu ai spus ca aveti alte standarde. El te-a iubit si nu te-a mintit, dar v-ati schimbat. Nu-i un motiv sa nu-l mai iubesti. Fiecare avem o dragoste la care ne gindim si unde ne refugiem cind viata nu mai este chiar roz. Noroc ca avem uitarea care se asterne peste ce-i rau si putem pastra in amintire ce a fost frumos. Monotonia, care nu a fost si a aparut acum, este numai in mintea ta si numai tu poti sa schimbi ceva. Nu-ti fie teama ca nu va veti mai intilni. Si intilnirea asta a avut un rost. Nimic nu este intimplator. Cauta sa descifrezi care a fost rostul ei. Poate te-a salvat de la ceva mai rau. Dorul este un sentiment pe care noi romanii stim sa-l dominam si se va atenua. Important este sa invatam cite ceva din fiecare experienta prin care trecem si sa nu uitam sa iubim. Priveste-i cu dragoste pe omuletii de linga tine si iubeste-i pentru ceea ce sint. Ei sigur te iubesc si sint alaturi de tine. Alinare si regasire!

ruxij spune:

Din pacate, cum am mai spus si altadata, eu sunt mai realista. Gandeste-te bine si nu te lasa orbita de iubire. Ma repet, barbatzii nu sunt asa romantiosi ca noi. Parerea mea sincera este ca el ti-a spus toate pe care ti le-a spus pentru ca a avut el chef sa ajunga inca odata in pat cu tine si atata tot. Asta s-a si dovedit. De fapt toate cele pe care ti le-a spus asta au si indicat. Te iubeste "in adancul sufletului"-adica nu e prea clar, te iubeste sau nu?
Nu vrea sa itzi strice fericirea, nu vrea nimic de la tine, nici macar pe tine, dar vrea totusi ceva altfel nu ar mai fi discutat in felul asta. Ce vrei mai clar. Astea se numesc "texte", sau "vrajeala", dar el ti-a spus destul de limpede ce intentzii are. In traducere inseamana limpede "as vrea sa facem dragoste si nu te gandi ca vreau sa reluam relatzia, sa te apuci sa divortzezi sau sa ma bati la cap sa fim impreuna" ,pentru ca "nu te merit, nu vreau sa iti stric viatza bla bla bla bla" .Si are dreptate de fapt. S-a prins ca il mai iubesti si s-o fi gandit "de ce nu?". Nu e placut, dar asa sunt barbatzii se pare.
Din suflet iti spun sa te aduni si sa iti continui viatza ta roz, gandindu-te ca altele ar vrea sa aiba o astfel de viatza si nu o au, se zbat in probleme. Il potzi iubi in continuare, nimeni nu itzi poate lua asta, dar parerea mea este ca nu merita nici sa il iubesti.

Numai bine!

ruxij

loremari2000 spune:

Uita-l.Nu-ti periclita viata de familie pentru cel care asa cum povestesti nu si-a dorit decat o aventura de seara.V-ati iubit, nimeni nu spune ca n-ar fi asa, dar, mie personal mi se pare un mincinos.Unde este iubirea pe care spunea ca inca o mai are pentru tine?

nasuc spune:

Vai, draga Justme, ce-i in sufletul tau!

Da-l incolo!!! si din viata si din sufletul tau.
Mai bine intoarce energia pe care o irosesti
pentru el, spre familia ta. Fa-l pe sotul tau
sa te iubeasca si mai mult, petrece mai mult timp cu
copiii tai si vei avea mai mult de castigat.
A fi o super-sotie si o super-mama e cea mai mare provocare
pe care o poti accepta! Astfel, sunt convinsa ca vei iesi
din conjugala monotonie roz care te inconjoara.

Nu de alta, dar se pare ca tipu' asta oricum nu te prea iubeste...

crysa spune:

si eu am patit asa ceva. ne-am despartit de 10 ani si acum regreta . eu inca il iubesc, dar cred ca iubesc amintirea aceea frumoasa de atunci. nu stiu daca pe el il voi putea iubi caci fiecare a suferit modificari in ultimii ani. asa ca eu incerc sa fiu alaturi de sotul meu si de fetita mea, incerc sa fiu fericita cu ei si sa-i fac fericiti. pina la urma oricum ar fi, destinul se va implini. daca va fi sa mai fim vreodata impreuna asta poate sa se intimple si la 50 de ani. asa cred si despre tine.


pupici,

camelia-daniela spune:

....si ca o completare la ce a spus Ruxij, gindeste-te cä te-a folosit, ca sä-si atingä scopul...cu toate cä tu ai propus asta...dupä care nu s-a mai anuntat!!!
Eu nu l-as mai iubi, chiar dacä as crede cä a fost sincer cu mine!!!...dupä ce mi-a "tras-o", chiar cä a fost cu acordul meu, nu as mai accepta, din mindrie, sä mai am sentimente si in continuare pentru el, dupä ce si-a luat tälpäsita si m-a läsat cu ochii in soare!!!...asta e pärerea mea...si nici nu m-as lamenta cä vaaai, nu mä mai vrea!!!...dä-l in pumnii mei!!!( asta e vorba mea preferatä )...sä se ducä, de unde a venit!!!...dar poate eu sint mai räzboinicä, cine stie???
Stiu cä sentimentele nu dispar peste noapte, dar acum poti sä faci un inceput, in a le innäbusi!!! Rämii la vechile amintiri frumoase si träieste cu trup si suflet, viata aläturi de familia ta. Eu m-as simti ca o trädätoare in fata familiei mele, dacä as fi trecut prin asa ceva!! As fi incercat sä fac tot posibilul sä-mi räscumpär greseala, chiar dacä ei nu au habar de cele intimplate!!! Dar eu sint plämäditä din alt aluat si de felul meu ii spun sotului mereu ce nu-mi convine!!!...dacä mä iubeste, ia aminte si incearcä sä se schimbe...la fel si el, cu mine. Mie nu-mi plac situatiile neclare...cind am una, incerc sä o clarific cit mai repede, cä altfel innebunesc, si-mi consum si energia degeaba cu tot felul de ginduri si planuri de rezolvare!! De cele mai multe ori, s-a adeverit cä rezolvarea este mult mai simplä decit imi inchipuiam eu!!! La fel si tu...cautä factorul deranjant, si eliminä-l!!! Cit despre monotonia de acasä...nu ai nici o rezolvare???...de ce a intervenit monotonia??...cel mai important lucru este sä stii tu ce vrei de la viata!!!
Am si senzatia vagä, cä intre tine si sotul täu, nu prea existä comunicare!!! dacä ar exista, nu ar interveni nici monotonia de care zici.
Momentan esti la o räscruce mare si nu stii pe ce cale sä o iei!!! De aceea trebuie sä te gindesti cel mai bine la ce iti este mai de pret in lumea asta si in viata ta!!! Fericirea proprie, sau fericirea comunä, impreunä cu familia ta???
Iti doresc sä fii tare si cit mai clarä la "mansardä". De hötarirea ta va depinde viata ta viitoare...si nu numai a ta!!!

Te pup, Cami.

reiki spune:

De ce ai postat acest subiect pe forum?
Incearca sa-ti raspunzi pentru inceput la asta, apoi vor veni si alte raspunsuri.