Cum ne crestem copilasii fericiti
Raspunsuri - Pagina 4
diana21 spune:
| Citat: |
| Citat: Nu am sa cred niciodata ca vorbele "Sunt mandra de tine, iubita mea. Bravo!" au sa o faca pe fi-mea sa se simta mani****ta. Lauda e doar inca o modalitate de buna relationare Ba sunt cat se poate de mani****tive. Fiica ta va intelege ca o apreciezi doar cand are asemenea rezultate. Astfel, va incerca din rasputeri sa le repete, spre a-ti atrage aprecierea si lauda. Sau se va gandi ca a fost o intamplare sa obtina asa o performanta, ca nu va mai fi capabila sa o repete, deci tu nu va mai fi la fel de mandra de ea. |
Ei, na! Am citit si eu teoria asta undeva, insa nu sunt de acord cu ea. Fiica mea nu va intelege ca "o apreciez doar cand are asemenea rezultate" din simplul motiv ca STIE ce inseamna ea pentru mine si pt. ca am laudat-o si cand nu a avut rezultate
si pt. ca i-am respectat mereu sufletelul ei de copil dragalas si scump. Exemplu
A venit de la gradi plangand ca i=-a zis educatoarea ca NU a desenat bine nu stiu ce. A zis ca ea NU mai deseneaza niciodata la gradi.
Eu am luat-o in brate si am inceput sa-i povestesc cat de urat desenam eu cand eram ca ea si ca nu conteaza deloc cum desenam. Daca ne simtim bine desenand, desenam, daca nu, nu. Si i-am zis sa-i zica educatoarei ca "uratul e relativ"
si ca mamei sale ii plac la nebunie melcii desenati de ea Rezultatul? Deseneaza la fel de urat
, insa o face cu placere, din inima si cu licurici in ochi. ACASA, ca la gradi nu mai vrea. http://inlinethumb54.webshots.com/44405/2359779120067882232S500x500Q85.jpg
Cand ai copilul la gradi si ii zice profa de germana ca merele sunt ROSII
, nu multicolore cum le face ea, nu-ti mai vine sa iti amintesti teoriile frumoase din carti. Mai ales daca al tau copil vine dezamagit si necajit de la gradi. Ei, da' de ce nu pot fi merele multicolore, macar la grupa mijlocie, daca nu in general ? 
diana21 spune:
Am uitat sa zic ca aia din desen sunt io !
anca_a spune:
Diana, dar ce zici tu nu contrazice cu nimic cele scrise de mine.
Cat despre educatoare si profa de germana, 
Zau daca inteleg si eu de ce merele tre' sa fie intotdeauna rosii, cerul albastru si pasarelele roz. 
| Citat: |
Rezultatul? Deseneaza la fel de urat , insa o face cu placere, din inima si cu licurici in ochi. |
Sunt convinsa.
Children's advocate
sinzi_ana spune:
Delia 21, pentru un copil de 4 ani jumate, sincera sa fiu desenul nu e deloc urat!!!! E plin de detalii si e desenat cu destula nonsalanta pentru o manutza de 4 ani!!!
Arta nu inseamna copaci si floricele roz si verde...ci imaginatie si creativitate:
http://specialedandme.files.wordpress.com/2008/02/picasso-the_dream-surrelism.jpg
Putini copii de 4 ani jumate dau atatea detalii unui desen...
Sinzi, Radu si David 
psihologul
varsta
Sabina spune:
Diana, da cum poti sa spui ca e urat desenu? e f misto, cel mai mult imi place patratul de pe fata, e f fain.
De ce intervin:
citesc acuma o carte despre perceptia vizuala (Arnheim), in care are un capitol intreg despre copii!
despre diferite etape in desen, cum mai intai apare doar cercul (care nu e cerc pana nu apar si alte forme, ci reprezinta absolut orice obiect), cum exista un stadiu al unghiul drept, cum oblicitatea e un mre castig...
si sunt prezentate desene ale unor copii de 4, 5 6 ani care a r fi considerate de educatoarele romance niste mazgaleli si copiii niste...nu mai zic.
Cert e ca sunt niste proaste fara cele mai vagi cunostinte despre dezvoltarea copiiilor, si cica sa fortzei etapele e sinistru, ca nu se dezvolta natural. Tre sa-i lasi cat simt ei sa reprezinte totul prin cercuri si ovale, sa aduage orizontala cand simt ei, etcetcetc.
A, si chestia cu alte culori decat normal cica e f buna iarasi.
Na, sper ca te-ai linistit. Eu citesc pt alte chestiuni cartea aia, dar am "pierdut" vremea si-am citit aproape 50 de pagini pe problema asta, ca ma interesa f tare.
PS Sanzi, mi-a zis Ilfoveanu acu o spatamana ca sa am grija sa n-o strice la scoala pe Sofia(cu desenu )
qed....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
diana21 spune:
| Citat: |
| A, si chestia cu alte culori decat normal cica e f buna iarasi. Na, sper ca te-ai linistit. Eu citesc pt alte p[robleme cartea aia, dar am "pierdut" vremea si-am citit aproape 50 de pagini [pe problema asta, ca ma interesa f tare. |
A, pai nu-mi faceam probleme, mey! Las copilu' in pace sa deseneze ce si cum si cand vrea, tu stii doar
!Am zis ca e urat pt. ca sunt EU
si nu suport sa am gura patrata 
Mie chiar imi plac desenele ei, le strang pe toate!
Vreti sa ma mai vedeti si in alte tinute
?http://inlinethumb54.webshots.com/15029/2256513910067882232S500x500Q85.jpg
Sabina spune:
vroiam sa zic prin "linistit" ca e incurajant sa ai explicatia stiintifica ca e bine cum deseneza copiii si ca educatoarele habar n-au:D, asa ca mame, stim toate , dar cand o vezi scrisa de cel mai tare specialist in perceptie vizuala...:))))
si sper ca se linistesc si alte mamici ai caror pui nu fac inca linii complicate de exemplu....poate ar trebui deschis un subiect special
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui natynic Toate aceste teorii moderne despre iubirea oferita neconditionat copilului, despre faptul ca nu trebuie sa-i spui niciodata "NU", la nimic, ca trebuie sa-i oferi material posibilul si imposibilul, de mic, REPEDE, USOR...nu spun ca sunt gresite dar tare lesne sunt gresit interpretate si exagerate. |
eu sunt una dintre alea cu fobie la "nu". si nu pentru ca m-a mani****t vreo teorie, ci ca asa mi-e felul. nu stiu nici la varsta asta sa gestionez conflictele, intru in defensiva, ma panichez, vorbesc de 10 ori mai tare cand tipa cineva la mine, deci...instinctul meu de supravietuire imi dicteaza sa le evit. si sa zic "nu" doar dupa ce ma gandesc serios daca e cazul cu adevarat sa interzic ceva copilului meu. eu cred ca prea des spunem "nu" doar din comoditate, fara sa ne gandim ce impact are asta pe termen lung asupra sufletelului de om. toti dorim un Dumnezeu bun, care ne indeplineste toate dorintele, dar cand suntem in postura de semi-Dumnezei pentru copilasii nostri, cam uitam cum e sa fii in papucii celui mai mic...
aia cu a oferi totul material...daca am, ofer, dupa ce cantaresc daca merita sau nu, adica e spre binele ei sau? sigur, si asta s-ar interpreta ca ingradire de libertate, dar deocamdata fetita mea nu are interese materiale la mine, sunt confortabila cu ea la cumparaturi ca nu o intereseaza sa ia tot magazinul acasa. dar la cumparaturi am metodele mele sa fie fun, educativ, excitant...si poate de-aia.
asta cu repede si usor n-am gasit-o nicaieri, ce teorie e?
inca ceva: in zilele noastre, ideea de sacrificiu parintesc e perimata si blamata. nu stiu de ce...adica stiu, dar mai bine tac. accept cu toata fiinta mea ca aceasta minune mica mi-a schimbat viata in totalitate si ca nu mai exist eu pe primul plan, simplu. de aceea nici n-am prea multe conflicte interioare cand renunt la ceva pentru ea. pur si simplu sunt fericita s-o fac. prea des copiii sunt resimtiti de proprii parinti ca si cand ar fi hoti de timp, de confort, de bunuri materiale, etc si sunt tratati ca atare. intotdeauna exista ceva mai important de facut decat timpul petrecut cu propriul copil. ei bine, la mine ea e prioritatea nr.1. restul, oi gasi io timp si energie sa le rezolv..
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina si sunt prezentate desene ale unor copii de 4, 5 6 ani care a r fi considerate de educatoarele romance niste mazgaleli si copiii niste...nu mai zic. |
incredibil, ce coincidenta! zilele trecute primesc si eu acasa a zilioana foaie colorata de sonia (2 ani), de fapt mazgalita. arunc un ochi pe ea si zic ok, multumesc, vad ca azi a folosit mai mult de 3 culori, wow. si educatoarea imi zice o chestie care nu mi-a trasnit niciodata prin cap si care explica de ce am eu acasa un teanc de foi "mazgalite" de sonia de cand a luat prima oara creionul in mana :-))
fiti atente, ca e folositor :-)) deci, mi-a aratat alte foi ale altor copilasi de la ea din grupa si m-a intrebat daca vad si alta diferenta decat multitudinea culorilor. pai nu, ca-s chioara. ei, mamicilor, cica poti sa deslusesti in mazgaleala aia personalitatea si nivelul de inteligenta al unui copil foaaarte devreme si, in concecinta, sa-i canalizezi pornirile bune si sa-i educi trasaturile pozitive.
deci, foaia soniei era plina-plina de cercuri si linii, a lui mike era desenata doar intr-un colt, a briannei cam browniana asa, niste cercuri raspandite pe toata foaia. sonia este ambitioasa si persistenta, cu putere mare de concentrare si care rezista timp indelungat la o activitate - abia aveai loc pe foaia ei sa arunci o pioneza, era pur si simplu acoperita de forme si culori. mike inca se confrunta cu despartirea de parinti, nu e chiar nou la gradi, e de cateva luni, dar desenele lui arata ca tot are dorinta sa se refugieze in colturi confortabile, nu ii place sa fie in centrul atentiei. briannei, cum probabil deja deduceti acum, ii place sa fie in centrul atentiei tuturor, nu ii plac detaliile, e mereu la esenta, stilul meat and potatoes. pe bune daca nu are dreptate. ma uit cu alti ochi la desenele copiiilor acuma...