Valoarea banilor-pentru copii

Am mai gasit ceva subiecte despre asta, dar acum as vrea daca se poate sa va impartasesc din experienta olandeza si sa discutam despre cum credeti ca ar trebui tratat subiectul banii si valoarea lor cu copiii, si nu ma refer neaparat la cati bani le dam de buzunar ci cum ii invatam sa-i foloseasca, ce inseamna ei, ce inseamna scump sau ieftin, tot ce va mai trece prin cap, toate dilemele referitoare la bani.

Incep eu cu a spune ca la 7 ani in Olanda poti plati cu cardul de debit, deci ai propriul tau card pe care parintii iti depun bani, cat considera ei...copiii sunt invatati de mici, cam de pe la 5 ani ce inseamna scump, ieftin, ca se munceste pentru acesti bani, sunt incurajati sa-si vanda jucariile de care s-au plictisit pe sume derizorii ce-i drept, simbolice, dar sunt invatati sa negocieze, sa vada ca acestea au o valoare. Sunt invatati de mici sa economiseasca, aici cam fiecare copil are pusculita lui.

As vrea sa discutam ce credeti ca e normal sa facem referitor la aspectul bani-copil...Eu inca n-am inceput cu cea mare de 5 ani si un pic, ca inca nu am studiat de ajuns cazul, doar ce face ea la scoala, dar vad ca deja citeste preturile produselor daca cumva suntem intrun magazin, eu n-am invatat-o asta, deduc ca a invatat la scoala.

Cu ce sa incepem abordarea sau cu ce ati inceput-o cei care deja aveti copilasi mai mari?



eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

nemora spune:

eu inca nu am abordat problema cu copiii, dar cred ca este foarte buna o educatie financiara in limite moderate. Avem un amic care este foarte...econom, sa ma exprim elegant, si ii tine copilului teorii ca ce putea el sa faca cu cei 5000 bani de pufuletzi. Nici chiar asa, dar nici deloc. Trebuie cred explicat copilului ca parintii muncesc, castiga atat, intretinerea e cam atat, mancarea e cam atat, ca e bine sa faci economii, ca banul muncit trebuie cat de cat respectat, dar ca foloseste si la a-ti face o placere.
Parca am citit ceva in Francoise Dolto - "Cand apare copilul" - iti recomand cartea.

Perlutele mele: Karolina (10.06.2007) si Eszter (DPN: 14.05.09)

ilse spune:

Nemora multumesc de raspuns nu stiam de cartea asta, o sa o caut pe net.

As vrea sa mentionez ca punctul meu de vedere asupra banilor e ceva mai hippie si d-asta caut cumva ajutor, ca ei nu reprezinta pentru mine o valoare decat in masura in care imi sunt necesari la a cumpara una-alta...si aici e cumva un decalaj pe care zic eu de atatia ani de Olanda l-am mai micsorat fiindca in cultura lor banii sunt valorificati la maximum, adica daca stau sa ma gandesc e si normal, altfel nu ar fi devenit asa buni comercianti.

Asa ca o sa adun ca un burete orice fel de informatie care imi poate face o "punte de legatura" cu copiii pe tema asta.
Mai astept raspunsuri de la cei care deja au trecut prin experienta asta.

eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

szivarvany spune:

Si eu astept pareri
Din pacate eu am bani sa-i cheltui , sper ca pe Giulia sa o invat mai bine Deocamdata ma intreaba cati bani am de cumparat "prostioare" si daca am cumparam, daca nu ramane pe data viitoare



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

Donia spune:

Eu cu fetita mea am inceput sa discut de pe la 5-6 ani despre buget, adica suma de bani pe care o ai si felul in care trebuie sa o imparti.
Un parinte foloseste banii casei pentru chirie/rata, mancare, curent, apa, gaz, distractii, cadouri, economii, etc. I-am spus ca avem prioritati, ca banii trebuie sa mearga in unele directii in primul rand, ca altfel ramanem fara curent, fara apa, etc.
Un copil isi foloseste diferit bugetul, iar sugestia mea pentru fetita a fost: o treime economisita, fie pentru un lucru mai scump la care viseaza, fie pentru zile negre , o treime pusa deoparte pentru cadouri, iar ultima treime cheltuita asa cum doreste ea, cand doreste ea. Ideea cred ca tot pe forum am gasit-o.

Si as vrea sa pun si eu o intrebare: de la ce varsta ati inceput sa le dati copiilor bani de buzunar si ce suma?

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

roxanaz spune:

excelent subiect pentru copii marisori, multumesc Ilse!
Patrick are 4 ani si 7 luni. are pusculita cu bani mari, in care punem banii primiti de craciun/paste, aniversari, etc. de acolo mai luam cateodata sa cumparam ceva important la care el tine mult (jucarii scumpe de exemplu, o masinuta cu pedale, etc). mai are portofelul ninja in care i-am pus vreo 20 de lei. cu el poate merge la magazin sa ia cate un power ranger sau mai stiu eu ce robot (din ala de duzina, de 7-8-9 lei).
stie ca banii nu sunt de dat doar pe jucarii iar cand mergem la cumparaturile de saptamana analizam cam ce putem lua si cat inseamna asta - in valoare reala.
la fel ca si Donia, ii explic prioritatile si ce inseamna ele.
nu cred ca o sa aiba bani de buzunar zilnic decat cand o sa mearga singur la scoala. adica prin clasa a 4-a sa zic. (cel putin asa spun acum )

Roxana

CriPOD spune:

Donia, eu le-am dat de pe la 8-9 ani lunar, $1 x varsta pe saptamana. Cand am inceput sa le dau bani regulat le-am pus pe card, nu le-am dat cash. De ex TD are student account, no fee, vine statementul si mi s-a parut mai sigur asa decat sa umble cu cash. Sa-ti mai zic ca fie-mea are acum vreo $500 (si merge in buricul targului la scoala, departe tare cu mari tentatii de a cheltui), iar fiu-miu are $0 si datoreaza vreo $30 la prieteni?

Inainte de varsta aia primeau asa, sporadic doar.

Mie cel mai greu mi s-a parut sa le explic diferenta intre a vrea ceva si a avea nevoie (need & want).

---

Mom me  www.travelpod.com/members/_mqqm_" target="_blank">

Donia spune:

Roxana si mQQm, inseamna ca pe mine m-a pacalit fetita cu banii, e bun negociator! Asa ca am inceput sa-i dau bani de buzunar de vreo doua luni, ea are peste 7 ani. Ii dau 3 dolari pe saptamana, macar aici sper ca am iesit ieftin ... ca si cu Zana Maseluta m-a pacalit si am stricat pretul pietei, se pare

Da, asta cu "a vrea" si "a avea nevoie" e delicata... Mi-a spus tot ea, acum vreo luna, ca a citit undeva ca e bine sa cumperi doar lucruri pe care le vrei tare, tare de tot... ma rog, cand a spus-o ea suna bine, v-am spus ca negociaza bine? Adica suna tare responsabil, mi-a placut... dar desigur ca ii e greu si ei sa puna in practica, adica uita principiul asta, asa ca ii reamintesc mereu, doar de la ea am invatat

mQQm, dupa conturile copiilor tai, inseamna ca ai avea multe sa ne impartasesti, la obiect, gen "asa da, asa nu"

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

CriPOD spune:

Cred ca astrele ar putea sa te ajute acolo la "asa da si asa nu", unu-i mana larga si-ailalta zgarcita. Da' zgarcita ca ma streseaza si la cumparaturile mele.

Sorry de dezamagire...

---

Mom me  www.travelpod.com/members/_mqqm_" target="_blank">

roxanaz spune:

hai ca eu zic ca a negociat bine... si tu ai iesit ok cu alocatia
la noi e mare problema cu diferenta "imi trebuie"..lui toate ii trebuie (adica lui ii "trebuie" toti power rangers-ii nu stiu care, sau ii "trebuie" urgent alte jucarii din nu stiu ce serie....dar mai lucram )

Donia spune:

Nici vorba de dezamagire, discutam cu astrele in cazul asta

Roxana, inteleg cum e cu "imi trebuie toate"... si incerc sa ma pun in pielea fetitei mele, tot o Roxana si ea
Si inteleg ca uneori e foarte important in lumea ei sa aiba o anumita jucarie! Aici, printre copii, e la moda sa aiba niste animalute de plus care se inregistreaza online, si pe contul ala virtual poti sa castigi bani, sa cumperi mancare pentru animalute, sa le cumperi haine, camere, mobila, etc. Deci invata si ceva bun, cum sa gospodareasca o suma, ce inseamna scump si ce inseamna ieftin... Problema e ca e de ajuns si un singur animalut pentru asta, dar toti cunoscutii Roxanei au in medie 10, unii 15... iar ea are 9, daca nu ma insel... Ei, si mai apare unul mai special, de exemplu un peste si poti sa ii cumperi camera subacvatica, o noutate, e important, nu? Cu pestele am inteles si am cedat, cu altele insa incerc sa fiu ferma... e atat de greu! Pana la urma am negociat ca ii cumpar unul singur pe an, in rest doar daca primeste de la Iepuras, Mos Craciun sau cadou de ziua ei...

Mie sincer mi se pare o problema faptul ca eu si cu copiii venim din lumi diferite, pana la urma... cand eram eu copil nu prea aveam optiuni, tentatii, se gaseau o mana de jucarii, de haine, de prajituri, bomboane... si recunosc ca uneori i-am cumparat jucarii pentru ca imi placeau mie, adica nu am reusit nici eu sa spun "NU", iar alteori mi-am impus sa fiu ferma... Ce incerc eu sa fac, e sa stabilesc o limita intre reguli si exceptii, adica momentele in care ne permitem vreo nebunie, sau ne facem de cap, sa fie percepute ca atare, si anume ca ocazionale abateri de la regula

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.