este bebe incapatanat?

buna ziua mamici am si eu nevoie de un sfat va rog.am un bebe de 1 an si 2 luni si nu ma mai pot intelege cu el,face numai ce vrea el iar daca incerc sa il opresc sa nu bage degetelele in priza sau sa scoata pamantul de la floare sau sa se catere pe aragaz incepe sa urle si se tranteste pe jos si se loveste.am incercat cu frumosul sa ii explic ca se poate rani facand aceste lucruri dar el nu si nu.de tipat nu tip la el si nu il cert si nu il bat nu imi sta in fire sa dau intr-un omulet mic fara aparare doar e copiilul meu si este un suflet.am ajuns in pragul disperarii cand ma gandesc ca vine o noua zi si iar am batai de cap cu el.ce sa mai fac?AJUTATI-MA

Deborah77 spune:

Prizele le acoperi cu aparatori speciale, si asta urgent. Sunt un fel de capace. Ghivecele le urci mai la inaltime. De catarat pe aragaz, scuza-ma , dar nu cred ca poate, doar nu zboara. S-a tot explicat pe aici ca atunci cand ai copil mic iti amenajezi casa ca pt el. In rest...iti asumi consecintele. EU am un baietel de 2 ani si 3 luni. Pana acum am schimbat de 3 ori blatul de sticla de la o masutza pe care ma incapatanez sa o pastrez. Am pus unblat de 1 cm ultima oara, am inteles ca doar cu glontz se mai poate sparge.
In rest, distras atentia ...hai, ca la 1 an si 2 luni merge cam cu orice :).
Succes, si nu uita ca n-ai voie sa tipi si sa lovesti. Sa nu uiti asta niciodata.

Irina20 spune:

Anca incearca si cu Calma bay,e un produs naturit,il va face sa fie mai calm si te vei putea intelege cu el,si cum zicea Deborah distragei atentia

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=724e548b768b30618f9a7a&source=category&category_id=12" target="_blank">album 1;www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=7458c364f09f6e60b2d077&source=category&category_id=all" target="_blank">album 2; www.onetruemedia.com/shared?p=7e53fc2f14b83fa6df78e2&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Faby la 8 luni;

www.onetruemedia.com/shared?p=7c6534b75f4fce2bec111f&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj nou; www.onetruemedia.com/shared?p=7e3f9de70122621331eba0&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Fabi in girelo; www.onetruemedia.com/shared?p=801ef5ea45694371e9ba2d&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">mersul fara girelo

Tala spune:

Inainte sa incerci calmantele (oricat de naturiste sunt), trebuie sa observi cauza (si nu consecintele - comportamentul lui). Mai ales daca spui ca tipa si se tranteste pe jos. Eu iti povestesc din greselile mele. Cam cand era baietelul meu de varsta lui, locuiam intr-un spatiu cam mic unde se plictisea repede. Eu ii gateam pt fiecare masa (deci nu de pe o zi pe alta - deci destul de mult timp alocat in bucatarie) plus alte treburi prin casa => nu ii acordam suficienta atentie. Sunt f agili deci a descoperit repede ce ma dispera: trantitul pe jos. In perioada respectiva am ajuns si pe la un psiholog (incercam sa aflu care e metoda corecta de intarcare) care mi-a recomandat pt problema asta un soi de indiferenta pe care el sa o inteleaga in felul urmator: daca te trantesti pe jos ( si in cazul nostru dat cu capul de gresie) nu vei obtine o reactie din partea mea...Era f greu pt ca stateam cu spaima (dar avea totusi grija sa nu-mi sparga gresia cu capul). A functionat.
Acum are 2 ani si 5 luni si mi-e f clar ca se supara si nu ne mai intelegem cu el in 3 situatii:
-cand crede ca nu intelegem ce vrea ( e foarte frustrant sentimentul pt ei si pt oricine cred, mai ales daca nu vorbeste f bine - cazul nostru acum, atunci nu vorbea deloc)
-cand se intampla ceva cu programul lui de masa sau de somn
-cand simte ca atentia noastra este departe de el )nu trebuie sa ma joc incontinuu cu el, dar daca zice "baboo" trebuie sa fiu pe faza si sa confirm si eu cu "bravo"
Iti recomand rabdare, incredere si nu te enerva (chiar daca nu tipi si nu-l lovesti, simte ca te enervezi si el face la fel, doar sunt telepati - in cazul nostru puiul mic e un ecran al trairilor noastre interioare)

Bucurie!

denizel spune:

Anca, se discuta exact despre ce te intereseaza pe tine, aici:


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=133488&whichpage=1

Anca, in nici un caz nu da copilului calmante!!!! Este un copil normal, cu un comportament absolut normal pentru varsta lui.
Problemele de acest fel se rezolva cu rabdare, timp si dragoste, nu cu transformarea copilului intr-o leguma care sa nu mai aiba reactii. Uf!

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Tala, nu inteleg. Cum arata indiferenta asta in fata unui copil care ajunge sa se tranteasca cu capul de gresie?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

conchita spune:

da, anca, bebelusul tau e intr-adevar incapatanat - sa descopere lumea inconjuratoare, nu sa te faca pe tine cu nervii. mintea lui e o pagina alba care trebuie scrisa. adica, ar fi minunat daca ar fi scrisa. si mai minunat ar fi daca ar scrie-o cu ajutorul tau. interdictiile nu ajuta, nici cearta, nici tipetele, nici palmutele. mai degraba decat sa-i populezi lumea cu "nu"-uri, incearca "da"-urile, macar de curiozitate. cand ajungi la disperare interzicand, copilul simte, iar mesajul transmis e ca e un lucru rau sa incerci sa descoperi mediul inconjurator, iar mami e o fiinta contradictorie cand imi arata ca ma iubeste, dar nu ma lasa sa fac nimic. securizeaza casa , inlatura pericolele si, prin asta, inlaturi si cauza prea multor "nu"-uri.

faza cu aragazul o stiu si eu si te cred. incearca sa se agate de maner si sa se catere. solutia mea a fost sa blochez usa si sa nu folosesc cuptorul cu ea in preajma. dar daca e necesar, ma joc cu ea in sufragerie, in loc sa-i dau posibilitatea sa se invarta pe langa cuptor. mai mult, noi gatim impreuna, e in wrap la mine in brate si este absolut fascinata de tot procesul. imi ia mai mult, dar merita. cat despre ghivece, sunt si ale ei, poate sa se joace cu pamantul cat doreste. dealtfel, gradinaritul e parte din rutina zilnica, inclusiv joaca in noroi, in apa, in faina. peretii mei sunt o invitatie speciala pentru cariocile ei, e casa plina de abtibilduri, are "voie" sa sara pe canapele, pe pat, sa se urce pe masa de cafea (e din lemn solid, de fapt un dulap pentru jucarii), sa se catere pe unde pofteste - inclusiv pe aragaz cateodata ca sa ajungem la cuptorul cu microunde, ca stie sa apese butoanele, sa inchida usa, etc.

poate daca ne-am privi toti copilasii altfel decat ca niste intruziuni in lumea proprie, niste musafiri nepoftiti la mobilele, lucrurile noastre, am rezolva multe dileme si am stii raspunsul dinainte cand s-ar ivi o situatie "periculoasa". daca parintele e alaturi cand copilul "exploreaza" si il ghideaza, aratandu-i care-s activitatile safe, care nu, copilul castiga increderea in parinti si nu-si va periclita niciodata viata prin neascultare. cel putin mie, experienta mi-a dovedit adevarul asta. cu cat o "las" sa faca mai multe nazbatii, cu mine de mana, cu atat risca mai putin singura. ma cheama, ma asteapta sa vin si ma asculta cand ii arat cum se sare de pe masa de cafea pe canapea.

tnicoleta spune:

simplu, nu il bagi in seama, avandu-l totusi sub observatie sa nu se raneasca
da mai intai trebuie sa il trimiti pe conu' nerv in concediu altfel se agata de tine si nu mai scapi

Nicoleta si Bia Ciocarlia Sarbatoarea recolteiwww.dropshots.com/tnicoleta" target="_blank"> Filmulete

"Viata poate fi inteleasa doar privind in urma. Dar poate fi traita doar privind inainte." (Soren Kierkegaard)

denizel spune:

Sincer, "Mamica de fier", sunt revoltata de atata indiferenta si atata cruzime.
Nici argumente nu mai am. Doar iti spun ca vei fi foaaarte surprinsa cand vei constata ca primesti exact ceea ce ai oferit...
Un copil pe care il lasi sa se dea cu capul de gresie (chiar daca nu ii raman creierii pe-acolo) va proceda cu tine exact conform modelului pe care i-l oferi.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Lala_D spune:

Este bebe incatanat ?

Nu. Este un copil normal in plina explorare si cunoastere. Este exact asa cum trebuie sa fie un copil de 1 an, 2 ani .

Oare ce te asteptai ca la 1 an si 2 luni sa stea in locul unde il pui, eventual cu o carte in mana si sa citeasca ?!
Al meu are exact aceiasi varsta si de cand se trezeste si pana se scoala este in continua miscare si explorare.
Nu sta locului 5 minute.
In casa singurele locuri unde nu are acces ( baie, bucatarie) sunt cu usa inchisa . Restul casei este scotocit zilnic si nu aude "nu", "nu ai voie".
Suint curiosi, acum absorb orice informatie ca un burete si tu trebuie sa il lasi sa invete, sa capete incredere si siguranta.
Face crize ?
Asta e . Va mai face.Multe. Vremea negativismului si a tantrumului este dupa colt. Intre 2 si 4 ani va tot face crize.
Pustiul meu se crizeaza ca nu intra cubul mare in cubul mic . Si urla. Si se tranteste pe jos.
Si mi se pare normal.
Eu ii arat ca intra cuburile invers si se calmeaza.
Sau se supara pe jucarii. Si urla. Si nu vrea sa fie consolat si mangaiat. Ma impinge si continua "criza".
Si eu atunci iau alta jucarie la un metru distanta de el si un pic intoarsa cu spatele ma joc intens cu jucaria.
Curiozitatea invinge urgent criza.
Vine alergand sa vada ce fac interesant acolo.
Si se calmeaza.

Elimina pericolele si lasa copilul sa exploreze casa.
Trebuie ca el sa se simta in spatiul lui.
Nu uita ca acum casa este si a lui si are nevoie sa fie liber de interdictii in ea.
Nu mai sunteti doar adulti in casa . Mai exista si el.
Eu am 2 calculatoare la nivelul lui. Si cu monitoarele la fel.
A incercat luni de zile sa le tranteasca dar acum stie ca fac parte din "decorul" casei si le-a lasat in pace.
Mai tastam la 4 maini uneori dar nu mai prezinta atat de mult interes.

Scuza-ma daca te-am plictisit .

Cristina_C spune:

Eu nu l-am lasat niciodata sa se loveasca intentionat la cap - nici de dulap, nici de perete, nici de piatra. De fapt l-am oprit mereu cand incerca sa-si faca rau in vreun fel. N-am incurajat niciodata aceasta auto-agresivitate, chiar daca era o forma de protest si totodata de razbunare pe mine, asa ca imediat interveneam si-l luam in brate.