este bebe incapatanat?

Deborah77 spune:

Am crezut ca le-am vazut pe toate la fiul meu...dar sa se loveasca deliberat la cap, de gresie....e prea mult. Cand era mic, la 6 luni si ceva, fugea de-a busilea prin casa, apoi sa aseza in fundulet...dar nu putea sa stea si dedea cu capul de parchet-da, al meu a luat-o la picior inainte sa fie in stare sa stea bine sprijinit in fund. De atunci ma gandesc la chisturi, cheaguri, tumori....ca nu cumva sa-l afecteze in timp. Si voi spuneti de lovit deliberat cu capul de gresie|????

Anca, nu suntem toate mamicile ideale pt puii nostri. Stiu cum e, in jur de 1 an mie imi venea sa plang cand stiam ca urmeaza un week-end cu vreme ploioasa si trebuia sa stam mai mult in casa. Avea, si are inca (dar acum a descoperit desenele animate) nevoie de atata atentie....Ne pierdem rabdarea, ne apuca disperarea, e normal...ei insa nu trebuie sa simta ca noi suntem obosite, si plictisite, si mai vrem poate sa zacem pe cananpea sa ne uitam la un film sau sa citim o carte. Este fix problema noastra, stii....bebe isi vede de scotocit prin casa, n-ai ce-i face.

Tala spune:

Asa cum am specificat, baietelul meu nu se ranea cand facea scenele cu trantitul pe jos, avea chiar f mare grija sa nu sa se loveasca. Iar eu am reactionat invers fata de IIIIIIIIIHHHHHHHHHH si luat in brate pt ca altfel existau toate sansele sa faca tot mai rau si mai des. Am exemplul viu in familia nasilor mei, unde fetita de aproape 6 ani se tavaleste prin Mall daca nu-i cumpara maica-sa nus' ce geanta aurie de nustiu cate milioane (si nu exagerez cu nimic)- iar mama cumpara geanta....
Stiati ca exista si denumiri pt gesturile acestea? Al meu a trecut si prin faza 'pozitia mahomedana' (stat in patru labe si dat cu capul de usa - unde era mai sonor) a mai incercat si stat in fundulet si dat cu capul tot de usa dar aceasta fiind in spate. Mai multi medici (peditru si psiholog) m-au asigurat ca toate fazele acestea sunt normale, dar in nici un caz sa nu le incurajez - si asa am si facut si chiar ma felicit pt ca am un copil f echilibrat care imi raspunde in momentul de fata la priviri (daca are voie sau nu), cere din priviri - fara istericale si nu face crize atunci cand chiar nu are voie ceva.
Cat de crud este ca nici cand cade si se loveste (usor) nu reactionez daca nu plange? Din contra, ne amuzam impreuna ca a facut 'buf'.De ce sa-i amplific o stare emotionala si chiar sa o falsific prin reactii exagerate?
Nu sunt o Herr Fraulein pt copilul meu, din contra are voie sa faca ce alti copii, sau maidegraba parinti nici nu-si imagineaza, dar aproape instinctiv stie si ce este absolut interzis: plita spre ex.
In rest, asa cum spunea cineva mai sus, peretii au fost ai lui (nici o lavabila nu le-a facut fata dupa ce i-a trecut), de catarat...l-am gasit si in chiuveta din baie (era cam greu sa mut wc-ul de acolo), uda florile, hraneste cainele, urca si coboara scarile pana in camera lui singur de la 2 ani (este f precaut in general) si lista e ff lunga.
in concluzie, explicatia psihologului - copilul invata sa ceara si sa obtina si depinde de noi, parintii, cum.


Bucurie!

Tala spune:

Conchita, subscriu si te felicit.
este intr-adevar minunat sa te bucuri alaturi de copilul tau cand sparge (fara sa vrea) punga cu cacao si o imprastie prin toata bucataria - dar ce conteaza? El a invatat sa spuna cacao
La un copil de 1 an si 2 luni e cam complicat cu explicatul, atunci clar functioneaza distrasul atentiei, dar noi, acum 2 luni aveam o problema cu florile ( pe care le ignorase pana atunci). I-am explicat (fara sa-i tin totusi polologhii) ca le doare, hai mai bine sa le facem mai-mai si sa le dam apica sa bea - in momentul de fata pupa toti copacii din curte si din parcuri cand ii intalneste..

Tala spune:

Am uitat sa scriu ce era mai important: am practicat indiferenta asta sadica si sangeroasa de 3 ori - a fost suficient ca sa nu mai repete gestul respectiv. Daca facem un calcul matematic simplu, un copil lasat si incurajat sa-si santajeze parintii astfel se 'auto-raneste' in acest mod cam de cate ori pana pe la ce varsta?
Chisturi, si tumori? sa fim seriosi....se 'raneste' mai rau cand il trage catelusa (nu sariti, n-am vreun dinozaur paros, e doar o bichonica) cu tot cu jucarie prin casa.
Il rasfat cat pot, la maxim chiar, dar sunt convinsa ca am procedat exact cum trebuia, altfel avea acum la activ deja un an si ceva de trante si cucuie...

Bucurie!

Tala spune:

O sa sar putin off -topic, pot sa fiu si sanctionata, dar chiar nu ma pot abtine:

.

zau? Nu iterpreta si arii celebre?




Bucurie!

anca_a spune:

Eu am zis ca stau deoparte dar ce citesc aici...

Deci pana acum sfaturile binevoitoare la mesajele de acest gen sfarseau invariabil in registrul pedepselor sau dimpotriva a ignorarii si lasatului sa planga, binenteles inspre binele amandorura; a parintelui ca scapa de tumultul de solicitari pline de egoism ale micului manipul.ator oportunist si a copilului ca astfel se prinde si el cine-i seful, mai ales ca e un fapt bine stiut, copiii chiar au nevoie sa fie condusi.

De data asta insa s-a mers pana acolo cu prostia si lipsa de informare incat mama a fost sfatuita sa-i administreze calmante bietului copil (care apropo, se comporta exact ca un copil de varsta lui).

Irina20, daca nu merge cu calmante ce sugerezi in continuare? O lobotomie?

PS. Denizel, Conchita, mai puteti?

Anca

denizel spune:

Tala, "mamica de fier" nu esti tu, ci tnicoleta, care are aceasta titulatura si careia m-am adresat. OK?

In legatura cu datul cu capul de pereti, de usi si de gresie...
Gesturile acestea sunt gesturi prin care copilul isi provoaca singur rau si sunt gesturi extrem de umilitoare pt. cel care le practica.
Asa cum nu lasi copilul sa-si bage degetele-n priza (pentru ca isi face rau!!), tot asa el nu trebuie lasat nici sa se dea cu capul de pereti (din acelasi motiv: isi face rau!!).
Asa cum gasesti metode (in afara de a fi indiferenta!!) pt. a-l face sa nu-si bage degetele in priza, asa ar trebui sa gasesti metode pt. a nu-l lasa sa se dea cu capul de gresie.
Asa cum ii spui ca a-si baga degetele in priza = pericol pt. el si ii interzici categoric acest lucru, ii poti spune de o mie de ori daca e nevoie, ca a te da cu capul de gresie = pericol pt. el si este interzis.
Iar pericolul nu e neaparat ca-si lasa sangele pe dale, ci ca, intentionat, isi face un rau pt. a atrage atentia asupra lui. E un mare-mare pericol sa faca asta!!
Ii poti arata ca nu te impresionaeaza cu astfel de gesturi, nelasandu-l sa le faca!!!, NU lasandu=l sa se umileasca in fatza ta si aratandu-i ca te doare-n cot.

Si, cu toata convingerea iti spun, psihologul care te-a indemnat sa-ti ignori copilul care isi face rau, este un incompetent de prima mana!!!! Ar fi bine sa-i dai aici numele, ca sa poata fi evitat .

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Uitam sa raspund... .

Anca, daca n-om mai putea noi, sper ca are cine sa ne inlocuiasca (tu adica ---> asa cum vad eu lucrurile, e mai important sa te ridici impotriva indiferentei decat impotriva fineturilor, gen pedepse de o zi fara desene animate ).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Deborah77 spune:

Tala, am explicat contextul in care baietelul meu se lovea cu capul de parchet...scuza-ma daca s-a inteles altceva. De fapt, tu ce-ai inteles? Si care-i treaba cu ariile?

anca_a spune:

Denizel, incepusem sa ma simt ca o placa stricata a unui patefon care le canta surzilor.
Aceleasi stupide framatari, aceleasi probleme ridicate de mame care culmea, citesc pe forumuri, deci au internet (deci implicit acces la informatie) si cel mai trist, aceleasi "rezolvari" propuse de forumiste cu multa imaginatie.
De-aia ziceam ca as fi stat deoparte. Simteam ca latra cainii, caravana trece si nu se schimba nimic.


Anca