Rog metoda buna de intarcare
Raspunsuri - Pagina 3
selina-d spune:
Nu stiu daca sunt buna de dat sfaturi, doar va pot spune experienta mea. Suntem si noi in plin proces de intarcare, proces inceput cam din jurul varstei de un an.
Daca am rezistat atat de mult cu alaptatul am decis sa las copilul sa hotarasca pana cand mai vrea sa suga. De pe la un an a inceput sa ceara tot mai rar ziua, pana am ramas treptat la supt dimineata si seara. Eu l-am urmarit si daca nu cerea in mod expres, nu il mai puneam sa suga. Cu joaca si mersul afara a inceput sa uite de tzitzi. Pediatrul a zis sa il intarc la un an 
, familia ma priveste ca pe o ciudatenie , dar eu sincer ascult, si tot ca mine fac. Nu mi se pare ca alaptatul la un an jumate e ceva exagerat.
Paralel cu raritul suptului peste zi am inceput sa ii dau de pe la un an si doua luni si alt lapte - de vaca. Problema a fost logistica, si anume din ce bea. Am incercat diverse modele de biberoane, canite cu cioc, cu sau fara supapa, cani cu pai si cate si mai cate - orice minune dura 2 zile dupa care nu mai accepta recipientul 
. Cea mai eficienta solutie pentru noi a fost cana normala din care mai bea, mai primeste cu lingurita din ea, mai facem pauza sa suflam clabuci 
si pana la urma de la cateva lingurite am ajuns la vreo 150 ml dar numai si numai dimineata.
De vreo doua saptamani nu mai vrea nici dimineata sa suga, asa ca am ramas doar seara, si iaca asa imediat nu va mai dori deloc 
Eu sincera sa fiu nu cred ca sunt retete universale de intarcat. Fiecare copil e altfel si mamicile la fel. Eu mi-am urmat instinctul si am fost atenta la ce vrea copilul. E important ca mama sa fie si ea relaxata si sa nu transmita stresul intarcatului si copilului. Eu nu am avut cu cine sa ma pot sfatui decat la inceput, am citit, m-am informat de unde am putut, dar deciziile le-am luat dupa cum vedeam ca e copilul mai fericit.
Va doresc si voua o tranzitie asa lina precum a fost a noastra 
chiar da si noi mai avem un pic pana la final.
Mami si Victor (31.08.2007)
luny spune:
creem intr-adevar,noi am fost avantajati ca Mufa e mai mic si merge in picioare abia de 3 saptamani, nu stie sa umble la fermoar sa iasa si sa ne caute..a plans 2 nopti,dar este mult spus 'plans 2 nopti',fiecare noapte a avut cate un singur episod de plans, dar nu din acela extrem, sa se invineteasca de plans,ptr ca nu am fi rezistat si o lasam balta (cum am facut-o de atatea ori, ne topeam amandoi, si eu si sotul, si-l puneam la san..)A plans, a marait, s-a tanguit, pana a adormit la loc, in prima noapte dupa vreo 30 min, in a doua noapte, dupa vreo 15 min!in aceste 2 nopti, s-a mai trezit de inca 3-4 ori, a marait putin,nu a mai plans, si s-a culcat la loc in cateva minute. azi noapte, cum spuneam, nu s-a mai trezit deloc!!
DAR: nu zic 'hop' inca...azi va fi abia a patra noapte fara san..
selina eu una te felicit ptr decizia de a alapta atat cat vrea bebe, nu este nimic exagerat in asta!
Si eu sunt de aceeasi parere cu tine, nu exista reteta...tot instinctul ma ghideaza, si intotdeauna am pus interesul si confortul bebelui mai presus de confortul meu.
LUNY
, mami de bebe MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)
Life is to precious to worry about stupid Shit!
monaraus spune:
Am reusit! A fost mai usor decat ma asteptam! E adevarat ca plange cand ma vede si nu vrea decat la mine, a inceput sa simt ca ceva ii lipseste, dar o sa-i treaca. Mananca seara la 22-23 laptele cu cereale si se trezeste la 5-6 dimineata pt portia de lapte cu cereale (deocamdata il ia numai cu cereale, daca e simplu se stramba). Sper sa devina mai independent si sa nu mai planga atat de mult dupa mine...
Mona, mami de Antonia (22.06.2004) si Stefan (18.11.2008)
ralucames spune:
buna fetelor!! poate am descoperit acest subiect prea tarziu si nu mai am cu cine vb.
am un baietel de un an si 3 luni, pe care tare mult mi-am dorit sa-l alaptez cat mai mult... si uite-ma la ac. varsta cu el dependent de mine si de tzitzica ziua suge si intre mese, se tanguie si plange daca-l aman sau il pacalesc cu joaca... seara il culc la 10, la piept, apoi se trezeste la 1 pt. supt, moment in care-l mut in pat langa mine, ca nu mai am putere sa-l tin in brate sau sa-l mut apoi in patul lui... din aceasta cauza nu mai stiu de cate ori suge noaptea, ma cauta disperat si eu dorm doar pe o parte, amortita de cele mai multe ori. Oare ar functiona sa-l las la ora 1 sa urle si sa sper ca adoarme singur??!!?? mare semn de intrebare... dar tare as vrea sa vrea laptic doar la culcare si dimineata... M-am gandit la intarcare pt. ca nu vrea sa pape cu pofta mai nimic, pt. ca stie ca primeste tzitzi si se simte linistit si confortabil acolo; are doar 9,300kg. la un an si 3 luni, e mititel dar ff energic
-Lapte din sticluta bea doar cate 50-70ml., si atunci doar daca-l pacalesc si i-l dau afara, sau rar cand are el kef...
nu l-as intarca brusc pe Luca din cauza ca precis n-ar mai bea lapte dupa aceea...
Musetto si Luny, cand am citit mi s-a parut ca povestile noastre tare se aseamana si pt. ca a trecut ceva vreme de la postarile voastre, tare mi-as dori sa-mi spuneti cum ati trecut ac. perioada si cum sunteti acum... dar si alte mamici, multumesc!!
va doresc copii sanatosi si papaciosi!!
pozici Stefania si Luca-Mihai
mama si sotie fericita
mychydutza spune:
nu cred ca exista o schema de intzarcat, dar pot sa-ti impartasesc din experienta mea: am avut un baietel care a supt exclusiv pana la 8 luni, pe care il adormeam doar la san si pe care am crezut ca nu-l voi intzarca NICIODATA.l-am alaptat pana la 1 an si o luna.sfaturile pe care ti le pot da:
- nu lua pastile pt inhibarea lactatiei, se poate si fara. eu am luat Brocriptin si dupa o jumate de pastila am crezut ca dau coltzul.oricum daca esti gravida, pastila e exclusa.
- nu incerca intzarcarea progresiva , ca nu ajungi la niciun rezultat. odata ce te-ai hotarat sa-l intzarci, nu-i mai dai si gata. e foarte greu.......stiu. eu am suferit ca un caine(mai mult decat andrei), dar a trecut.
- leaga-te usor cu ceva(brau de ex) peste sani, pune comprese reci(eu am folosit ceai de leustean tinut la frigi), maseaza usot sanul cu alifie de galbenele, mai mulge-te cate putin cand simti pieptul prea betonat.......o sa fie mai greu vrei 2 saptamani pana scapi de nodulii durerosi, dar trece..........
bafta multa!
*"Europa sa ne ierti....astia-s singurii experzti!"*
crisdima spune:
mychydutza eu nu sunt de acord cu tine ca intarcarea progresiva nu da rezultate, ba din contra, daca si mama are rabdare, e benefica atat pentru copil, ca renunta treptat si nu i se reteaza brusc tzitzi si pentru mama ca nu se confrunta cu durerile de sani, sa opreasca brusc lactatia cu diverse etc.
Si eu vorbesc tot din experienta ca am avut parte de amandoua: Alex a fost alaptat tot pana la un an si 8 luni si pe la un an jumate am incercat si eu sa-l intarc brusc: l-am lasat cu mama 2 zile, eu plecata: a plans tot timpul si nu mai manca nimic, nu mai dormea, a fost groaznic, iar eu aveam niste dureri de sani ingrozitoare, mi se umflasera, curgeau si ..."l-am intors" cum s-ar zice.
Eh si in maxim doua luni a renuntat el singur, TREPTAT, ramasesem cu tzitzi doar dim. la trezire si seara la culcare (si nici eu nu dormisem o noapte legat pana pe la un an jumate ca ii dadeam si de 2,3 ori noaptea).
Si uite asa s-a dus si laptele fara nicio durere si el a inceput sa doarma noptile intregi. Cred ca cel mai mult depinde de copil, cand el este pregatit sa renunte, atunci este cel mai usor si mai putin stresant pentru ambele parti.
Dar asta este strict parerea mea si noi poate am fost un caz fericit, dar cu rabdare cred ca se poate!
Cris si Alexutzu
"Tinteste spre luna, chiar daca nu reusesti macar vei fi printre stele."
adra_bell spune:
Fetita mea are un an si 9 luni, intarcarea treptata se apropie de sfarsit. Am inceput acum 5 luni si iata-ne cu o singura masa de lapte, inainte de somnul de pranz, n-am nici cea mai vaga idee cand va fi dispusa sa renunte la ea. Totul s-a desfasurat frumos, fara plansete, fara drame, fara frustrari.
adra_bell si 
Eva-Elena (14 nov 2007)
aventurile unei printese adevarate
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?bid=8&folder=Ratusca din viata mea" target="_blank">Eva e ratusca adr
Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce
Nicoleta spune:
Salut.
Voi incepe si eu intarcarea treptata, adica voi incerca sa raresc supturile... Insa nu stiu cum voi reusi! Desi mananca bine seara, noaptea se trezeste des sa suga (acum ii apar si maselele, e durere mare!).
Problema cea mai mare este ca mi-a aparut o dermatita de contact la sani, pe care sper sa o tin in frau (e tare greu...) si e musai sa le raresc... Matei are 1 an si 3 luni jumatate. Voi incerca sa ii dau o masa de lapte, desi el nici apa nu prea bea... Avem o canuta cu cioc... o fi bine?
Sabina, eu nu pot pleca de acasa, cel putin nu constant ca sa fac din adormitul fara mine ziua un obicei. Tot sper insa sa treaca la un singur somn pe zi, apoi noaptea sa nu mai suga asa des... Ca altfel va trebui sa intarc brusc si nu vreau :(. Cum sa fac sa fie bine? As vrea sa alaptez cat mai mult... dar mai rar totusi (se trezeste si de 4-5 oripe noapte si nu ar fi bai, dar nu-mi mai rezista sanii...).
Nicoleta, mama lui Stefan 
si a lui Matei 
ali24 spune:
of...of...of...foarte grea misiune.noi avem deja 2 ani si 3luni si inca o papam pe tzitzi.am inceput acum o sapatamana sa imi fac tzitzi cu pasta de rosii.si i am zis ca tzitzi are buba si nu pot sa i o dau.stiu ca altele sunteti impotriva acestui lucru ca ati spus ca este umilitor dar mie asta mi s a parut mai usor de acceptat de catre copil.si eu m am regasit in povestile voastre cu supt de n ori pe noapte si nu adoarmea fara tzitzi.si de aceea am zis sa incerc treptat sa il fac in primul rand sa adoarma fara ea.fara plansete,urlete suferinta din partea lu amanadoi.peste zi este mai usor ca se joaca afara si nu prea mai cere decat cand se culca.asa ca in prima dupamasa m am facut cu pasta de rosii si am spus ca nu poate sa o pape.el a zis ca o vrea si asa.eu am zs ca nu pot ca ma doare.intr un final pe la 4 cand nu a mai putut de somn a adormit.dar a fost foarte agitat.a tot oftat s a invartit s a sucit nu isi gasea locul.i am tot spus sa stea linistit ptr ca daca trece i o dau iar.i am cantat si cu greu a adormit.prima lupta castigata.iar seara l ma culcat la tzitzi.a doua zi dupmasa nu s a mai cerut la somn.de obicei pe la 1,1jum se cerea.zicea mami vreau pe tzitzi ca mi somn si adormea imediat.acum stia ca e tzitzi bolnava si nu mai vroia sa se culce.asa ca am zis ca mai bine ii dau dupamasa sa nu se dezobisnuiasca de somnul de dupamasa si am incercat seara.ptr ca seara tot trebuie sa adoarma pana la urma.si vreo 3 nopti a adormit dar pe la 12,12jum cand nu mai putea sa isi tina ochii deschisi.dar oricum fara suferinta nu prea merge.cand il vad cat este de agitat si suparat imi vine sa mor.cand vrea sa se culce imi zice mami hai sa vad cum e tzitzi.iar daca o vede cu buba nu vrea sa intre in casa.vrea sa stea tot afara.iar daca o vede fara bub asa se bucura sare tot in sus de bucurie si striga ura ura.imi vine sa il mananc.nu stiu cum pot sa nu il fac sa sufere si sa il lipsesc de aceasta bucurie.mi e asa de greu sa ii vad privirea cand vede ca tzitzi are buba.dar nu stiu alta solutie mai putin dureroasa.
oau cat am scris.spar sa nu va plictisesc prea tare...dar m am mai descarcat putin si m am gandit ca poate ajut si eu la randul meu vreo mamica aflata in aceasta situatie
poze rafi hi5sipoze rafi
alina mamica lui rafael albert(25.05.2007)
bernix spune:
Eu pana la urma am intarcat copilul fortat, fiindca n-am gasit alta cale. Am plecat de acasa 5 zile si am lasat-o cu mama, la 5 luni de cand incepusem intarcarea treptata care nu dadea roade.
Am plecat in afara tarii, ca altfel sigur as fi fost inapoi din prima noapte. Prima seara am plans amandoua, fiecare in alt pat, ea cu sughituri, eu inabusit. Seara a doua ea a fost mai linistita, parea ca a acceptat schimbarea, dar in a treia s-a revoltat si a cerut din nou la mama la tzitzi. In restul timpului a mancat f bine, a baut lapte de vaca sau Humana Junior Drink (bea deja de 4 luni alt fel de lapte), s-a jucat si a fost vesela. Singura problema a fost seara la culcare.
Odata intoarsa acasa a cerut imediat tzitzi, insa i-am spus ca tzitzi s-a stricat, ca nu mai are lapte, dar i-a adus mama doua sticlute frumoase cu laptic - Aptamil gata preparat - care i-au placut si s-a consolat repede cu ideea. De cerut a mai cerut la san inca vreo doua luni, insa n-a plans niciodata cand am refuzat-o. Chiar si acum, dupa 4 luni, isi apropie gurita de tzitzi, o pupa si se retrage rusinata.
Mie insa mi-a fost ceva mai greu, m-am muls vreo 3-4 zile cand simteam ca nu mai suport presiunea din sani, mi-am pus comprese stranse cu apa rece. Cu totul, disconfortul a disparut cam in 10 zile. Cam asta-i experienta noastra...
Succes la intarcare, fetelor!
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)