Dupa cum ai descris e spasmul hohotului de plans. Are si baiatul meu cel mare. Nici eu nu suportam sa il vad facandu-se asa albastru asa ca evitam conflictele. La noi a functionat mult distragerea atentiei cand era mic. Nici el nu pangea tot timpul asa, doar cand era f frustrat, suferinta era prea mare probabil. Acum e mai mare (4ani si 4luni), mai face si acum dar nu asa de intens, isi revine relativ repede, oricum nu mai intru in panica. Eu am reusit sa ajung sa ma inteleg cu el astefl incat sa nu planga (decat in cazuri care nu tin de puterea mea). Copilul meu facea asa cand simtea ca nu are din partea mea intelegere, fapt care probabil il frustra f tare. Numai cat il vad cu lacrimi in ochi incep sa il intreb ce are, de ce plange, incercam sa rezolvam situatia impreuna astfel incat sa nu se mai ajunga la crize de plans. La noi functioneaza dar trebuie sa fie si copilul un pic mai mare sa te poti intelege cu el. Daca totusi ai ajuns la momentul in care nu mai respira cea mai eficienta metoda e sa ii sufli pe fata (cum mai spunea cineva mai sus), isi revine imediat.
