Este normal ce se intampla?

Dragi mamici am si eu o intrebare care nu poate fi pusa chiar asa direct. Tocmai de aceea mesajul meu e un pic mai lung dar sper s-aveti rabdarea sa-l cititi si eventual sa-mi si raspundeti.
Am sa merg si la doctor (sper sa reusesc sa fac programarea) dar va intreb si pe voi.

E vorba de Isabella, fetita mea de 2.8 ani. Mi s-a intamplat de 2 ori pana acum dar aseara m-am speriat cumplit. Are momente cand plange de nervi (asta stiu sigur ca si eu la fel faceam) atat de tare incat nu mai respira. Se invineteste la gura si o vezi ca nu are aer. Prima data cand s-a intamplat m-am speriat si-am zgaltait-o putin ca s-o fac sa respire. Am povestit la servici si o mamica mi-a spus ca e normal ceea ce face si ca in general copii stiu ca daca fac asta si tu reactionezi "au castigat" in fata ta si cred ca pot face asta de fiecare data.
Aseara insa am vrut s-o spal pe dinti si pentru ca n-am lasat-o sa faca ce vrea ea am trecut prin aceeasi experienta. Era ininsa pe pat, a inceput sa planga, sa se invineteasca la gura si n-am mai reactionat. Ma uitam la ea cum se invineteste, apoi s-a albit instantaneu, mainile (de la degete in jos) i s-au invinetit si le-a lasat in jos ca si cum ar fi lesinat, la tample avea 2 cercuri vinetii si efectiv cred ca pentru o fractiune de secunda am vazut-o cum ar arata daca ar murii. Apoi a luat o gura de aer si si-a mai revenit din starea aceasta. Am lasat-o sa-si revina complet si abia dupa ce a inceput sa planga normal (adica sa si respire) am luat-o in brate si incet, incet s-a calmat. I-au disparut toate semnele vinetii insa s-a albit la fata mai ceva ca ceara. Trebuie sa recunosc ca mi-a fost tare frica si parca eram in transa cand ma uitam la ea. Nu stiu ce sa mai cred, daca e bine s-o las sa planga asa fara aer sau mai bine sa n-o las nici macar sa inceapa. Sunt constienta ca lipsa asta de oxidenare a creierului, inimi si intregului organism pana la urma nu poate sa-i faca bine dar nici nu vreau s-o las sa creada ca poate face ce vrea ea. Stiu ca plange de nervi asa cum mai mai spus deoarece si eu cand am fost mica la fel faceam, ba chiar o data am lesinat in fata blocului din aceleasi motive. Insa mai stiu ca nu e ceva ce faci controlat. Ea ca si mine nici macar nu-si da seama ce i se intampla decat cand e prea tarziu. Eu cel putin constientientizam ca-i prea tarziu si incercam sa respir, dar efectiv nu puteam. Probabil ca prin acelasi lucru trece si ea. Am sa-i fac programare la Dr. sa discut cu el sa vad cum e mai bine sa procedez dar cum vin sarbatorile peste tot ma gandeam ca poate gasesc la voi un raspuns care sa ma mai linisteasca.

Multumesc anticipat.

Cuba 2008



Zuzilici de Isabella Maria (21.04.2006)

spic de grau spune:

Eu as face niste teste la inima: eco, electrocardiograma. Sa te asiguri ca e ok totul.
Teatru teatru, insa tind sa cred ca e mai mult decat atat.
Fratele meu se invinetea la gura, si avea probleme gen suflu sistolic, aritmie si o valva care nu se inchisese la nastere si trecea sangele neoxigenat in ala oxigenat.

Zuzilici spune:

In sfarsit un raspuns. Multumesc din suflet. Am stat cu sufletul la gura si-am tot vazut cum era deschisa si citita postarea si nimeni n-avea nimic de spus. Multumesc Spic de grau. E-adevarat ca de ce mi-a fost frica n-am scapat, dar acum sunt si mai insistenta in a face o programere la dr.

Cuba 2008



Zuzilici de Isabella Maria (21.04.2006)

mihuta spune:

Nu stiu daca are legatura cu subiectul, dar parca am citit undeva ca e util sa sufli peste fata copilului si sa il uzi pe maini si fata incetisor (nu brutal) ca sa isi revina.

Eu in nici un caz n-as lasa-o sa se invineteasca fara sa incerc sa o fac sa-si revina. Cred ca e groaznic sa-ti vezi copilul asa !

mami de Sophia

marami spune:

Spasmul hohotului de plans
Se numeste o pierdere scurta a starii de constienta consectiva unei crize de plans, ce apare la copii intre 6 luni si 2 ani. Are doua forme diferite:
1. Forma albastra, cea mai frecventa, marcata de o pierdere de cunostinta in timp ce copilul plange din pricina unei dureri, frustrari, mustrari. Copilul plange in hohote, nu mai poate fi linistit in niciun fel, orice actiune din partea anturajului nu mai produce niciun efect. Respiratia se accelereaza pana la blocajul in care pare sa nu mai respire cateva secunde, apare o albastrire (cianoza) si pierderea cunostintei insotita de cadere sau relaxare brusca (e ca o carpa). Apoi copilul isi revine, culoare redevina normala, respiratia de asemenea.

2. Forma palida, in care copilul paleste si cade, mai ales in contextul fricii sau emotiei intense. Caderea poate fi precedata de un strigat produs prin eliminarea brusca a aerului.
Ambele forme pot fi insotite de cateva miscari spasmodice si o deviatie a globilor oculari. Copilul isi revine spontan in cateva secunde, cel mult un minut. Pe encefalograma nu pare niciun semn si criza nu se confunda cu epilepsia. De oicei, catre 3 ani dispare dar in anumite cazuri poate persista.


Cand apare aceasta criza?

Circumstantele in care apare criza merita observate pentru ca adesea apare intr-o anumita situatie sau cu o anumita persoana. Desi adultii se sperie si incearca sa evite producerea ei, foarte rar reusesc sa descopere adevaratul motiv si sa reia comunicarea cu copilul. Majoritatea au tendinta de a supra-proteja copilul, de a nu-l supara sau frustra in niciun fel pentru a nu plange, sa nu se loveasca, ceea ce este extrem de daunator pe termen lung pentru ca produce o comunicare si o relationare extrem de neautentica. Ei il feresc de foarte multe experiete, ii fac pe plac si atunci simptomul reprezinta un santaj emotional resimtit de adultii din jurul copilului. In plus, copilul poate sa nu fie primit la gradinita, parintii evita sa-l duca in vizita sau sa-l lase cu alte persoane, se produce o dependenta excesiva de mama sau bunica si copilul nu reuseste sa-si dobandeasca autonomia fireasca.

Din punct de vedere psihopatologic, este studiata interactiunea inconstienta a copilului cu persoana in prezenta careia se produce criza, angoasa lor si imposibilitatea exprimarii prin alte mijloace a trairilor copilului. Unele mame tind sa ascunda aceasta problema, pe cand altele cer ajutor, mai intai medical apoi psihologic. Ele inteleg sau intuiesc latura psihologica a acestor manifeatsri si isi doresc sa gaseasca o solutie pentru relatia cu copilul lor.

De multe ori, constatam in cadrul unei abordari psihoterapeutice de tipul consilierii ca ele au dificultati in a spune "Nu" copilului, de a-i interzice ceva sau au trait experiente traumatizante in propria lor copilarie sau adolescenta. Alteori, sarcina a fost nedorita, exista conflicte in cuplu sau statutul de mama este ambivalent pentru ea. Alteori traume medicale, decesul cuiva si doliul, mutari frecvente, stare de nesiguranta sau de amenintare pot contribui la aparitia acestui simptom greu de explicat si de tratat.

Cele mai importante in cadrul acestui simptom sunt: reactia adultului la aparitia crizei, actiunile lui, frica pe care o simte si atitudinea pe care o va aborda in continuare fata de copil. Din punct de vedere neurologic, spasmul hohotului de plans nu prezinta niciun pericol si nu lasa urme. Cu toate acestea este absolut necesar sa fie diagnosticat de medicul neuro-psihiatru infantil pentru a nu fi confundat cu o alta afectiune.

Nu stiu daca ce ai citit mai sus te ajuta la ceva, in ceea ce priveste odrasla, nu am experiente, nu am lasat-o niciodata sa planga atat de mult. Pana ajungeti la medic, nu iti ramane decat se eviti astfel de situatii.


Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa Emma, in 24 Decembrie, ora 13.



mandrutzele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

spic de grau spune:

Eu sunt genu' - mai bine trec drept paranoica si ii fac analize. Daca nu are nimic, cu atat mai bine!



Incearca sa ii distragi atentia decat sa ii interzici. Este si la varsta dificila, stiu cum e ca si noi am trecut pe acolo. O sa treaca! Se face ea mare si o sa inteleaga de cuvant

Sanatate multa!

Zuzilici spune:

Sincer m-au ajutat ambele raspunsuri. Am sa-i fac programare la doctor neaparat insa Marami sa stii ca nici odrasla mea nu plange indelungat ca sa ajunga la starea aceasta. As putea spune ca are mai multe feluri de plans si acesta este unul dintre ele. Are momente cand plange doar ca sa se alinte, sa fie bagata in seama. Are momente cand plange ca s-a lovit si o doare extrem de tare, atunci pot spune ca apare prima forma de plans explicata de tine, Forma albastra. Insa deoarece stim cauza plansului de cele mai multe ori incercam s-o linistim.
Si acest plans care poate sa inceapa instantaneu si sa treaca prin fazele explicate de mine foaret rapid si care asa cum am mai mentionat este a doua oara cand mi se intampla. Oare sa fiu eu de vina? Sa fiu eu cea care imi sperii ciopilul in asa hal incat sa-l fac sa treaca prin asa ceva? Zau ca nu stiu ce sa cred? Nu vreau sa-mi terorizez fetita, mai ales ca doar una am si nu stiu daca v-a mai apare un in viata mea. Vreau sa am o relatie frumoasa cu ea.

Multumesc frumos si sper sa ajute aceste raspunsuri si pe alte mamici care au trecut prin asa ceva dar n-au avut curajul sa discute despre asta.

Cuba 2008



Zuzilici de Isabella Maria (21.04.2006)

marami spune:

Zuzule, nu te invinovati, uite www.topsanatate.ro/articol/spasmul-hohotului-de-plans-26707.html/" target="_blank">citeste aici stiam site-ul de cateva saptamani, eu capra batrana, am plans pana nu am mai avut aer... si eram singura acasa, normal ca m-am speriat, raau, m-ai tare decat lipsa aerului m-a speriat durerea din piept... si nu, nu am plans de nervi


Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa Emma, in 24 Decembrie, ora 13.



mandrutzele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

filofteia spune:

99% este spasmul hohtului de plans....dar pentru a stii sigur mergi la doctor, iti vor da sa faci tot felul de analize si dupa ce se elimina alte cauze ramane aceasta...tot medicii te vor invata cum sa reactionezi.
Nepotica mea a patit asa...nu plangea mult, uneori chiar de loc dar din cauza nervilor lesina pana la urma...a facut analize/radiografii/encefalograme...s-au eliminat celelalte cauze si pe la 4 ani i-a trecut de la sine... a invatat practic sa-si gestioneze sentimentele.

adialex spune:

am patit-o si noi o singura data; Doamne, ce m-am speriat atunci; pitik nici nu a plans f mult, cred ca 4-5 secunde, si a lesinat aproape; plansul a fost provocat de o cazatura, nu foarte grava, a cazut pe covor; am alergat cu ea la doc, la camera de garda, si atunci am aflat de spasmul hohotului de plans; s-a manifestat ca si la voi, de aceea cred ca este vorba de acelasi lucru; doc mi-a explicat atunci cam ce a scris cineva mai sus despre spasm, si mi-a zis sa nu ma sperii, ca s-ar putea sa mai faca; sfatul a fost sa-i suflu usor peste fata cand plange, si face pauza mare intre inspir si expir; nu a mai facut de atunci, dar de cate ori plange, ii suflu usor in fata si gata; eu cred ca si la voi este vorba de acelasi lucru, dar pt linistea ta mergi la doc; stai linistita, nu e grav;
multa sanatate!

anya spune:

Asa face si baiatul meu mai mic. E sindromul hohotului de plans si se pare ca trece pe masura ce avanseaza in varsta. Eu am avut "norocul" ca a facut o faza de genul asta cand era pediatra de fata.

Cand era mic, pe la 1.5-2 ani facea chiar di de 2-3 ori pe zi cand se lovea dar mai ales cand se enerva. Acum are 3 ani si in ultimele luni a facut doar de 2 ori criza, cand s-a speriat (a acazut in cap de pe canapea- nu s-a lovit doar s-a speriat).

Pediatra mi-a zis ca nu am ce sa fac, sa-i asigur calciul necesar si atat.