Cum e sa traiesti intr-un oras mic?
Raspunsuri - Pagina 2
danangie spune:
Mie nu-mi place in acest oras mic. M-am mutat acum 2 ani intr-un orasel mai mic. Nu ai alegeri. Acelasi coafor, acelasi magazin, aceeasi tutungerie, aceleasi parcuri, aceleasi strazi de facut in fiecare zi la plimbat....nu-mi place.
ALESSIO
comoara mea, 07.06.2008S-a mai nascut o stea: ALESSIO!
mariamunteanu spune:
Eu m-am nascut si am trait pana la adolescenta intr-un oras mic - cca 40.000 locuitori - era dragut, dar nu mi-ar mai placea. Apoi am trait intr-un oras mai mare si frumos - cca 300.000 locuitori - nu mi-ar mai placea. Bucurestiul are partile lui rele, dar are si farmec. Pe langa alte capitale, pare provincial.
Imi plac metropolele, iubesc freamatul oraselor mari (de nivelul Europei), imi place sa pot avea la dispozitie oferte de petrecere a timpului, sa vad oameni de toate natiile...
Maria
alexandraaaa spune:
Locuiesc in Bucuresti, dar fac si in prezent multe vacante intr-un oras de provincie unde se afla cea mai mare parte din familia mea. Imi place foarte mult acel orasel, insa n-as putea locui acolo. E mult prea mic, il pot traversa pe jos in maxim 30 minute, cand merg pe strada mai mult ca sigur intalnesc in drum vreo matusa / stramatusa / verisoara / etc, lucru care este placut pe termen scurt, dar atat. Sunt putine locuri de munca si cu salarii foarte mici - ce-i drept si preturile sunt putin mai mici. Nu prea ai de unde alege daca vrei sa iesi in oras, sunt vreo 2 restaurante, o cofetarie, o singura discoteca.
Asta imi place cel mai mult in Bucuresti, diversitatea. Nu-ti place mancarea undeva, ai de unde alege. S-a purtat urat nu stiu care coafeza, mai sunt zeci daca nu chiar sute dintre care sa alegi. Dentistul are mana grea, mergi la altul, etc. Traficul mi se pare un detaliu, m-am invatat si nici macar nu ma deranjeaza. Ce ma deranjeaza cu adevarat este poluarea si cainii vagabonzi.
Adela P spune:
Si noi stam intr-un orasel mai micut, 8000 de locuitori, insa suntem cam la 30 de minute de capitala deci pt orice nu avem aici dam o fuga acolo. Mie una imi plac orasele mari pt ca tot timpul poti descoperi ceva nou, sotul meu e invers, daca ar putea sa traiasca undeva la munte, o cabana langa un lac, cu priveliste...ar fi cel mai fericit. Asa ca am ajuns la comprimisul asta, oresel mic, linistit, oameni politocosi, sigurana pe strazi, inclusiv noaptea. Avem multe forme de entartainment:dancing, bowling, patinaj, inot, karate, biblioteca, family centre cu activitati pt copii mici, parcuri in fiecare cartier, bineinteles restaurante si baruri si multe altele care nu-mi vin acum in minte. Majoritatea aici sutem navetisti deci zilnic irosim o ora pe drum dar cum spunea si maru, pretul caselor e mai mic asa ca se merita zic eu.
corinadana spune:
Nasol e cand incepi sa cari copiii pe la scoli...
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
petra spune:
M-am nascut si trait muuuuulti ani intr-un orasel de munte, unde este drept ca nu prea ai mult de facut dar acel orasel pentru mine are farmecul lui de neinlocuit.Ne petrecream foarte mult timp cu prietenii , aveam competitii adevarate pe remy si alte jocuri de acest gen, vara nu era w.e fara sa nu mergem undeva in natura, sa nu urcam macar un deal ceva, iarna cu sania si un prieten de al nostru avea o cabana mica si in stil pur taranesc, fara fite , cu toale(covoare) de lana pe jos, cu o soba cu plita . Erau minunate serile de iarna cand dupa o zi de stat pe afara intram inauntru si gaseam acolo vin fiert, placinte si multe alte bunatati, aduse tot de noi. Si caldurica sobei ....
Aici traiesc intr-un oras destul de mic cu vreo 50.000 de locuitori, sunt aproape de un mall celebru si enorm, aproape de down-town (adica la vreo 30 min), dar nu mai reusesc sa gasesc nici una din bucuriile de mai sus enumerate. Incerc sa-mi aduc prietenii sa jucam ceva, sa stam la taclale o noapte intreaga, dar nu merge. Fiecare are program, nu bea nimic ca este cu masina si are de condus "n" mile, si eu cred ca ne-am si dezobisnuit de stilul de viata romanesc.
philip spune:
petra, ai dreptate cu dezobsinuitul. mie una nici nu-mi trebuie amici in vizita atat timp cat am linistea familiei mele. asta e "satucul" meu.
acum, on topic, cand am poposit in america am stat intr-un sat cu eu stiu, pana ala 2000 de locuitori, plecata din iasi fiind, care are farmecul lui studentesc si tineretea copoului. slava Domnului ca n-am locuti mai mult in satul ala ca ajungeam la sinucidere.
am mai citit pe aici de cazuri unde locuiesc in orasele mici, dar f aproape de metropole, cred ca asa e ideal.
philip
&andreea
petra spune:
Da, Andreea (philip) este fain sa locuiesti in apropierea marilor metropole. Aglomeratia se mai rareste, linistea este mult mai adanca si casele nu sunt asa de inghesuite. Oricum avantaje si dezavantaje.
simali spune:
Am o prietena care, de cand am terminat noi facultatea, visa o cariera stralucita la Bucuresti. Tot timpul spunea ca acolo este cel mai bine pentru copii (sunt scolile cele mai bune), ca are cele mai multe perspective in cariera, ca orasul este incomparabil mai bine dezvoltat, ai ce face in timpul liber, etc.
S-ai vandut casa si s-a mutat cu sotul si cei doi copii (unul de 3 ani si unul de 12 ani)in Pipera-Tunari, intr-o casa foarte draguta.
- in fiecare zi face 2 ore dus si doua ore intors pana la locul de munca (ajung la ora 20.00 acasa atat ea cat si sotul)
- nu a gasit bona pentru copil (pentru ca nu cunosate pe nimeni) - s-a mutat la ea in casa o matusa care tot timpul spune "de saptamana viitoare plec".
- a gasit o educatoare de la gradinita baiatului care sa-l duca si sa-l aduca zilnic de la gradinita contra sumei de 700RON pe luna; din pacate anul acesta educatoarea nu a mai vrut. Gradinita particulara nu este pentru ei o optiune pentru ca deschide la 9 si ei trebuie sa iasa pe usa la 7.
- fetita merge la o scoala slaba din Tunari (cea mai apropiata)- ea a plecat de la un liceu de elita din Ploiesti.
- cand e vorba de mers la teatru, opera, programe pentru copii la muzee, etc. eu merg (la Bucuresti) mai des decat ea, pentru ca pur si simplu este atat de epuizata incat nu mai are chef de nimic. Si o inteleg.
Si atunci, cand tragi linie, cu ce ramai? Sunt copiii mai fericiti de atatea posibilitati? Esti tu mai fericita? Este familia, in ansamblul ei, incantata? Ai mai multi bani? Nu risti sa dai pe mere ce iei pe pere?
Familia cu copii nu are aceleasi prioritati cu familia cosmopolita care poate fi oricat de citadina doreste. Orice-ai face, pana pe la 14 ani (cand copilul tau se poate eventual deplasa singur) esti legata de scoli bune, bazine de inot, stadioane, profesoara de vioara, dentist, parcuri, etc. Si bine ar fi sa fi cat mai aproape de ele. Daca vrei ce-i mai bun pentru copilul tau alegi in consecinta.
alice
mariamunteanu spune:
Eu am suferit pt. ca n-am putut sa urmez liceul care-mi placea si atrebuit sa frecventez unul cu cea mai buna clasa - cea de matematica-fizica pe care am urat-o. Cel pe care l-as fi vrut se afla in capitala de judet la 70 de km de noi. Intr-un oras mare nu as fi avut aceasta problema.
Inca de copil ma fascina teatrul, dar de unde teatru in orasul mic ? Cand mergeam la Buc. la Nottara, la TNB si altele, era pt mine o mare sarbatoare. Ca sa nu ma vorbim de teatrul de papusi care lipsea cu desavarsire din orasul meu.
Am facut scoala buna, am urmat scoala de muzica, de balet, era dragut orasul, dar mi-ar fi placut unul mai mare. Imi plac centrele universitare.
Maria