Ramanem in tara sau plecam?
Raspunsuri - Pagina 9
ellej spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Andrada
aia daca am fi ombilico del mondo |
Pai asta si suntem:), centrul propriului univers.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
ina1973 spune:
Chiar inainte sa plecam, pe cand i-mi luam "la revedere" de la colegi, cativa mi-au zis: "Ce curaj ai sa pleci...", le-am raspuns: "nu am eu curaj sa plec, voi aveti curaj sa ramaneti"...:)))
Acum serios, ca sa te hotarasti sa emigrezi, i-ti trebuie 2 lucruri:
1. trebuie sa ai convingere interioara ca esti facut pt. emigrare.
2. sa fii cat mai informat despre tara in care te decizi sa mergi, despre ce sanse REALE ai sa-ti practici meseria, si plusuri si minusuri ale locului respectiv. O analiza cat mai la rece.
Asteapta-te,dupa o vreme, sa te ia dorul de Ro. o vacanta inapoi si-ti trece...
Andrada spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui ellej
Pai asta si suntem:), centrul propriului univers. |
Daca exista asa ceva il iei cu tine oriunde, punctele cardinale au sens numai intr-unul universal,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
ellej spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui Andrada
Daca exista asa ceva il iei cu tine oriunde, punctele cardinale au sens numai intr-unul universal, A L’amore che move il sole e l’altre stelle. www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu |
Era o figura de stil; ideea e ca aici e centrul meu si oriunde altundeva inseamna strain.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
natynic spune:
Eu am inteles...
Naty
mamica 
Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
Ramona J spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui Bedrosmart
Anamaria, poate ca sunt dura, dar asa imi ramane in continuare iluzia ca peste douazeci de ani vom mai avea vreun subiect comun de discutat si de simtit impreuna, eu si cu baiatul meu, chiar daca el va avea atunci amintirile lui, total diferite de ale noastre. Oricum intre mine si el va fi probabil o prapastie enorma, atat din cauza varstei (l-am facut la 34 de ani), cat si din cauza modului in care evolueaza acum societatea, cu atata viteza. Mie si cei care au acum douazeci de ani mi se par niste alien (evident, nu din cauza lor, ci din cauza "batranetii" mele). Asa ca... Cat despre atitudinea fata de Romania, multumesc ca o consideri laudabila, dar nu este probabil decat o urmare a modului in care am fost eu educata sa gandesc si a felului in care sunt alcatuita pe dinauntru. Sa gandesti ca mine nu e nici de lauda si, zic eu, nici de critica. Pur si simplu e. Si repet, Romania nici n/o iubesc, nici n/o urasc, e in mine, si cu mine defilez minut de minut, vrand-nevrand, ca alta n-am  .Bedrosmart Nu va ingrijorati dar de ziua de maine,caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6,33) |
Romania poti s-o porti in tine pe unde o fi...
Aia cu "cresi un strain" e hazlie. Poti sa cresti un strain si in Romania. Ce garantie ai ca in citiva ani nu pleaca singur?
A creste un strain pentru mine inseamna altceva. Dar asta e, n-avem garantii ca totul va iesi dupa cum planuim noi.
mihaela_s spune:
Mie mi se pare putin jignitoare chestia cu "cresti un strain" atunci cand se refera la copii romanilor plecati in alte tari. Nu o iau personal, dar e aiurea rau...
Educatia o fac parintii mai intai si mai apoi societatea. Eu m-am simitit mereu un intrus in societatea romaneasca, nu m-am regasit acolo niciodata...prea multe sfori de tras, prea multi "destepti" la tot pasul si prea multa lume incrancenata si razbunatoare. Eu am plecat nu pentru bani ci pentru ca am dorit sa-mi continui viata intr-o societate din care sa simt ca fac parte, in care sa-mi regasesc valorile cladite de parintii mei si pe care nu le-am regasit in tara mea natala niciodata.
Dupa mine in societatea romaneasca nu exista echilibru...degeaba ii invat eu acasa pe copii reguli de buna crestere si restul care tin de o societate normala, daca atunci cand ajung acolo-in societate- trebuie sa uite de ele si sa aplice "legea junglei". Stiu ce vb, am trecut prin asta copil fiind si apoi adult, am simtit si pe "pielea" copiilor mei...mi-a fost greu si cum spuneam, nu m-am putut adapta. Atata tot...
Ca mi-e dor de locurile copilariei...mi-era dor si in Ro, nu locuiam acolo unde am copilarit si format ca adult. Asta nu inseamna ca si altii simt la fel, eu spun cum sunt eu.
Insa e adevarat, trebuie sa fii facut ca sa poti lua totul de la capat, uneori nu o data...nimeni nu-ti poate garanta ca iti va fi mai bine. Tu singura iti poti raspunde la intrebarea din titlu...in functie de valorile tale si de simtirile tale. Fiecare individ e unic.
vorbe de copil...
Hobby
ina1973 spune:
"As creste un strain, intr-o tara mai bogata"
Pe asta chiar nu reusesc s-o inteleg. Copilul meu nu poate fi un "strain" nici in Ro nici oriunde in alta parte. Unii copii se instraineaza de parinti pe la adolescenta mai mult, altii mai putin. Nu ai nici o garantie daca stai in Ro. nu o sa se intample. Depinde mai mult de compatibilitatea dintre personalitatea copilului si a parintelui, decat de locatia geografica. Parerea mea...
Edip spune:
natynic, te-ai convins daca pleci sau nu? uite eu am regasit multe chestii care m-au facut sa plec exact pe acest topic care mi-a confirmat inca odata ca nu m-am inselat.
Una din chestiile care imi lipsesc si mie si nu pot sa nu mentionez asta intr-o discutie in care ne decidem viitorul e Raduleasca... de abia pot sa dorm dar asta e... o sa imi fac o colectie de poze sa imi mai alin dorul.
natynic spune:
Edip, pricep ironia, dar cand i-am dat dreptate lui Bedrosmart (legat de ceea ce i-ar lipsi)i-am dat-o in ansamblu. Dar sigur, de cuvinte ne putem lega oricand...
Le multumesc tuturor pentru raspunsuri si cred ca nu numai mie mi-au fost utile. Nu e o problema usoara, are multe nuante si (aici ii dau dreptate lui Edip care, altfel, tot tine musai sa ma ia peste picior)tine de optiunea individuala si de contextul de viata propriu. De va fi sa iau o decizie, mi se pare insa corect si inteligent sa o fac stiind putin, si din experienta altora, despre ce este vorba.
Fetita mea e mica, f mica acum. Daca voi simti ca nu se poate altfel, o voi lua de aici inainte sa fie nevoie sa ia singura decizia asta. Macar acum, spre deosebire de mine in propria-mi copilarie, ea are aceasta sansa; fara oprelisti, fara dificultati. Daca va fi sa o cresc in alta parte, nu cred ca voi creste o straina. De noi parintii depinde sa imprimam copiilor si niste valori morale, si niste obiceiuri comportamentale si chiar si sa-i invatam limba noastra (mi se pare important).
Dincolo de aceasta discutie, eu am mai intalnit un fenomen (si o spun cu mahnire), nu intr-unul ci in mai multe topicuri: un destul de vizibil dispret al unora dintre cei plecati fata de cei ramasi aici; de genul "voi sa taceti, ca habar n-aveti ce inseamna sa faci/sa fii/sa devii in problema X aici, in lumea civilizata". Mi-as dori ca acestia si altii aidoma sa nu uite ca daca au ajuns acolo, si le e bine, Dumnezeu le-a dat si un dram de noroc. De care e nevoie, indiferent care e contextul in care pleci. Ca nu ei au inventat principiile si obiceiurile sanatoase care guverneaza acea lume, ci doar beneficiaza de ele, gratie aceluiasi dram de noroc.
Oricat de bine te integrezi in alta parte, mi se pare nepermis sa uiti de unde ai plecat...
Eu deocamdata mai tin lumina aprinsa... Daca "electricitatea" va ajunge insa sa ma coste prea mult (si, implicit, sa o coste pe fetita mea), cu acordul sotului, care atata asteapta 
, stingem lumina ca nu capatam nici o statuie altfel...
Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!