Cearta cu partenerul de viata

Katink spune:

Cearta...
Si noi ne mai certam, nu des, cand ne apuca, iar sotul meu ma mai intreaba "Dar ce te-a apucat,trebuie sa iti vina?" si normal ca de multe ori s-a intamplat sa ma bufneasca rasul ca se cam potriveste...

E adevarat ca eu am o stare mai "nervoasa" in perioada respectiva, ma enervez mai repede, dar la fel de repede imi si trece. La noi cearta inseamna o discutie mai aprinsa care se sfarseste cu pupici dulci, dupa ce 5 minute eu merg in balcon, el se aseaza la calculator si apoi ma striga "Puiu, i-a vin-o!" sau vine el in balcon si incepe sa imi dea pupicei, dar cred ca cel mai bine e sa nu tii in tine, cand te deranjaza ceva, spune si daca iese cu cearta nu tine supararea.

La inceput sotul meu era tare "botos" pana i-am tot facut observatie ca nu rezolva nimica, mai bine ne "racorim", punem lucrurile in ordine, daca se poate si ne vedem de viata in continure.

Eu nu tin la suparare si asa s-a dat si el dupa mine si acuma chiar ii place sa ma impace si mie si mai mult

Katink

mamica dulce spune:

al meu sot are un stil aparte...ne certam dar numai eu mai ridic tonul,el niciodata,deh neamt pur sangesi eu leoaica de la mama eidar ce ma calca pe mine pe nervi si as prefera de mii de ori sa urle 5 minute e ca el se exprima prin...grimase..eu cand vad ca incepe sa.si dea ochii peste cap si sa ma priveasca nu stiu cum vad efectiv rosu inaintea ochilor si abia atunci ma enervez cu adevarat..dar tare de tot,pur si simplu nu suport,innebunesc.
ii tot repet cu frumosul si cu uratul:) de vreo jumate de an sa nu mai faca asa ceva ca ma simt ca naiba,ca un gandac care debiteaza prostii...si in cea mai mare parte a cazurilor eu am dreptate si sigur stie in sufletul lui dar vezi doamne tipa orgoliul in el de i.am si spus ca are 14 ani cateodata nu 40

aaaa...inca ceva de groaza la omu' meu...sa vedeti si sa va minunati!!!cand ma supara...si cateodata chiar tare de plang..el se supara pe mine ca m.am suparatsi tot eu trebuie sa stau sa.mi rumeg supararea apoi sa.l pup ca deh,n.o sa stam suparati o vesnicie si nici eu nu pot sta,sa vreau chiar.
si inca ceva...nu.si cere scuze!!!!niciodata!!!!in schimb cand vede el ca ar fi cazul se poarta ca o bombonica un timp..de regula a doua zi,cand e cearta ma lasa singura...asa e mintea lui ca eu nu pot s.o pricep...si doar i.am spus ca daca zice ca ii pare rau si ma gadila putin imi trece pe loc!!
sper sa.l pot educa in sensul asta...

gata fetele mi.am spus oful,multam de ascultare,poate va dati o parere..m.ar ajuta!

mamica dulce spune:

katink tu unde stai in germania??
si chiar nu sunt fete care stau asa la o zvarlitura de bat de koln-bonn??...asa ca sa ne confruntam barbatii la o intalneala...

try spune:

Asa eram si eu pana acum vreo 5-6 ani, ca Laura si Mirela. Nu eram in stare sa ma cert cu cineva, nu puteam riposta pentru ca incepeam sa plang, nu ma puteam controla. Chiar daca as fi avut multe de spus, plansul ma ineca. Apoi in capul meu aveau loc tot felul de schimburi de replici si ma faceam singura bleaga ca nu puteam sa le spun. Indarjire si nemultumire exista si atunci, dar n-o puteam exterioriza. In timp am scapat de asta si poate ca intr-un fel am dat in extrema cealalta atunci cand ma cert cu cineva: nu ma mai opresc. Simt nevoia sa le scuip pe toate afara, plus ca de felul meu nu pot pune o idee intr-o propozitie cu 10 cuvinte, trebuie sa fac romane (de-aia ma intind cu subiectele in halul asta si pe forum).

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

scarmanus spune:

Fetelor,

As avea si eu una alta de spus referitor la subiect. In primul rand ca ce mi se pare mie discutie aprinsa sotului meu i se pare cearta, oboseste repede, evita confruntarile serioase. Eu sunt firea opusa, pasionala, plangacioasa, simt ca trebuie sa explic tot pana la ultimul detaliu, ca totul sa se clarifice, sa nu existe dubii, etc., etc.
De la o vreme mi-am dat seama ca obosesc si eu exteriorizandu-ma in asa hal. Mi-am dat seama ca de fapt prea multa discutie pe marginea unui subiect ii amplifica importanta intr-un mod negativ, si asa dintr-un tantat se face ditamai armasarul. Am invatat multe lucruri, multe m-a invatat chiar sotul meu. Discutiile contradictorii fac viata interesanta, sunt o sursa pretioasa de informatii despre celalalt. E crucial insa cum "te certi". fara insulte, fara vorbe grele, fara reprosuri, fara imputari. Nu creati terenul pentru ca toate acestea sa se intoarca impotriva voastra intr-o zi. E adevarat ca multe ne stau pe limba la manie, dar nimic nu biciuieste mai tare devat o vorba grea. Daca simtiti ca explodati faceti ce fac eu: puneti-va tenisii si iesiti la o plimbare pana v-ati calmat, alergati sa va descarcati energia negativa, vorbiti cu voi insiva sau urlati dar in gand, insa nu va certati. Cand va linistiti va puteti intoarce in caminul conjugal, cu siguranta si lui i-a trecut. de aici pana la a ne cere scuze nu e decat un pas. Si pana la sarutul pacii inca unul si mai mic...

scarmanus

sorana spune:

osolita - eu sper sa tina! Noi suntem impreuna de 7 ani si casatoriti de 4. La fel ca Victoria (si eu sunt Leoaica, ce zodie e sotul tau?)- eu am vrut sa ma cert - dar n-am avut cu cine! Acum m-am obisnuit. Are si parti rele - nu intotdeauna executa (adica eu il cert ca-si arunca bluza pe jos cand se dezbraca - 2 zile o pune la murdare, dupa aia uita - si iar o arunca pe jos!) - depinde daca chestia respectiva chiar ma enerveaza si repet faza cu certatul sau nu chiar, nu repet si el face in continuare ce vrea el.
Oricum, eu eram mult mai certareata de fel, acum m-am calmat mult si m-am obisnuit cu linistea, cred ca m-ar deranja sa ma cert!

bb Monica si Sorana

Iris2002 spune:

Sotul meu e foarte calm si m-a facut sa ii promit, inainte de a ne casatori, ca nu vom merge niciodata la culcare certati... asa ca nu suntem niciodata suparati unul pe altul mult timp... certuri cu tipete nu avem, as tipa de una singura si nu are nici un farmec. Avem discutii in cotradictoriu si am invatat, de la el, sa ma calmez repede si sa ma gindesc mai bine daca are sau nu dreptate... la un moment dat unul dintre noi isi da seama ca nu avea dreptate si o spune. E greu, si asta mi-a luat ceva timp, dar functioneaza.

Crystinne spune:

quote:

---

Originally posted by mamica dulce

katink tu unde stai in germania??
si chiar nu sunt fete care stau asa la o zvarlitura de bat de koln-bonn??...asa ca sa ne confruntam barbatii la o intalneala...

---

Halloooo... eu stau in Bonn Tu mamica dulce unde stai?
Si mai sunt si BERBEC Lauraa Adica fire pasionala, aprinsa dar careia ii trece repede.

Am uitat sa spun. Cand am scris subiectul asta era tarziu, eu am ramas la calculator, el in sufragerie sau in dormitor. Dupa un timp mie mi-a trecut si m-am gandit ca dimineata ne vom simti mai bine amandoi. Ca nu are rost sa continuam discutia daca suntem aprinsi (el fiind LEU). Si tot citind pe forum pe aici, timpul a trecut, mi-am imaginat ca el poate doarme deja, daca a doua zi munceste. El ce credeti ca facea? A stat 2 ore, m-a asteptat, a ascultat muzica, a citit, pana la urma nu a rezistat. A venit sa ma ia ca nu poata sa adoarma cu gandul ca suntem certati. Dupa aceea fiecare si-a cerut scuze,fiecare ia vina asupra lui si ne bufneste rasul/plansul ca am putut sa ne certam. Ma induioseaza asta.Foarte mult mi-as dori sa fie la fel si peste 10 ani.
Nu as vrea sa ne distruga aceste certuri stupide casnicia.Uneori avem momente cand totul este o armonie intre noi fara efort, alta data parca totul e aiurea. Stiu ca suntem diferiti in unele privinte (eu sunt mult mai activa, creativa si putin mai rebela, mai salbatica, el calm, comod si respecta regulile) si poate asta ne va mai aduce tensiune, dar sper sa putem sa ne pastram capul si ca nu ne vom jigni niciodata.
Eu incerc sa invat sa nu ma agit din orice (ca de ex. mai arunca lucrurile pe unde apuca si uita, ca sta tot timpul incaltat sau lasa tot timpul gelul de dus deschis, dar ce importanta au lucrurile astea) iar el invata sa se calmeze si sa nu se incrunte la orice remarca.
Ohhh... credeam ca e ceva in neregula ca ne ciondanim de la inceput. M-ati linistit acum, sunt si altii la fel Credeam ca numai noi ne certam.
Salutare si la mai dulce impacare

mamica dulce spune:

crystinne...uite ca Germania nu.i chiar asa de mareeu stau la 20 km de Bonn in EUSKIRCHEN...hai sa comitem o intalneala in curand,ce spui???uite acu e perfect ca intra si omu' meu in concediu de miercuri...hai ca ne.auzim si la o vorba pe fir

Victoria spune:

Sorana, al meu e Geaman, desi eu cred ca e atipic... Gemenii sunt cheflii, vorbareti si cam agitati,dar lu' barbatu-meu ii spun colegii la servici ' Sfinxul", asa ca... e de un calm nesfarsit, si sper sa ramana asa in contiunuare

V.

veni, vidi, Victorie!